Monica scrie o prezentare

Munca e nobila. Iar eu sint un plebeu, ca sa va explic conflictul pe scurt. Totusi, munca intra la mine in categoria "obligatii de-o viata", drept pentru care ii consacrez cel putin 12 ore din alea 16 pe care le stau treaza. Sa mai zica cineva ca nu ma dedic...!

Astfel, am momente dese in care trebuie neaparat sa fac ceva. Ca trebuie, as in nu ma intreaba nimeni daca vreau. De pilda, acum doua saptamini, a venit la mine Corporate PR-ul, ca trebuie sa scriu si sa tin o prezentare la o conferinta.

- Mitzo, trebuie musai sa ne reprezinti, trage colega mea Irina o sentinta.

- Da' de ce eu?!?!

- Ca... cine vrei sa se duca?

- Am eu citeva propuneri [evil grin]

- Lasa... Tu. Tema e "Promotiile".

- "Promotiile" si mai ce?!?!

- Ceva, acolo; vezi tu.

Bai, nene! Asta e ca si cum ai scrie despre dragoste si viata in general. Dupa indelungi chinuri interioare, ma duc la colegul Pavelescu, cel mai si cel mai in domeniu, ca-i de la Direct Marketing. Eu sint un Client Service care serveste si face frumos. Si care e destept. Cred ca m-am scuzat destul. Deci:

- Pave, ce mama dracului...?!?!

Pavelescu e un intuitiv si un sintetic:

- Rezolvam.

Bine, neamule. Daca zici tu. Sa stam linistiti, dara.

Zilele curg. Ocazional, linistea de mai sus se tulbura cu cite o cerinta alarmata de la PR, tip "planul prezentarii". Ala mi-a luat foarte putin. Neasteptat de putin. L-am insirat duios pe mail, l-am trimis si-am asteptat. Inca vreo saptamina. Practic, daca ai planul unei prezentari, realizarea ei e o formalitate. Si mie nu-mi place sa ma formalizez, asa ca am mai taraganat-o olecuta. Oricum aveam treaba intre timp, ca pentru mine se gasesc tot felul de lucruri de facut, de la descaierat doua departamente care se paruiesc, pina la sedinte interminabile de cum-trecem-criza-si-alte-citeva-masuri-pe-care-ne-certam-o-vesnicie.

Si-am ajuns la momentul prezentarea-poimiine. Nasol.

- Bai, Pavelescule...!

- In seara asta.

- Bine. Intre timp, eu ma apuc.

- Apuca-te.

Si m-am apucat. Am umplut slidemasterul de buline corporate si am tras niste copywriting pe titluri. Dupa care povestitorul didactic din mine s-a apucat de insirat legende. Cind merge o promotie, cind nu merge, pai de ce asa, pai cum astfel. Etc.

- Pavelescu, vino sa vezi.

- [hm]...Da!

Formularea asta la Pavelescu e nasoala. Inseamna ori "sa mor io de te-am ascultat vreun pic" ori "am o idee radical diferita. Pentru ca a ta e proasta".

- Bine, draga, ce propui?

- Pai... Ia, da-mi-o mie pe mail. Io mai scriu, iti trimit, tu ciufulesti.

La ciufulit sa stiti ca ma pricep. Stiu sa animez, sa reformulez, sa ilustrez si sa sintetizez. Stiu sa accentuez. Sa fac totul s-arate din acelasi film. Cu aceasta ocazie, doresc sa adresez citeva cuvinte calduroase colegilor care-mi trimit bucati de prezentare scrise cu trei fonturi diferite, dintre care nici unul nu e ala care trebuie. Calibri body. Si desenaraia trebuie sa fie visinie. C-asa ne e noua identitatea vizuala. Nu albastra, c-asa vrea PowerPoint default. Am depasit aceste amanunte cu succes, neimpiedicindu-ma de ele. Prezentarea arata dragut. Am mai trintit si doua studii de caz in ele, cerind acordul clientilor cu pricina (eu la unul, Pavelescu la celalalt) and we were good to go.

Pina ieri. Cind vechiul amic Lezorei, sef de alt departament decit al meu si cel al Pavelescului, a sesizat ca unul dintre studiile de caz era pe clientul lui. Si s-a ciulit tot. La mine, ca-i eram mai la indemina:

- Cum v-ati permis sa, fara sa ma intrebati, care eu trebuia sa verific... Este clientu MEU!!!

Eu nici n-am multa rabdare:

- Ce, ma, ce-i aia "e clientul MEU"?! Ai venit cu el de-acasa? Nu munceste si DM-ul pe el de-i sar capacele? N-ai intrat cu el in creatie? Ce te ciulesti asa?!?! Te poftesc sa nu mai ragi.

- Dar daca eu prezentam un studiu pe unii dintre clientii tai fara sa-ti cer voie...

- Draga, te anunt ca n-aveam nimic impotriva, pentru ca nu te consider retardat si am incredere. Ceea ce-ti doresc si tie.

Lezorei a cerut sententios sa i se trimita prezentarea pe mail, ca s-o verifice. Forward fara nici un cuvint. Reply extins pe un A4, in care sesiza ca ne scapasera doua amanunte. Morala catre Pavelescu, care a sunat el clientul pe furiselea si-a facut si-a dres. Nervi neexprimati - eu. Reply sec si zeflemitor la toata poliloghia de reprosuri: "Ok." - Pavelescu. Dans intern de satisfactie - eu. Calmare si eliminarea petelor rosii de pe git - Lezorei. Nu se poate spune ca n-am lucrat in echipa.

Si azi am prezentat. A iesit bine, zic eu. Da' chiar a iesit bine. Pentru ca, din toate sarcinile pe care mi le poate da cineva, pe aia de clovn o indeplinesc cu cel mai mare succes. Presimt ca mi se va umple ograda si mai abitir de tot felul de sarcini care implica prezentari. Io sa fiu sanatoasa, sa le duc pe toate. Si Pavelescu.

Ia de-aici!

[-Poftiti un Maserati!

- Multumesc.]

Cum o fi sa cistigi o masina ca asta? Nu stiu, ca n-am insistat prea mult la fericitul cistigator. El nu stie ca intii era sa-i decernam un Ferarri. Numai ca aia de la Ferarri nu au vrut sa ne vinda una. Nu ne calificam. Sigur, noi am incercat sa ne calificam. Clientul agentiei, cel care voia sa dea masina, avea bani s-o plateasca. Girla. Numai ca... cica nu era de-ajuns. Trebuia sa fie nu-stiu-ce-soi de personalitate. Aici am avut un semn de intrebare: ghertoimea romaneasca actualmente posesoare de Ferarri e personalitatea care trebuie? Hai sa nu ne ofticam.

Daca nu era Ferarri, eu voiam sa-i dam un Ford GT. Rosu, desigur. Echipa mi-a ris in nas: "de la Fiesta ta ti se trage, nu?". Probabil, dar si masina aia era al dracului de frumoasa. Motor de 5 litri. Si consuma, probabil, 50 de litri pe secunda. Da' cui ii pasa?

Si-asa am ajuns sa-i dam un Maserati. Macar i l-am dat pe singurul rosu din toata editia de 100. Worldwide. Am negociat bine, nu? Masina cu numarul 45. Sa fie primit! Draga cistigatorule, sa nu uiti sa scuturi confetti de pe ea inainte s-o iei acasa. Si oamenii lipiti de faruri, portiere, capota, volan, canapele, trapa de sus, portbagaj... Hai, mai lasa-i putin, sa termine de facut poze. Legal, e a ta abia luni, cind vii cu toate actele de validare. Pina atunci, hai sa tragem la sorti cine o scoate din sala de eveniment. Printre schele de lumini, reflectoare si stilpi. Marii conducatori auto din agentie si de la client si-au dorit sa, dar s-au retras la mustata. Costa prea mult s-o zgirii. Pina la urma, cineva a reusit sa iasa cu ea. Si cu pasageri inauntru. Puteam sa nu ne urcam? Dupa ce am facut proiectul asta timp de un an de zile? Culmea-culmilor, taman colega care a negociat masina, si sa fie rosie, si sa, si sa, n-a vrut sa se urce. Nu stiu ce i-o fi venit. Si nu stie ce-a pierdut.

Pentru ca, o data-n viata mea, am dat si eu o tura cu un Maserati. De pe bancheta din spate, se vede foarte frumos. Vorba GM-ului nostru: "Ti-ai pus fundu' pe 180.000 de euro, nu?" Da, sefu'. Da' stii ce bine-a fost?!

Sa vedeti cum e sa intri dup-aia inapoi intr-un Ford Fiesta.

Sa m-apuc de tricotat? dupa ce cititi, please vote -->

Acu' vreo trei zile, apare Sister acasa cu o tema de la Marile-Conferintze-Neasemuite tzinute de AIESEC. Genul ala unde sint chematzi o ciurda de oameni din industrie care cauta sa recruteze viitori profesionisti. Biii-iiine.... Dupa ce i-am adormit fetei remushkaturile cum ca da jet la cursuri ca sa se duca la draciile astea, pe principiul du-te, fata, da-o dracu' de scoala, cu ea mori de foame, lasa, mai cunosti si tu lume si nu stii de unde sare iepuroiul, am luat-o ca o responsabilitate personala in momentul in care, dupa cum v-am zis, a venit la mine cu tema...

Care tema suna asa (formular tras la xerox cu sigla sectantilor alora dela AIESEC): prezentati o noua campanie de imagine pentru o marca de bere foarte cunoscuta. Descrieti conceptul campaniei, cel putin 3 strategii de marketing pe care intentionati sa le utilizati si estimati vinzarile obtinute in urma acesteia, precum si profitul, pe baza bugetelor folosite (minim 100 de cuvinte). WHA-AA-AAAT?!?!?!?! De uluire, m-am scarpinat in crestet cu mina-n care tineam tigara si, deci, m-am umplut de scrum: Fata, asta, ASTA v-a dat voua tema pentru acasa?!?! Sister, de buna-credinta: Nuuu, asta trebuia s-o rezolvam acolo, intr-o pauza, da' eu mi-am bagat picioarele si-am zis c-o iau acasa, ca n-am cum sa ma gindesc la ea intr-o pauza. Bila alba pentru ea, zic eu in sinea-mi, a bifat fara sa stie prima regula: sa recunosti prostia si imposibilul de la primul contact. Mda, am mormait, domnii sint cretini de-a binelea. Sau eu sint o incompetenta. Fata, io n-as sti ce sa-ti zic aici. Pe bune! Sa mor, sa-mi saie, sa-mi caza daca eu stiu de unde s-o apuci. Voi ati invatat la scoala ce-i ala concept? Adica, diferenta dintre concept si slogan...? Adica,... lasa! Hai s-o luam asa...
Dupa citeva teorii despre ce-i una si ce-i alta, facute pe ffwd in bucatarie, Sister a luat fitzuica si-a disparut in dormitor, s-o completeze. Se pare c-a completat-o bine, caci aia cica era "proba" ca sa selecteze participantii la trainingurile din week-end. Iar biata Sister si-a mincat tot weekendul cu trainingurile respective.

Aproape insomniaca de nervi dupa faza asta, memorez enuntu' si m-apuc sa-l discut cu Pipsu', la birou. Am ajuns amindoua la concluzia ca ori aia sint nebuni, ori noi n-avem ce cauta pe aceasta piata si trebuie sa ne dam urgent demisia. Dupa argumente atent cintarite, am decis sa mincam in continuare o piine de la agentie, ca defectul nu e la noi. E la aia care au emis o asemena mizerie si-au imprastiat-o peste zeci de minti virgine. Si sa va spun de ce:

- cum poti sa ceri o campanie noua de imagine pentru o marca de bere despre care nu spui nimic? Macar pozitionarea de piata, bre, caci noua inseamna ca nu e ca cea veche, deci tre' sa stim si noi cam de pe unde pornim. O fi mainstream, o fi low, o fi premium? Ai amabilitatea si reformuleaza, macar: Se cere o campanie noua de imagine pentru o marca de bere cunoscuta din segmentul medium-high, care pina acum a rulat sub pozitionarea "alaturi de tine in marile momente" sau "exclusiv pentru barbati" sau.... Astea sint exemple nascocite, nu stati sa le cautati pe piata, ca nu le gasiti. Ca sa vedem ce era berea asta inainte si ce facem cu dinsa dupa.

- 3 strategii de marketing... Da... De la Kottler si pina la contemporani, numai matura n-a fost considerata strategie de marketing. In rest, orice se poate numi strategie de marketing. Ca tine de marketing si de jocul de pe piata. Uitati de cei 3-4-5-6... "P" (P-ozitionare, P-ret, P-rodus, P-romovare), multe chestii se pot transforma in strategie de marketing. Va marturisesc ca i-am invatat pe astia 4 P de la Sister, caci eu, in incalificarea mea (am terminat Jurnalism), habar n-aveam de dinsii citatzi asa de frumos si explicit. Stiam ca tre' sa bagi bani in comunicare, sa stii unde-ti trintesti produsul pe piatza, sa-l aduci la indemina sconcsumatorului, sa-i ceri bani pe el atit cit merita si cit poate respectivul sa dea si sa faci o chestie buna, nu una de-i curg atzele sau inoata mormolocii pe la fund, ca sa nu dezamagesti publicul cumparator. Trecem peste.

- sa-ti estimez cresterea vinzarilor? Da' de unde pushka mea vrei sa ti-o estimez?!?!?! Pai mi-ai spus cit vindeai inainte? Mi-ai dat vreun indiciu despre publicul marcii dumitale? Stiu eu cam citi bani scot domnii din buzunar? Am la dispozitie vreun studiu despre ce ii lipsea marcii asteia si-n ce masura, ca sa traduc impactul schimbarii? Lu' Sister i-am zis sa trinteasca acolo 30%. De la nashu' mare. Si dac-o intreaba cineva de ce atita si nu altfel, sa le zica si ea: demonstrati-mi ca nu-i asa!. Pai ce!...

- eee, dar deja devenim shugubetzi: sa estimam profitul in raport cu bugetele folosite. Aici am tras linie si-am decis ca aia care au facut asemenea enunt erau fumatzi sau au tras cuvintele din palarie, le-au pus conectorii si le-au aranjat in fraza. Oameni buni, am 5 ani de publicitate, sint Account, ma ocup de bugete si tot n-as sti sa va spun cit costa o campanie pe care o fac intr-o pauza de 10 minute pe holuri la ASE ca sa ma admita la un training. Ca nu stiu. Ca n-are nimeni cum sa stie, neamule, cit te costa un concept. Poti sa stii, eventual, cit te costa o declinare de concept, pe anumite canale, in functie de ce mix de comunicare faci si de ce kkt decizi sa incluzi acolo. Poate, daca fac o o noua campanie, trebuie sa schimb POSM-urile din Off & On Premise pe toata tzara si sa organizez minim 2 traininguri cu forta de vinzari si, eventual, sa angajez si citeva agentii de BTL care sa ma ajute cu partea de merchandising, ca agentii mei de pe Sales nu fac fatza. N-ati inteles nimic, nu? Asta e si ideea: iata citi factori trebuie luati in calcul. Si nu mai zic nimic de bugetele de media, de filmare spot, de printuri, de outdoor, de o eventuala cheltuiala cu schimbarea retetei produsului (ca poate am nevoie de un reason-why ca sa-i promit consumatorului altceva cu o campanie de imagine...). Sa incetam cu jargonul acesta cool si sa revenim la oile noastre.
Exista un iz de catastrofa in toata treaba asta, pe doua planuri:
1. E foarte posibil ca mizeria asta de problema sa fi fost enuntata de cineva dintr-o multinationala. Care poate-mi va ajunge mie client, intr-o buna zi. Si care imi va minca nenumarate zile dupa aceea pretinzindu-mi sa-i fac un concept de campanie intr-o zi si sa-i explic si cit profit o sa scoata din toata tarasenia. TRAGIC
2. Tinerele sperantze ale acestei economii (din care un procent covirshitor baleshte dupe advertising sau marketing, bah, ca e un domeniu supermisto) vor fi aruncate in ditamai Oceanul Planetar, sa inoate dupe cum ii taie pe ei capul si sa ramina cu impresia ca n-ai nevoie decit de trei simulacre de informatie ca sa iei o decizie de genul falimentam sau nu? INFIORATOR
...si 3. Iar o sa-mi vina la interviu naivutzi academici care se vor mira ca nu sint acceptati, desi CV-ul lor e plin de voluntariate, traininguri si prectis steigiz in maltinashanal campaniz, dar nu stiu ce e aia public-tinta si diferenta dintre mesaj si pozitionare. RESEMNATORIU

Vai di mini shi di mini,
Eu

CS-ul, mare specie in viata

Pentru cine n-are prea mult de-a face cu glamurosul domeniul al publicitatii, CS vine de la Client Service, adica armata aia de (cel mai des) femei care stau ca usa pisicii intre client si agentie. Vrea sa zica ceva clientu'? O zice alora de la CS. Trebuie sa faca agentia ceva pentru client? Face sub coordonarea CS-ului. Adica un canal specific de du-te-vino, unde pe-o parte intra clientul si pe cealalta iese produsul de agentie.
Ideal, CS-ul este materializat sub forma unei fiinte destepte, elegante, care impune respect, care stie sa coordoneze, care-si pastreaza calmul, care poate sa convinga si care nu face de ris entitatea pe care o reprezinta.

Practic, CS-ul se intilneste cel mai des sub forma caprei, uneori junioara cu virsta, alteori junioara cu capu'. Capra se imbraca trendy, cu tzoale de Zara sau H&M (daca e scoasa la pascut peste granita), simte la un moment dat nevoia de ochelari cu rama groasa de plastic si este extrem de fericita ca face parte din acelasi domeniu cu Botzi, Naumovici, Enoiu, Prisca si Pila. Capra da bine la client pina deschide gura. Citeodata, poate sa pacaleasca audienta si dincolo de acest punct critic, caz in care devine indispensabila managementului si iremediabil nesuferita celor cu care lucreaza in agentie. Capra trimite mailuri stufoase, fara cap si coada, din care Creatia nu pricepe absolut nimic, dupa care ii cheama la debriefing ca sa-i ametzeasca si mai rau. Dupa atingerea compromisului intern, capra esueaza in a convinge clientul ca e bine ce-a facut agentia, poate si din cauza ca a reusit sa ceara cu totul altceva echipei fata de ce se dorea initial.

Capra e cea mai experta. In evaluari interne, tipa si se lamenteaza ca nu i se recunosc meritele. Daca universul si valoarea-ca-concept au ghinionul ca ea sa lucreze de mult pe un cont, atunci capra va fi promovata si va cascada propriul set de reguli catre boboace proaspat intrate in industrie. Care se vor capri par consequence, sub influenta directa a caprei-sefe si vor creste la rindul lor in aceeasi directie, revarsind formatul catre noi si noi generatii care abia ce vor fi pasit in domeniul publicitatii. Asta suna catastrofic, distopic si pesimist. Nasol.

Visul caprei e sa lucreze acum in advertising si mai tirziu la client. Brand Manager, Product Manager sau, in cazul ambitiilor deosebite, Marketing Manager ori CEO. Asta deoarece capra a intrat in publicitate pe cind era in stadiul de ied, momita de verdele ierbii din advertising (= e supertare, fata, deci fac spoturi si strategie, stii?) si vrea sa viziteze si pajistile de la urmatoarele niveluri, cocotzate intr-o ierarhie a trendy-ului si a glam-ului carieristic aspirational descrisa de revistele glossy.

Observati ca am devenit sablonarda si ca postul asta seamana cu genul ala de spam "Proasta de mall" sau alta piesa stilistica din aceeasi categorie. Suna, dar nu e. Este experienta pura, colectata la prima mina in 5 ani de stat prin industrie. Sint iar in situatia in care-mi trebuie recruti noi, caut boboace si gasesc iezi, ma uit la ce-as putea fura din alte ograzi si ramin om cinstit, neatins de pacatul tilhariei. C-as pacatui, dac-as avea pentru ce! Dar ramin tot miel neprihanit cind vad cum specia de CS se corceshte din ce in ce. Vorba Pipsului, terminata nervos de zeci de interviuri din care nu ne-am ales decit cu behaituri: Mitzo, da' o fina si-o printza nu gasim si noi?... Gasim, dar gasim greu. Gasim greu chestia aia serioasa, care munceste cu rusinea ridicolului in vena, care nu lasa nimic la voia intimplarii pentru ca ii e jena sa nu carecumva sa se faca de ris, care vorbeste doar cind are ceva de spus, care e in publicitate pentru ca are intuitie si-n Client Service pentru ca are clasa, si din care vor iesi viitoare doamne cu prestanta, in stare sa rusineze orice client care nu le trateaza cu respectul cuvenit.

Adio, lebede, bine-ati venit, mai gistelor. Si cica de ce arunca aia din Creatie cu papucu' dupa ele cind le vad si de ce le freaca clientul pina la destramare. Pentru ca iarba verde de acasa le iese printre dinti si sunetul alert de tocuri seamana perfect cu niste copite in galop. Acestia sint accountzii zilelor noastre. Si stiti care e culmea? Ochelari cu rama groasa de plastic am si eu.