ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...
paidece?

joi, 27 martie 2008

(cu) Capra

Ar fi trebuit ca post-ul asta sa-l fi scris in capitole. Ceea ce n-am avut rabdare sa fac. Cine ajunge cu lectura pina la final, sa m-anunte :). Spor!

21 martie
16.30:
O Fifi plina cu 4 femei, care pleaca din Pipera ca sa ajunga in Militari. Junction point: McDonalds, linga Metro, unde ne intilnim cu masina plina de baieti, ca sa facem schimb de bagaje si sa ne aranjam pentru drum.

Telefoane cu masina Pipsului, care pleca din Stefan cel Mare si bai, va prindem pe drum, ca noi am plecat tirziu. Alte telefoane cu masina lu' Urecki: auzi, ia-l pe Popescu direct de la Gradina Icoanei, ca sa nu ne mai complicam / iubiiii, te-a gasit? bravooo, hai ca noi stam ca proastele pe Podu' Grant, imi vine sa urlu, voi pe unde sinteti?

18.30:
Sosirea la Mc, dupa ce ne bagam si ne scoatem din el de Bucuresti. Ne vine o idee: sa ne oprim putin si sa sunam: baietzi, noi stam nitzel la MiniPrix, venim repede. Decidem ca ne-o luam zdravan la gluma asta si-o lasam balta. Trei placinte si zece hamburgeri mai tirziu, apar si Pipsul cu Amir, ne rearanjam si bagam a-ntiia. Tanasoiu, io incerc sa stau in spate, da' vezi ca mi se face rau.... Hai, Bi, ca vedem la prima benzinarie cum te simti si, daca e, schimbam. Popescu, n-o forja in halul asta, iubitule, ca asta nu merge la 5.000 de ture!... Pitiko, esti bine, maika?

19.30:
OMV Bucuresti-Pitesti. Alimentam. Suna telefonul. Ce faci, push? Bine, mamo, am plecat. Si cind ajungeti? Pai... tirziu, ca e departe... Si pe unde-o luati? Pe Transfagarasan. Buf! trosc! pleosc, prosta inspiratie!... Pe TRANS-FA-GA RA-SAAAAN? Cum s-o luati pe-acolo, aoleu, pai nu exista alta ruta, ca aia e ingrozitor de periculoasa...si cum adica n-o sa ai semnal? Aoleu, cine a fost cu ideea s-o luati pe-acolo? V-o prezint telefonic pe mama, 52 de ani, profesoara, om deschis la minte, panicard, posesoare a unui preinfarct. Mamo, termina-te cu timpeniile, ca nu se intimpla nimic, nu sintem nici primii, nici ultimii care-o iau pe-acolo, ce naiba, mergem cu atentie si e totul ok!!! Vai de capu' meu, dar nu exista ruta alternativa pina la Vidraru, ca io cind am fost la Vidraru am luat-o pe alta parte, ca Transfagarasanu' inca nu se construise... Mamo, tu te auzi ce scoti pe gura? Asta se intimpla cind erai TU in LICEU!!!!! Ce vrei, sa-i sun p-astia si sa le zic "baieti, auziti, zice mama ca mai e un drum, a mers pe el cind era eleva, nu vreti s-o luam p-acolo, ca Transfagarasanu' e periculos"?!?!?!? Hi-ha-ha, nu mai ride de mine, ca am dreptate, si tu in locul meu te-ai ingrijora... Da, da' nu m-as apuca sa-ti bag frica-n oase... Bine, ma mai suni cit ai semnal, te rog foarte mult! O sa te sun la un moment dat, vezi ca ne mai oprim si la Pitesti, sa luam carnea pentru gratar... Bine, da' ma suni!!! DA!!!

21.30:
Depasirea diversilor idioti care ne stau in cale pe autostrada (poate n-ati observat, dar cind mergi cu masina, toti ailalti nu fac altceva decit sa te incurce cu prostia lor, in timp ce tu esti cel mai destept si reglementar, domnule!...). Popescu s-a ocupat cu condusul, depasitul, flashurile si cu niste urari de bine la adresa alora, urari care au lasat gravide foarte multe mame... Noi, cel putin, asa credem. Bianca a stat in fata si l-a scalvagit pe dom' sofer cu RedBull si alte asistentze, Pitika a fumat si s-a uitat pe geam in intuneric, iar eu am tras un karaoke de zile mari.

Numararea kilometrilor. Iubiii, fii atent ca Pipsu' a zis sa facem dreapta spre Craiova la kilometrul 73... Ca sa intram in Pitesti. Pai uite kilometrul 73, sintem in plina autostrada... Ei, hai ca vedem noi, io belesc ochii dupa indicator si-ti zic cind s-o cotesti. Pe la km 96 o cotim (sunat Pips: fata, ce bateati voi cimpii cu km 73, ca e 96, unde sinteti? Hai ca sintem in fata la PIC. Bine, venim si noi acu'... ) Popescu, fa stinga, da' nu acuma, iti zicem noi cind... Da' ce, maikutzule - zice Bi - nu stii tu unde e PIC Pitesti? Ba da, cum sa nu, tot timpul vin aici - da Popescu replica -, mi-am facut culcus si dorm in PIC Pitesti... Lasa-l, fata, in pace, de unde vrei sa stie unde-i PIC Pitesti? Il gasim noi....

Parcarea PIC Pitesti. Nu lua carutz, c-au luat astia, lasa... Am intrat in magazin, Popescu ne-a tras de la raionul haine, ne-am intilnit cu astia la raftul de beuturi betzive (evident!), astia care o lasasera pe Mufi sa impinga singura un carucior plin-ochi cu tot felul de sticle. Asta in timp ce ei se ocupau cu incarcatul carutzului in continuare. Bai, nu sinteti sanatosi? Balutza, ia carucioru' de la Cristina, cum dracu' o lasati doar pe ea sa traga de el? Misache, iar ati luat "Lacrima lu' Ovidiu", fi-i-ar lacrima de ris sa-i fie, in pana mea, luati si voi bautura de oameni normali! Apare Amir cu doua sticle de whisky. Popescu se repede si completeaza cu o sticla de vodca. Frateeee, cine bea atita? Cor masculin la unison: NOI!!!!

Se selecteaza carnea pentru gratar, se cumpara tz tone de mici si enshpe kile de cirnatzi, Misache vine cu niste pulpe de pui bai, lasa dracu' puiu' ala, cine pushka mea crezi ca sta sa faca pui la gratar? Da' mie-mi placeeee...! Lasati-l, frate, sa-si ia, daca vrea; Balutza, ce faci cu trei salamuri? Balutza se supune oprobriului public si restringe cele trei salamuri la unul singur, din ala mic, si la o rotitza de cascaval. Reusim sa platim si sa iesim.

La iesire, Misache, Pipsul si Pitika invirteau concentrati de o roata-norocului, parasita de la vreo promotie. Ce faceti, bah? Shhhh, stai, c-am pus pariuri, pe culori, ca la ruleta... ha-ha! Pipsule, ai cistigat!!! Munteanu, da-mi o suta de mii! Ce sa-ti dau? nu-ti dau nimic, pleaca de-aici!!!! Da-mi, chitra ce esti, c-ai pierdut!!!!! Ii minam pe pariori afara si se incepe rearanjarea cumparaturilor in trei portbagaje. Amir ia toata bautura si micii. Urecki amenajeaza spatiul pentru fructe (Mufi!!!), apa, legume, zacusca si alte carnuri. Popeshtii flaneaza nesimtit, asteptind sa nu mai ramina nimic, ca sa nu care si ei pina la masina. La coada, ne alegem cu o sticla de apa si niste RedBull si plecam catre Fifi (Ford Fiesta 1.3, benzina), aflata intr-un dos de parcare. Ne urcam, ne centurizam si pornim.

23.00:
Trecerea pe la Vidraru. Moaaaaa, ce tare e! Tragem dreapta? Hai, ca uite, si urecheatzii au tras dreapta. Bai, cita liniste.... Popescu, adu aparatu', sa facem si noi neshte poze. Aloooo!, baaaa, nu plecati, stati asa, ca noi vrem sa facem pozeeeee!!!! ...ce nesimtiti! Lasa-i, c-au plecat sa se catere la ala cu paloshu', sint un pic mai incolo... Ce sa se catere, ca e intuneric bezna! Nu puteau sa mai stea cinci minute?!? Popescu scoate aparatul foto si incepe sa-l gidile la obiectiv, trage doua poze cu peisaj, ne urcam in masina si parcam la o suta de metri mai incolo. Maikutzule, nu ies d-aici nici daca ma plateshti! E superfrig. Fumam? Hai! Lasa geamu' mai jos. Gata, iubitu', uite ca ashtia au coborit, hai sa mergem si noi.

23.15:
Urcusul pe Transfagarasan. Hau in dreapta, munte-n stinga, lumina doar de la faruri, serpentine ac de par si gropi cit incape. Pitiko, cit mai e de-aici? Nu mai stiu.... vreo 50 de kilometri. Ci-i-i-it?!?! 50 de kilometri pe drum d-asta? Vai de zilele mele!... Da' ce, Mitzo, ti-e frica? De nu mai pot!!!!! Aoleeu, iubitule, ai grija cum mergi! Hai, draga, nu-ti fie frica, nu se intimpla nimic... Se fumeaza in draci. Se decide ca merge o lalaiala mica. Se baga CD cu muzica italiana. Cale de 30 de kilometri se scheauna feminin pe trei voci. Popescu indura in tacere. Pina la un moment dat. Bai, ia, gata, dati incoa CDu cu Travka!!... Ia, pisoi, hai, ca ai si tu dreptul!... Mda, evident ca am dreptul! Armoniile latine se inlocuiesc cu zdraganeli rusofone (ma rog, asa-mi suna mie). Lalai si pe Travka, deoarece stiu versurile, da' mai incet, ca nu prea-mi iese performant.

1.00:
Se trece linia de sosire. Asta e? Supertare! Pai arata ca un hotel.... Pai e hotel, bre! Ahaaa... iiiu!, a nins... e zapada! Aruncam masina pe un derdelus de 45 de grade, timp in care stringem din fund, ca ni se pare cam abrupt. Ajungem cu bine jos, tragem in fatza, scoatem bagajele si ne cazam. Baaaai! V-ati cazat? Da, noi sintem la 103. Ce tare... noi sintem la 105; hai ca lasam astea si ne vedem jos, la masa. CEEEE? NU SE FUMEAZA?!?!?!?! Hait! Nashpa. Asta e. Lasa, ca fumam in hol si afara. Da, sa te congelezi tu!... Ia, lasati discutiile, hai sus. Iubi, ne-a dat telecomanda? Ce dragutz! Ce naiba facem cu ea? Aaaaa, avem televizor in camera... Nais... Hai jos!

1.20:
Se aduna lumea la masa. Mutrele s-au recompus cit de cit, dar tot aratam ca la Hiroshima. Comandam cite una, cite alta; se protesteaza ca bulzu' nostru n-a avut atita smintina ca MBSu' tau si incep maimutzarelile. Amir ia basmaua lu' Pitika si si-o leaga la cap. Minunat, minkatzash, parca esti Rambo!... Popescu, fa-i repede niste poze! Asa, acu' ce dracu' facem? Pai haideti la noi in camera, la 104, sa stam acolo si sa mai vorbim...

Zis si facut. Se transport, in primul rind, bautura. Ca sa fie! Se discuta rapid despre citeva banane si unde sint semintele alea? nuuu, eu vreau napolitana triunghiulara Yup si ciocolata - Muf, ce bine ca te-ai gindit sa iei!...

Gata, bah, ia, ziceti ce facem! Cum adica? Adica ce facem, ce, vreti sa stam sa ne uitam unii la altii? Ce jucam? Sticla? Aaa, nu, iar cite mame, cite fiice, de cite ori..., NU! Amir se uita la noi si deschide gura: haha, bai, jucam banutzu'! Balutzu?!?!?! Banutzu', draga, banutzu, cind dai cu banu-n pahar si pui pe altii sa bea... Hiiu!, taci ca suna bine! Pai hai! Urrraaaa, hai!
Bianca, din virful patului: Voi aveti nevoie de o scuza ca sa beti, sau ce? Hahaha, fata, chiar asa! Popescu, sa nu te troscai prea tare, iubitule, ca stii ca dup-aia tot tu tragi... Lasa-ma, dom'ne, in pace, ca stiu eu,... Patatranc-clanc, se deschide usa si apare Munteanu. Yeeeeyyiii, Misache, ai aparut! Hai, treci incoace... He-he-he, ce faceti aicea? Aaaa, e cu bautura, ma bag! Bai, ia, mai usor, ca deja esti ciupit... Ei, sint ciupit pe naiba! Deci, ce tre' sa fac? Dai cu banutzu-n masa si, daca sare-n pahar, pui pe cineva sa bea un shot. Pe cine vrei tu. Si dup-aia mai dai o data si, daca il bagi si a doua oara, poti sa pui o regula, de exemplu: inainte sa ia banutzu' de pe masa, fiecare tre' sa se traga de urechea stinga... Aha! HAI!!!

3.00:
Majoritatea sint rupti. Dupa ce s-a inlocuit moneda de 50 de bani cu una de 1 euro, a inceput sa salte banu-n pahar si sa se impleticeasca limbile. Razboi declarat: Amir si Munteanu. Maestru incontestabil: Amir, care bagase atitea duble incit, de cite ori ne venea rindu' la banutz, trebuia sa respectam vreo cinci reguli (sa luam banu' numai de pe masa, sa pocnim din degete, sa aruncam o mina pe spate, sa dam din fund si sa mai facem si wow!) Evident, ordinea se mai incurca sau se mai sareau etape, drept pentru care infractoru' era pedepsit rapid cu cite un shot. Cel mai trist: Popescu, ca pe el nu-l punea nimeni sa bea, drept pentru care se mai pedepsea singur din cind in cind cu cite un paharel. Cel mai praf: Misache, care amestecase vreo trei feluri de alcool si acum ridea in continuu. Cel mai sonor: Urecki, care facea o galagie teribila de cite ori sesiza o neregula. Cantitatea de galagie crestea direct proportional cu alcoolul baut, asa ca pina la urma Pitika a pus o labutza pe el si a inceput sa-l dondane: Gata, shhh, hai, lasa, aoleu, mai taci, c-ai baut... Cele mai treze: Bianca si cu mine (bai, astia sint muci, uita-te la ei, pffaoleo...). Pe la 5, Popeshtii se retrag in plina glorie, dupa ce au reusit sa dea si ei, ca familie, o dubla. Din pacate, nu s-a impus nici o regula, ca nu se juca in perechi. Paranghelia continua cu fortze nestirbite, ca se auzea prin pereti. Mmmm, pisoi, i-auzi-i p-astia, sa vezi c-o tin asha pina hei-hat cu scandalu'... Ce s-o mai tina, ca e deja cinci jumate, lasa, ca s-or culca ei... Intre timp, jocul se intetise. Amir reuseste sa mai bage de vreo 500 de ori banu-n pahar si-l ia pe Misache-n catare: Bai, Muntene, ia, baga shot! Misi, ascultator, da paharu' pe git si toata lumea se imprastie de ris: Amir, amabil, ii oferise niste calciu, magneziu, fier si alte metale pe fundu' paharului, iar Misache le-a baut rapid, crezind ca bea whisky, vodca sau alt deliciu alcoolic. Cih!, ptiu!, bleah!, ce-i asta? Hahaha, ti-ai furat-o!... Dupa alte citeva pahare, jocul conteneste, somnoroasele pasarele se opresc din ciripit si se cara pe la cuiburi... Mai pocnesc citeva usi, se mai aud niste hohote, totul din ce in ce mai rar si mai pierdut. Dimineata se asterne peste tot comitetul, care doarme cu clabuci, fiecare pe unde a fost repartizat.

22 martie
12.00:
Popeshtii coboara ultimii (!!!) la micul dejun, culmea, dupa Pipshi. Ma rog, cobor doar eu, ca Popescu abia ce se intorsese de pe-o parte pe ailalta, cu rugamintea expresa sa-i trag si lui draperia, ca e prea lumina... Lumea se risipeshte la plimbari; ramin, ca de obicei, putorile obisnuite: Pipsu' si cu mine. Amir si Popescu se intorceau de pe-o parte pe alta in camere, sforaind cu spor. Fata, nu ma duc la plimbare nici sa-mi dai bani!... Iiiu, da' ce, am innebunit sa iesim pe frigu' asta? No uei! Hai dracu' sa fumam pe hol!... Hai!

13.00:
Mitzo, io ma duc sus, c-am intepenit. Hai ca urc si io, sa vad ce mai face Popescu. Daaa... Io o sa ma culc; cind vin astia pentru gratar, scoala-ne si pe noi. Va scol, hai pa, ma duc sa dau cu goarna la Popescu.
------
Pisoi,... vrei sa faci ochi? Mhmmmmhm! Hai, iubi, ca e 1 si ceva...
------
Pipshii dorm in continuare cu spume. Popeshtii reusesc sa se urneasca pe usa cabanei, sa ia aer si sa faca poze. Mai sus un pic se intilnesc cu Misache, Balutza si Urecki. Ce faceti, bah, v-ati intors deja? Pai da... Am fost si pina sus, la podu' ala, supertare... Pai si fetele unde sint? Au ramas jos, la "Siesta". Mamaaaaa, au mers pin-acolo?

Intre timp, Balutza se alipeshte la Popeshti, ca mai vrea si el o data sus. Astia merg pina la jumate si se intorc. Pfui, frate, nashpa, e superpanta. Stati asa, ca io ma misc mai greu... ca pisica: urca usor si nu mai stie sa se dea jos.
In fata hotelului, se gabjeste un balansoar. Care se ocupa. Scirtz-scirtz... Urecki, nu te mai zgiltzii ca disperatu', c-o sa cadem cu totii!!! Nu ma zgiltzii, ce-ai, Balutza face... Ce sa faca Balutza, dom'ne, dai tu din copite, ce, nu vad eu...? Scirtz-scirtz... Iiiiii, a venit Popescu cu aparatu', hai, iubi, fa-ne poze!

La un moment dat, balansoarul se abandoneaza. Baaa, au venit si fetele, hai sa ne apucam de gratar. Plutonul se pune in linie si defileaza pina la gratarul de dupa cabana. Lipsa la apel: niste recruti puturosi, care au disparut ca suflati de vint. Unde sint Munteanu si Balutza? Dorm, frate, dorm! Cum sa doarma, pai ce, noi muncim si astia vin doar sa manince? Mai du-te si mai arunca si tu patura de pe ei, ca io abia ce-am facut-o... Alta treaba n-am! In fine...

Se repartizeaza rolurile: Amir e un fel de grataragiu-sef: sparge lemne, supravegheaza activitatile conexe si zice ce trebuie facut cind. Popescu aduna surcelele de la Amir si face layoutu' in piramida, ca sa cada cum trebuie cind ard si sa faca jar. Pitika si Urecki bucataresc de mama focului, plini de condimente pina la nas. Pipsu' si cu mine flaneaza tropaind, linchind un pic de alcool si fumind tigara de la tigara. La un moment dat, Pipsu' si Mufi se utilesc brusc pe linga niste ciuperci care trebuie curatate. Ramin singura nesimtita care doar se uita. Intre timp, Popescu bibileste lemnele asezate si se cinsteste periodic cu niste Absolut. Cind nu e cu vodca-n pahar, ii face poze. Si invers.

Intre timp, se aprinde flacara. Dupa un sul de hirtie igienica facuta fitil si arsa degeaba pina la cenusa, se calca pe inimi si se stropesc lemnele cu substanta inflamabila. Adica tot vodca de mai sus. Stropim, stropim, dar avem grija sa nu risipim... In sfirsit, se aprind lemnele. Urrrrrraaaa! Bai, Popescu, stai aici si ai grija sa cada lemnele cum trebuie, ca altfel nu se mai face jar. Da, bah, lasa, ca am io grija...

Plutonul intra intr-un fel de respiro. Se fumeaza, se ride, se bea, se imortalizeaza momente. Dupa ce s-au pozat femeile grup, se trece la cereri speciale: Muf, ne faci si noua o poza, ca noi nu prea avem unul cu altul, c-asa-i cu fotografii, de!... Va fac, cum sa nu! Popescu regleaza aparatul, o instruieste pe Cristina si ia pozitie. Asaaaa, una.... si-a doua... mai stati... gata! Ce dragutz, mersi mult, Muf, ia, sa vedem ce-a iesit. Vaaaai, ce frumos, ia uite, iubi, ce dragutza-i poza asta... La vizionarea pe ecran lat, ca sa zic asa, s-a descoperit ca Popescu imi turtise nasul ca la mopshi, dar tot dragutza era poza, numai buna de pus pe desktop, dar e penal sa ti se vada toata viata pe monitor, asa ca am lasat-o in folderul ei, unde ma mai uit din cind in cind... Asta nu intereseaza pe nimeni, asa ca revin:

Cit au urcat Popeshtii pina-n camera sa ia nu-stiu-ce, se pravali focul cum nu trebuia. Ma rog, nici un dezastru iremediabil, doar niste lemne mai imprastiate... Amir: bah, ti-am zis sa stai aici, acuma, ia uite!.... Popescu: hai, mah, ca nu e nashpa, ce, a cazut ok... Urmeaza o sesiune sanatoasa de pozat focul din toate unghiurile. Plus color, alb-negru etc. Asta o pun pe deviant.com... Pune-o, iubitule, ca e frumoasa!... Se face jarul si incepe sa se puna carnea pe gratar. Intre timp, Pipsul rontaia de mama focului cirnati. Cruzi. Ce faci, maica, ii maninci asa?... ia da si mie! Hai ca-s buni! Da' mai lasa, sa avem si ce praji!...

Apar si recrutii puturosi. Ooooo! Ia priviti cine-a venit!... Acu' se vine, mah, ticalosilor?!?!?! Da' ce-am facut? Ne era somn...! Pai noi am muncit si voi ati dormit; treaba e asta? Mda... Misache, ai dormit bine, maikutzule, nu-i asa? Magar ce esti, ai pacalit-o pe Bianca ca ti-e frig, sa vina sa doarma linga tine!... Lumea se mai imprastie, se mai grupeaza, isi mai linisteste burtile care ghiorlaiau. Mimozele mai intra in hotel, sa nu moara de frig. Se pune problema mincatului. Ce facem, femeilor, mincam asa, la botu' calului? Pai nu putem sa-i rugam p-astia sa ne lase in restaurant cu mincarea noastra, ca deja sintem nesimtiti... Da, ma, da' afara e friiiiiiiiig!!! Asta e, eventual luam in camera. Da, da-n ce camera? Pai,... la Urecki. Pai n-avem cum, n-ati auzit in ce hal a protestat? Ca cica "ii miroase lui dup-aia in camera si nu mai poate sa doarma"... Bai, mincatul in camera nu e o solutie, ca n-avem loc. Ok, fut, hai atunci sa mincam afara si gata.

Se pleaca in coloana catre gratar. Acolo, masculii tropaiau veseli si incalziti, mai ales din punct de vedere alcoolic. Amir a cistigat titlul de Maestru la Gratar, iar pe Urecki ne-am gindit sa-l votam Bucatareasa Anului. Nu i-am mai zis, ca ne fugarea. Dupa ce ne-am indopat, ne-am apucat sa contabilizam ramasitele: mai aveam jumatate din mici, nefacuti, plus un lighean de fripturi. Din ligheanul ala am facut un lighenas pe care l-am daruit unor borderi din hotel. Au mincat aia cit au putut, cu totii, si le-a mai si ramas. Buna treaba! Amir vine cu ideea sa lasam carnea nefacuta pe gratar, ca sa se conserve bine la frig. Da' n-o maninca animalele? Ce animale, draga, nu sint animale... Pai cum, c-am vazut noi o vulpe! Hai, dom'ne, lasa, ca nu se intimpla nimic.
Zis si facut: ne apucam sa facem curat si ingramadim tot ce-a mai ramas pe un colt de gratar. Mirodeniile si mustarul le facem pachet intr-o sacosa, dimpreuna cu piinea ramasa si cu muraturile, si-o indesam si pe ea sub gratar. Luam bauturile si-o intindem in camera.
23.00:
Ca sa se spele de pacatele somnului (probabil), Misache scoate piesa de rezistenta: N-A-R-G-H-I-L-E-A-U-A! Carata cuminte cu portbagajul de la Bucuresti, s-a odihnit doua zile pina sa fie pusa in functiune. Se ridica acut problema carbunilor. Adica cine si unde-i face. Pitika si Misi ies pe balcon cu tot felul de hirtii si brichete. Un sfert de ora mai tirziu, apar victoriosi cu doi carbuni aprinsi. In camera miroase teribil a ars. Nu-i nimic, imediat va mirosi frumos de la narghilea. Puf-puf, fuuu, puf-puf, fuuu. Trosc: se deschide usa si apare Popescu. In pijama cu mineca scurta, deoarece facuse dus si intentiona sa doarma. Ha-haaa, ia sa ma bag si eu intre voi. Bai pisoi, ia pune patura asta pe tine, ca racesti. Popescu se cuibareste intre mine si Pips. Care Pips era de-a dreptul letargica; singurele miscari erau sa ia furtunul, sa traga din el si sa scoata fum. Linga Pips statea Urecki. Ia hai, maikutzule, ia si trage; mai poti sa scoti fumul pe urechi...? Pfuuhahaha, daca mai mai faceti mult sa rid, imi iese!

La un moment dat, rindul ajunge la Mufi. Vegetariana si nefumatoare. Ocazional, mai baga narghilea. Bai Muf, trage ca lumea. Pai nu stiu... Ei, cum sa nu stii? Tragi in piept, pur si simplu. Pai nu stiu sa trag in piept... E simplu, mah, ia, baga furtunul, asa, trage, si acum trage sa-ti ajunga in stomac. Nu sa-i ajunga in stomac, deshteptilor, sa simta ca i se umfla stomacul. Ma rog, fa cum zice Balutza... Nu!!! Hai, inca o data! Asa,... acuma trage... adinc... mai, mai, mai... asa... si acuma expira! Bravo, ia uitati, Cristina fumeazaaaaaa!

Puf-puf, fuuu, puf-puf, fuuu. Hait! Bai, nu mai avem carbuni!... Nashpa! Pai ce facem? Pai... sa mai facem altii. Faceti, frate, faceti, ca io nu mai fac, ca se fac greu... Balutza decide sa ia atitudine. Lasa, bah, ca fac eu, da' hai sa-i facem cu jet de flacari, ca se fac mai repede. Are cineva vreun spray? Aaa, gata, stiu, ca-n tabara. Am eu unul vezi ca e la mine-n camera. Aloooo, sinteti nebuni?!?!?! Cum sa facem cu sprayu', ca luam foc, naibii!... Nu luam foc, ca-i fac in baie. Ia, lasati ca stiu eu... Labutza, sa nu-mi consumi tot deodorantul!! Nu ti-l consum, iti mai las.
Balutza si Urecki dispar in baie. Intre timp, cei din camera trageau avar de ultimul carbune ramas. De dupa usa inchisa la baie razbate un sunet: vvvvjjjjtrrrrr! Minkatzash, ce fac aia in baie?!?!?!?! Zici ca dau cu napalm! Balutzaaaaaaaa, bai, aveti grija!!!!!! (infundat) Da, bah, stati linistiti... vvvjjjjtrrrr! Zece minute mai tirziu, capatam doi carbuni lungi cit un deget, aprinsi doar la capete. Minunat, si ce facem cu astia? Suflati si voi in ei, sa se mai aprinda... Pai de ce naiba nu i-ati facut mai mici?!?!?

2.00:
Popeshtii se retrag. Miine se pleaca, la 12 se preda camera, tre' sa fim odihniti. Balamucul continua, totusi, pina pe la 4.30. De aici n-am cum sa va mai relatez, ca dormeam...

23 martie
10.00:
Popeshtii fac ochi. Coboara la micul dejun, unde descopera ca sint primii. Ocupa o masa linga fereastra si se pun pe asteptat comanda. Odata cu omleta, apar Balutza si Mufi. Ooooo, neatza, luati loc, hai ca noi aproape am terminat, da' mai stam cu voi. Se arcaneste chelnerul, se da comanda din nou si se incepe chit-chatul de dimineata. Liru-liru-crocodilu', blablabla, da, ma, aseara am mai stat, a fost misto - Noi ne-am culcat, ca eram muci, nu mai puteam etc.
Balutza, baiat amabil: Popescu, ia da-ncoa aparatu' ala, sa fac si io niste poze. Adica sa-ti fac, ca de obicei astia care vin cu aparatu' n-au poze, ca lor nu le face nimeni. Popescu incearca sa protesteze timid: Da, bah, da' mie nu prea-mi place sa apar in poze... Balutza il ignora prietenos (vedeti alaturat).
Apare si rindul doi de mic-dejun. Mincarea declanseaza intrebari de reamintire: Auziti, da' oare ce facem cu micii aia neprajiti si cu ce-a mai ramas de la grataru' de ieri ? Care... ce-a mai ramas, mama? rinjeste Balutza, care stie el ceva. Pai cum, ce-a lasat Amir aseara pe gratar... Riset cu lacrimi: Ce-a lasat Amir, zici? Pai cind am iesit eu de dimineata, nu mai era NIMIC!!! A disparut toata mincarea de pe gratar, toate pungile erau imprastiate, pina si mustarul era tavalit pe jos!... Subsemnata mustaceste: Mda, cum era aia cu "aici nu sint animale..."?!?! Dupa care reusesc s-o trintesc de gard: Da' oare cum s-au urcat animalele pina la gratar? Riset cu dureri de burta: Da' crezi c-a fost o problema pentru ele, sau ce? Popescu incearca sa ma salveze de la dilema: Aveau si scaunul ala pus acolo... Balutza e pe jos: Fix de scaunul ala s-au ajutat!...

Mai hahaim o tura si ne descompletam, respectiv Popescu iese afara sa fumeze. Cum statea Balutza cu ochii pe geam, spre creasta, sare ca ars: Bai, capre negre!!!!!! Mufi isi scoate cu greu mincarea care-i intrase-n git: Unde?
Uite acolo, da repede aparatu', sa le fac poza!!! Labutza insfaca aparatu' de pe masa, il pune la ochi si se pregateste sa declanseze. Gentila, ii scot capacul de protectie de pe obiectiv, ca sa nu pozeze gauri negre, si ii zic sa faca zoom. Da, da! Hirsht-hirsht-hirsht. Cine gaseste o capra neagra in poza asta, ii dau premiu! Ma rog, sint vreo cinci, dar nu le vede decit Balutza, care a facut poza, si zoom-ul din Microsoft Fax Viewer. Atit.

Apare si Popescu. Bai, tre' sa-i trezim pe astia, ca acush tre' sa eliberam camerele si ne lungim... Pai hai sa-i trezim. Hai!
Se urca la etaj. Intre timp, trupa de desteptare capata noi membri. Bianca isi ia inima in dinti si ciocane la fam. Urecki. Misi deschide usa, cu ochii lipiti. Hai, scularea, mai repede, c-avem o groaza de facut! Din camera apare Urecki-cel-veritabil, de profesie closca. Da' ne-am trezit, ia, hai, lasati-ne in pace!
Ne caram de la astia din camera si ne ducem la Pipshi. Cioc-cioc si Amir deschide usa-n chilotzi.
Da, dormeau, da' se trezesc acuma, nici o problema; nu, Oana inca doarme, aoleo, Amir, da' ce bine-ti sta, hi-hi-hi, ha-ha-ha, hai te fac o plimbare pe strasse in costumul asta etc.
Intre timp, galagia si amuzamentul devin mult prea sonore. Asa ca, exact ca la blocurile alea cu pensionari care stau cu urechea lipita de usa (curat ureche, o sa vedeti!...), se deschide usa camerei din capat. Urecki, acum zis si Tzatza, iesise sa vada el, dom'ne, de unde vine scandalu' si ce se mai intimpla, nu cumva sa-i scape lui ceva. Pe faza fiind, ii fac o poza de sa-i mearga fulgii. Te bag pe allstaff, Paculeo, sa rida tot neamu' de tine, tziganule ce esti, treci la loc in camera; sa stii tu, repede, tot ce misca...

----------
Reusim sa ne asamblam, intr-un final. Se predau camerele, se cara bagajele, se asteapta lumea, se distribuie incarcatura in masini, se mai fumeaza, se mai bea niste suc, ne mai invirtim, ne mai scarpinam si pornim. Bucurestiul in fata, Capra in spate, doua zile la mijloc in care nu s-a intimplat nimic semnificativ, decit ca, iarasi, noi cu noi ne-am simtit mai bine decit noi cu oricare altii. Inclusiv atunci cind, la vreo 20 de kilometri de Capra, am pus aparatul pe masina cu declansare intirziata, s-avem si noi o poza cu toata lumea.

Care bineinteles ca n-a iesit cu toata lumea, caci Pipsul si cu Amir ramasesera in urma, sa se dea si ei cu placa si lasa, ca v-ajungem pe drum. Ne-au ajuns, la Curtea de Arges, unde am mai stat vreo 2 ore ca sa mincam. Si dup-aia in parcarea subterana de la Cora, unde am facut schimb de bagaje, ca ultimii raketzi. Dar a meritat.
Cum a meritat tot week-endul, de altfel.
Eu