Za Grup, The City si-o pisica

Vinerea e seara traditionala de socializare si behaieli. Magaretele rezervarii cad, in general, pe Mufi [Cristina, adica]. Cu tot cu gasit ideea de locatie. Dupa indelungi documentari, Mufulina incaseaza o ploaie de verze si rosii stricate, pe principiul da' in alta parte n-ai gasit?!?! / acolo e naspa / e scump / am fost eu si e de kkt / nu acolo, ca n-au narghilea. Toate aceste opinii sint singulare si individuale, aplicindu-se pe rind la fiecare varianta propusa, cit s-o darime de tot.

De pilda aseara, in jur de ora 7, ramasitele zilei s-au impachetat, s-au suit in Fifi si s-au indreptat spre - in principiu - La Roca. Colegul Luci, venit in vizita de la Timisoara (Luci este si el membru Za Grup, atita doar ca-l vedem mai rar, din pricini geografice), se atinea cu daruire dupa masina mea, ca nu stia drumul. Restul erau imprastiati care-ncotro, urmind sa ne reunim la destinatie. Cind o gaseam.
In timp ce stateam nas in cur la blocajul de pe Petricani, suna telefonul mufesc:
- Alo, da!
- ...mdeci eu sustin sa nu mergem acolo, stiu eu un loc in alta parte, pe Schitu Magureanu, l-am descoperit cu Misache si Labutza intr-o mduminica... (Lezorei are un accent foarte ingrijit, care-i iese uneori pe nas)
- Si cum se cheama?
- ...mnu stiu exact, dar e pe dreapta, pe Schitu mMagureamnu...
Mufi e impaciuitoare. Inchide telefonul si-mi comunica cum ca s-a schimbat destinatia. Pe mine chestiile astea ma enerveaza:
- Ceeeeeeeee?!?! Lezo iar a baut gaz?!?! Ce facem, mergem in crengi pe dreapta si cautam un loc care nici nu stim cum se cheama? "Da, buna seara, aveti cumva narghilea si ati vazut trei baieti aici duminica trecuta"?!? Bai, ce ma scoate din sarite...!
Intre timp, Luci a suferit stoic toate consecintele nervilor mei, pentru ca uitam sa semnalizez si treceam, in general, pe galben. Ajungem cu chiu, cu vai, la prima oprire (locul de pescuit Popesc), ne asamblam si ne indreptam veseli cu tot convoiul spre Schitu Magureanu. Strada se afla in reparatie. Prin ocolisuri, il pierdem pe Luci, acum insotit si de Cristina, si iesim la dracu' cu carti, undeva in Popa Tatu, o strada plina de case de tigani, fara locante si care nu e Schitu Magureanu.
- Ma pisoi, ia suna-l tu pe Misache si vezi unde mama dracului am ajuns, ca Lezo habar n-are de capul lui. Asta nu e Schitu Magureanu si, oricum, am ocolit ca timpitii.
Se dovedeste ca cica acolo e, casa aia cu magazin de narghilele linga (nu e nici un magazin, nu stiu ce dracului au vazut ei cind au fost), parcam si ne punem pe descurcat Luci si Mufi, care se dadeau in gargarite de mama focului, facind al treilea cerc prin locuri prin care mai fusesera deja...

Intre timp, descoperim ca la crisma respectiva e totul ocupat. Ne punem pe asteptat, macar sa fim toti la un loc, si vedem noi dup-aia. Eu livram instructiuni telefonice de descurcare, dintr-un copac se auzeau niste mieunaturi jalnice. Hait! Cat in distress, mayday, mayday! Popescu pleaca viteaz spre pomul cu pricina, la poalele caruia un necunoscut sensibil si cu suflet mare incerca sa dea jos potaia cu un parasolar de masina.
Ajung si Luci cu Cristina. Parcheaza si se alatura grupului-de-sub-pom. Ce faceti? Incercam sa coborim mitza. Lasati-o, ca se da jos singura. Nu, ca-i mica si proasta. Necunoscutul se descurca admirabil si face rost de un scaun de bucatarie, din ala cu patru picioare si fara spatar [ce dracu' e in capul meu?!?!? toate scaunele au patru picioare! ma rog...]. Se urca pe el, noi i-l tinem, n-ajunge la pisica. Conducerea este preluata de Popescu, care se catara EL pe scaunul respectiv, in timp ce necunoscutul impingea pisica cu parasolarul, de pe partea cealalta. In cele din urma, mitza cade julietic in bratele Romeoului de Popescu, care mi-o preda fericit. Ne stringem miinile cu necunoscutul, care se urca in masina si pleaca, iar noi raminem cu javrutza in brate. Popescu o verifica amabil sub coada - e fetita! - si ne uitam unii la altii pret de doua minute. Ce facem cu ea? O bagam intr-o curte. Si daca sint ciini? Urmeaza citeva cuvinte ireproductibile din partea baietilor. Cazam javruta, care toarce fericita, si ne indreptam spre masini, pentru a merge la o cafenea indiana de pe linga Gara de Nord.

Ne-a mai luat o ora. Ne-ar fi luat mai putin, daca Misache n-ar fi sunat EXACT cind i-am zis lui Popescu uita-te pe strada asta pe linga care trec si vezi daca nu-i acolo. Evident, preocupat de batut apa-n piua cu astalalt, Popescu s-a uitat prin dinti si-am ratat. Dupa ce am pieptanat toate stradutele din zona pret de-un plin de benzina, ajungem de unde am plecat si gasim Ramayana vietii. Parcat, injuraturi usurate, bestelit absenti care mai rau ne-au incurcat. Intram, gasim locuri, ne asezam si dam cu dintii de un majorat. Nu-i nimic, ca-s la subsol si nu fac galagie. Consecinta neplacuta a fost ca bairamul respectiv a umplut toaleta cafenelei cu tot ce are HaiFaivul mai frumos si mai under-aged. Exemplarele intrau in grupuri compacte si interminabile, ca sa-si refaca machiajul. Fi-r-ati ale naibii de giste penale! Eu am baut ceai si-mi trebuie pirtie!!!!!

Apar si restul: Labutza, Lezo, Misache si Zapa. Se sta pina pe la 11 jumate, se birfeste, se leorpaie ceai, se fumeaza si se pleaca spre casa. Pe drum, Popescu a oftat interminabil dupa pisica aia salvata. Ma tem ca azi ma paste un drum pe Popa Tatu, ca sa salvam potaia definitiv, la noi acasa. Da' mai vedem.

Gaudeamus, bre!

De astazi, tara noastra are cu doi licentiati mai mult. - Bine, are cu citeva mii mai mult, probabil, dar astia doi ne intereseaza acum - . Sa bata tobele si sa urle trompetele, asadara, pentru Lezorei si Misacheeeee!
Academicieni, nu gluma, domnii au reusit sa incheie un ciclu complet. De invatamint, adica. Facultatea o absolvisera, dar nu-i certificase nimeni: pe Misache - de virsta frageda ce are, pe Lezo - din lipsa de timp (al lui).

Lezorei a functionat pe principiul ce-i al tau e pus deoparte, dar iti ia ceva vreme sa capeti. Hartuit ani de zile de indatoriri profesionale, era un cibernetician nerecunoscut si stresat. Desigur, numai de cibernetica nu se tinea dinsul, dar toti subalternii Domniei-Sale intrau si ieseau din facultate in durata reglementara si cu patalama, numai Lezorei ii priveghea parinteste si se sacrifica iar si iar, dind dracului examenul de licenta. A trecut anul 2004 - Lezorei a absolvit. Licenta mai poate sa astepte. A trecut 2005 - Lezorei crestea profesional ca din apa, licenta scadea ca importanta. Au zburat 2006 si 2007 - Lezorei isi consolida cariera, iar licenta se prabusea in uitare. Micile picanterii magaresti care-i condimentau auzul (destul de dezvoltat, avind in vedere cognomenul), gen ce faci, bah; licenta aia...?!?! lunecau pe pielea-i ca apa pe gisca. Dar iata cum aduce legea ce n-aduce anul: speriat de faptul ca era ultima ocazie sa dea licenta in ciclul de 4 ani si sa nu fie asimilat valurilor viitoare, cu 3 ani de studii si obligativitate de master, Lezorei se scutura, se mobilizeaza, se pune cu burta pe carte timp de 4 zile si iese licentiatul anului 2008. Cu 9.25. Haoleu, Ureckiush, numa' atit?! Dar desigur, acum nu se mai da 10 deloc... Mda-da!

Misache, in schimb, s-a miscat cuminte pe axa timpului in intervalul stabilit. A strins din dinti pina la macinare in timp ce imperechea jobul cu sesiunea, s-a tirit, s-a stresat, a absolvit si-a dat examenul de licenta. Emotionate, femeile din Za Grup s-au ingrijorat mai abitir pentru Misi decit pentru ala mare de mai sus, gindind logic ca Misache e mai mic, deci mai fragil, deci mai supus stresului. Ei bine, ne-am emotionat degeaba, caci astazi, Misache a iesit victorios de la comisia-de-audiat-lucrari, purtind de ceafa trofeul: 10! Curat, luminat, ca argintul strecurat, pe munca cinstita si pe lucrare bibilita, scotzind pirleala pe week-endul in care n-a fost la mare ca sa stea si sa-si titireasca "licenta". A urmat telefonul de felicitare, cind Misache a fost poshtit pe calea undelor de la ureche la ureche pentru a i se adresa toate cele, rusinindu-l amarnic cu atitea laude. Cu aceasta ocazie, i s-au explicat si citeva chestii despre versiunile 2.0, cu aluzii destul de stravezii la Lezorei-su, aceasta versiune beta de 9.25, pe care discipolul l-a depasit frumos, pe rotund. Dar Lezo, baiat bun si cu inclinatii parintesti, s-a bucurat mai abitir 10-le lui Misache decit de propria licenta. Desigur, pedagogul sever care este dinsul n-a lasat sa se vada, ca sa nu si-o ia puietul in cap, insa noi stim cum sta treaba...!

Si iak-asha, a crescut zestrea intelectuala si certificata a Romaniei cu inca doua piese. Care piese trebuie sa dea de baut saptamina viitoare, c-altfel le ia mama dreacu' si saraceste IQul de tara de doua valori remarcabile!

Bucatzi

Azi iar imi vine sa scriu in fragmente. Probabil din cauza ca nu mi s-au intimplat chestiuni (atit de) relevante. Asadar, bine-ati venit in lumea separatoarelor!

************************
Acu' doua zile, da Tziki a mea peste o ghicitoare cu acte-n regula. Fortzata de interactiune, inghite citeva adevaruri uluitoare despre sine insasi si vreo doua predictii. Am retinut viitorul legat de un barbat brunet si vreo trei copii din aceeasi filiera. Tzikileaza, e naspa! Unu' mai mergea, da' trei...?!?!?! In plus, se pare ca Tziki isi va publica romanul, in sfirsit! Adica i s-a spus ca va face bani din sectorul editorial, ajutata de o femeie cu initiala M.
Sa stiti ca eu n-am editura si nici ginduri sa-mi deschid vreuna!

***********************
Ieri, Zappy impartaseste pitulicilor sale citeva continuturi blogice, cu scop instructiv. Intre care si postul cu Za Grup, asa, ca sa vada les pitulices exemple de atmosfera prieteneasca. Cu care ocazie Misache scoreaza teribil la capitolul "looks and pofte nestavilite", asigurindu-si trei fane asidue, pe care nici macar nu le cunoaste.
Poate ar trebui sa-i cer o taxa de publicitate. Lu' Misi, that is...

***********************
Pipsu' a fost in weekend la mare. S-a bronzat foarte frumos si uniform, mai ales pe nas. Care i se cojeste.

***********************
Era cit pe ce sa plec in alta parte. S-a pus grupul pe copitele dinapoi si m-au oprit. Nu mai plec nicaieri.

***********************
Mi-am mai luat din zdrentele de la Pitika. Am umplut trei sacose, pe care le-am acomodat in sifonierul lu' Popescu. Care Popescu le-a privit cu un nod in git bine deghizat, depasind insa momentul in tacere.
Cu toate astea, am fost fata de comitet, evacuind in contrapartida patru sacose de boarfe din cele gazduite deja in sifonierul respectiv, care trebuie relocate in Tei. Deocamdata, insa, cele patru se lafaie claie peste gramada in hol, la intrare. Ca-n Tei inca n-am ajuns.

************************
Simbata am fost la IKEA. Inca nu au husa bej la canapeaua deja cumparata si nici sertare de sifonier. Am plecat amarita de-acolo, tirind un dulap de pantofi si doua buline de rafie, din alea de stat pe ele. Popescu a plecat mai vesel, cu o cutie de vopsea pentru mizgalit dulapioru' lu' Sister si cu o tufa de bambus "Monika". Asa se chema, pe cuvint.
1. Tot weekendul, la noi in casa a mirosit a tigaie cu grasime arsa. Asa e mireasma vopselei aleia.
2. Bambusul "Monika" a crapat ieri, deoarece Sister a uitat sa-i puna apa. Popescu va incerca o resuscitare cu fertilizant, poate... cine stie? isi revine.

Si cam atit.
Eu.

Sex si minge

"Sex & The City". La CinemaPRO sau la Plaza. Would there be a nicer way de a-ti petrece o norocoasa zi de vineri, 13?
A fost ideea lui Mufi, ca tot nu s-a mai reunit grupul de multisor. Rapid imprastiata pe mail, cu toata haita la to:, s-a bucurat de reply-uri la fel de rapide. Doar din partea femeilor. Din motive lesne de ghicit, barbatii au tacut milc. Unele dintre noi au dat la pedale absolut inconstiente:
- Alo, iubi, ne invita Cristina la film, vineri!! Mergem?
- Ce film?
- Pai... ala, Sex & the City...
- ...(pauza de gituire)... Pai... s-ar putea sa am ceva de facut... inca nu stiu... daca e, du-te tu!
Mda. Nu m-am prins, recunosc. Chiar am crezut ca Popescu o sa aiba treaba la birou vineri. Ne-a luminat Lezorei in timp ce mergeam la masa, cind a zis ca orice barbat trebuie sa fie timpit ca sa mearga la un asemenea film (nu-i adevarat, Popescu, iubitule!; maninca Lezo cirnatzi, probabil ca toti barbatzii planetei si-ar dori sa vada S&C alaturi de prietenele si iubitele lor...).
Culmea si paradoxul intervin abia acum in naratiune: ai nostri erau atit de ocupati sa fuga de acest film, incit au uitat cea mai la indemina scuza: MECIUL!!!!! Fratilor, vineri e meci! Wtf, cum ati putut uita ca joaca Romania cu Italia?! Lasa, ca tot noi v-am adus aminte:
- Ce e cu pinza aia proptita acolo?
- O fi ecran de proiectie...
- Proiecteaza astia aici?!
- De ce nu?
- Baaaaaaaaai!! Vineri e meci!!!!
- Aoleu, da...
- Pai nu mai mergem la film. Hai sa vedem meciu' cu totii si mergem altadata la film! O sun pe Mufi. Sau nu, ca e in intilnire. Lasa ca-i zicem cind ajungem inapoi, la birou.
Si iete asa s-a solutionat problema, pe cale e-mailica:

:). Vineri e meci RO-IT. Rezervam masa in Tei, ca au adus ecran de proiectie? Si lasam… sexu’ :D pe sapt aviatoare?
M

Ma indoiesc ca as vrea sa-l vad. Ar fi trebuit sa-l vad si eu azi, dar am zis pas.
Cu meciul sunt ok, dar nu am rezervat masa – ca nu a mai vorbit nimeni la plecare cu doamna.
Adi

Vai, nu am vrut sa va jignesc gusturile desavarsite in materie de film :)
Cristina

Nu stiti ca lu’ Lezorei ii plac numa’ alea de festival, cu Cichi Cean….?:P
M

Lasa Mufi ca mergem noi la film, doamnele cu toatele….Eeeeeee? Ce ziceti? Nu va mai zgariati. :)
Si cu meciul e ok.
Iulia

Pitika, as always... Dupa ce i-a dezgherait pe incaierati, a venit cu solutia. Si capra, si varza. Asa ca vineri, cel mai probabil, ne vom chiori la meci. Mai ales ca s-a sesizat si Popescu brusc: deci sa vaz cand da o colega de baut ca pleaca. Ori da maine ori da de meci. (Popescu urashte virgulele). Deci probabil ca ne stringem toti. Deci foarte tare, frate.
Hai Romania, ca de Carrie Bradshaw avem timp si dup-aia!

Za Grup

Din seria "monografii", azi va invit la cea mai draga trecere in revista a ceva. Asa-numitul "za grup", trecut ca si label in acest blog - cu un singur entry amarit! - si o constanta a mea de citiva ani incoace. Za Grup este, in spetza, o adunatura de oameni care implinesc aproximativ 4 ani de coagulare sociala, iar acest post este mai mult pentru ei. Ca nu cred ca voi, ceilalti cititori, o sa dati in brinci de interes :-), avind in vedere ca va fi vorba de persoane, lucruri si folclor total straine voua. Si totusi...

Za Grup a luat fiinta in 2004. Bazele lui au fost puse de mine si de Urecki, in urma unui prinz la un training, la noul (pe atunci) nostru loc de munca. N-am avut cu cine sa stam la masa - ca nu cunosteam pe mai nimeni - si ne-am unit ...lipsurile, ca sa zic asa. This was the beginning of a beautiful friendship. Restul au venit de la sine. Ca sint mai multi. Sa incepem cu fisele respective, in ordine cronologica.

URECKI

Founder

Nume real: Adrian

Porecle: Ardian, Patraulea, Shefutzu, Pisi Mare, Urecki, Lezorei (o transcriere fonetica a elegantului les oreilles)

Virsta: 27

Provenienta: Constanta. Sau Constnatza.

Profil: Mama - sau, mai precis, Tata - Perfectiunii. Totul trebuie sa fie in regula, aliniat, corect si in interesul cauzelor drepte. Sufera ciineste pentru orice nedreptate si se enerveaza cu pete pe git, dar se repliaza repede sub o aparenta glaciala de zici ca n-are nici pe dracu'. Un partener ideal de scandaluri pe absolut orice tema, pentru ca tzine hangul si decibelii parte-n parte, insa cu o uimitoare capacitate de a nu ramine certat cu tine dupa aia. Confident, sfatuitor, contrazicator si sufletist, Urecki e capabil sa stea de vorba cu toti nefericitii planetei, sa-i consoleze, sa-i scoata din minti in timp ce-i contrazice consolindu-i, sa le acorde timp, atentie si camasa de pe dinsul, fara sa astepte nici macar multumiri. Nu-l lauda, ca-l scoti din sarite. Nu-l ignora, ca nu-i convine. Cearta-te cu el non-stop si va fi fericit in timp ce protesteaza vizavi de acest tip de comportament.

Eroul personal: Mr. Freeze (Batman & Robin)

Cel mai mare stress: cu citzi de "i" se scriu diverse chestii prin mailuri

Cel mai mare succes: la femei

Culoarea preferata: dungile

PIPSU'

Anul intrarii: 2005

Nume real: Oana

Porecle: Pipsy, Pipsu', Mitzili, Nepoata

Virsta: 26

Provenienta: Lacul Tei

Profil: 1.57m x 0.5m, dimensiuni invariabile, mai ales latzimea. Cel mai mare ascultator in viata si rabdarea personificata. O paradoxala: uraste munca si munceste de-i sar capacele. Sistematica, ordonata, tace, face si indura. Deschide gura doar cind are ceva de zis, dar si cind are!... Un Mitz mic si cuminte, loiala pina la Dumnezeu, cocheta si tzoalofila. A dezvoltat o simbioza puternica si durabila cu numitul Amir, care indeplineste cu succes rolul de Fat-Frumos si de soarele vietzii ei. Cel mai bun partener de discutii calme, cu miez si cu darul linistirii, Pipsu' este, totodata, si un runner de cursa lunga pe diverse istorii si proiecte din care ramin amintiri extrem de placute. Singurul om de pe aceasta planeta care merge de la Amzei la magazinul Eva cu masina, Pipsul va refuza cu indirjire sa se deplaseze cu altceva. Pe orice distanta. Daca vrei s-o faci fericita, scarpin-o in cap si da-i un abonament la masaj.

Cel mai mare vis: un card fara limita si 48 de ore in mall

Citatul favorit: hai, mai nene, ma lasi?!?!

Cel mai mare stress: munca

Cea mai frecventa activitate: munca

Eroul personal: licuriciul Scaparici

MISACHE

Anul intrarii: 2005

Nume real: Adrian

Porecle: Munteanu, Pisi Mic, Misi Pic, Misache

Virsta: 22

Provenienta: Aviatiei

Profil: de statuie. Frumos de pica, Misache e si plin de bun-simt. Viata lui sentimentala se desfasoara pe principiul delfinului, care-si gaseste o partenera si cu aia ramine. Fiind in cautari, el testeaza inca diverse ape si pestoaicele dintr-insele, in cautarea Marii Stabilizari. Egalul Pipsului in trasatura muncesc, deci exist si singurul la a carui parere Urecki tzine ca la ochii din cap, Misache reuseste sa fie, simultan, aproape de toata lumea si departe de dezlantuirea ei. Mare glumetz in viatza, traieste pentru si prin vorbele de duh. Le scoate pe-ale lui cu un talent remarcabil, simultan cu o atentie deosebita pentru a le prinde si nota pe ale altora, for further referrence and usage. De unde si citatul favorit: Cum era aia?..., mai zi odata!

Eroul personal: Casanova. Insurat, daca se poate.

Cel mai mare stress: licenta

Celelalte cele mai mari stresuri: proiectele

Mincaruri preferate: gratarul si saorma din Floreasca

PITIKA

Anul intrarii: 2006

Nume real: Iulia

Porecle: Pitica Atomica, Pitika, Piti

Virsta: 28

Provenienta: Titan

Profil: psihologic. Ca absolventa certificata ce este, Pitika se ocupa, in principal, cu terapia psihiatrica a membrilor din grup. Lucru care-i iese de minune, desi trebuie sa se ridice pe virfuri ca sa mingiie pe cineva pe cap. Are doar 1,50m inaltime. In niste vietzi anterioare a fost, probabil, pe rind:

- Maica Tereza, Ocrotitoarea celor multi

- refugiu in virf de munte pentru rataciti

- centru de ciini comunitari

- vindecator de trib

- Dr. Ruth

Ai o problema: te duci la Pitika. Vrei sa explici neexplicatul: o cautzi pe Pitika. Vrei sa afli daca esti nebun: o intrebi pe Pitika. Ai nevoie sa petreci undeva o perioada de timp nedeterminata din viatza ta: te muti la Pitika. Cu o probabilitate de 90%, apartamentul Pitikai e singurul din Bucuresti de unde are chei jumatate din populatia orasului, aflata in diverse nevoi de adapostire la un moment dat.

Eroul personal: Mama Dolores

Citatul favorit: ce-i cu tine?

Cea mai mare dorinta: toata lumea sa se inteleaga cu toata lumea

Revolta suprema: ginditul (scurt si rar) la propriile probleme

Culoarea favorita: orice, da' sa se potriveasca la geanta si pantofi

MUFI

Anul intrarii: 2006

Nume real: Cristina

Porecle: Mufi, Muf, Mufel, Pirly

Virsta: 27

Provenienta: Braila

Profil: Mufi e vegetariana si prefera verdele. Daca se poate sa fie un verde textil, in forma de bluza, rochie sau accesorii - cu atit mai bine. Daca nu, zimbeste din politete la glumele proaste ale lui Urecki si Misache pe marginea buchetelor de flori si a ierbii din parcuri ca hrana. Lady-like, stapineste engleza la perfectie, ca si manierele Oxford. Daca vrei s-o nefericesti pentru totdeauna, taie-i accesul la revistele de moda, la carti si la expozitii. Daca vrei sa te ignore suveran, fa remarci tembele vizavi de faptul ca nu maninca deloc carne. Daca vrei sa te urasca, fa-o de ris in public. Cind ai nevoie de cineva care sa-ti impartaseasca cheful de calcat reguli si de despicat firul in patru, caut-o pe Mufi. Cu toata eticheta ei stricta, te va seconda de minune la concurs de scuipat coji de seminte pe geam sau la comentat piztipoance. Explica-i natura omeneasca si parsiva care te-a impins la greseala si-o va intelege si accepta imediat. Mufi este si cel mai bun coechipier de aproape-ratat-avionul-din-cauza-de-duty-free sau de scapat-trenul-c-am-plecat-tirziu. Intr-un cuvint: rulz.

Eroul personal: tzinutele lui Carrie Bradshaw

Fraza memorabila: pleaca de-aici, ca te scuip!!!

Cel mai mare stress: sa faca ceva ce nu se cuvine

Cea mai fermecatoare trasatura: eleganta cu care se abate de la reguli

Barbatul ideal: ala perfect

BALUTZA

Anul intrarii: 2006

Nume real: Valentin. Valentin Balutza.

Porecle: Balutza, Labutza, Balena

Virsta: 26

Provenienta: necunoscuta; suspectam ca e tot Lacul Tei

Profil: enigmatic. Fratii lui Balutza sint peshtii, caci si aia vorbesc la fel de mult ca el. Labutza comunica intr-un limbaj propriu, bazat pe cromatica, respectiv, fatza lui va capata nuantele necesare pentru a exprima starile prin care trece. Astfel, am dedus noi ca roz inseamna fericire, in timp ce rosu = ma enervati!. Printre calitatile de baza ale lui Balutza se numara si respingerea alcoolului, ceea ce-l recomanda cu caldura pentru carat acasa alti membri ai grupului care se troscaie in diverse ocazii. De asemenea, citiva ani buni de Full-Contact il califica si pentru aparat onoarea si interesele atunci cind acestea sint amenintate. Deci tace, nu bea si bate bine: o combinatie exploziva. Desigur, exploziva e doar combinatia, caci Balutza ramine calm si linistit, plin de discretie care bate in mutzenie. Za Grup il pretuieste in mod deosebit pentru felul in care stie sa asculte, sa nu emita pareri transante si - revin - sa fie de ajutor.

Eroul personal: catzelul rosu desenat de Popescu

Citatul favorit: ei, lasa, si tu acuma...!

Activitati preferate: somnul, mersul la sala, somnul, somnul si condusul ca la raliu cu un Matiz

MITZA

Founder

Nume real: Monica

Porecle: Mitza si probabil alte citeva pe care nu le stie

Virsta: 27

Provenienta: Ploiesti

Profil: Za Grup o intreaba periodic daca nu cumva a mincat otrava la micul dejun. Sa te fereasca Dumnezeu sa intri-n gura ei sau sa faci ceva ce nu-i convine. Manipulatoare si persuasiva, va trage sforile astfel incit stelele sa se alinieze dupa cum o avantajeaza pe ea. Restul - sa crape. Za Grup sint singurii care o suporta si pe care ii suporta. Ce-i drept, le e loiala si-i iubeste cu sinceritate pe fiecare-n parte pentru ceva. Isi petrece timpul comentind, urlind si reprosind. Citeodata, discuta serios si le mai arata ca tine la ei. Dupa care le scoate pe nas ca in momentul X cutare n-a facut Y, deci: se anuleaza totul. Marele sau farmec consta in a zice cele mai mari magarii in frazari atragatoare si amuzante, ceea ce o face o companie relativ placuta. Atita timp cit nu vorbeste despre tine. Daca-ti spune ca nu mai poate, sa n-o crezi. Minte ca nerusinata; a trecut si prin mai rau si-a supravietzuit. Daca ti se pare ca ezita sau ca e slaba, probabil ai dreptate. Nu-i arata ca te-ai prins, pentru ca te gasesc dracii in secunda doi.

Eroul personal: Terminator

Citatul favorit: $%# ^%~#$ ma-sii!!!!!!

Slabiciuni: pisicile si Popescu

Culoarea preferata: rosu furios

Cel mai mare vis: sa iasa totul EXACT cum vrea ea

Cel mai mare stress: orice

--------------------------------------------
Acesti 7 pitici n-au nevoie de o Alba-ca-Zapada. Functioneaza doar ei, de 4 ani incoace, dereticindu-si singuri coliba, spalindu-si rufele murdare si batindu-se cu orice, de la flori la carbuni si tirnacoape. Cu toatea astea, sint inseparabili si nici cele mai crincene razboaie interne n-au reusit sa-i desparta.

Acesta a fost, este si va fi (probabil mult timp de-acum incolo) Za Grup. In toate splendorile lui.

Una scurta

La birou, Pipsul:
- Auzi, am intrat pe LinkedIn si ti-am dat add connection... Ti-a aparut?
Eu, cotrobaind prin mail:
- ...inca nu...stai asa... unde? Te-ai bagat?... Ia sa vad! (suna telefonul)
Popescu, suav de la distanta:
- Ce faci, draga? Auzi, cum bag oameni pe LinkedIn?!?!...

Telepatia functioneaza in moduri misterioase.

(cu) Capra

Ar fi trebuit ca post-ul asta sa-l fi scris in capitole. Ceea ce n-am avut rabdare sa fac. Cine ajunge cu lectura pina la final, sa m-anunte :). Spor!

21 martie
16.30:
O Fifi plina cu 4 femei, care pleaca din Pipera ca sa ajunga in Militari. Junction point: McDonalds, linga Metro, unde ne intilnim cu masina plina de baieti, ca sa facem schimb de bagaje si sa ne aranjam pentru drum.

Telefoane cu masina Pipsului, care pleca din Stefan cel Mare si bai, va prindem pe drum, ca noi am plecat tirziu. Alte telefoane cu masina lu' Urecki: auzi, ia-l pe Popescu direct de la Gradina Icoanei, ca sa nu ne mai complicam / iubiiii, te-a gasit? bravooo, hai ca noi stam ca proastele pe Podu' Grant, imi vine sa urlu, voi pe unde sinteti?

18.30:
Sosirea la Mc, dupa ce ne bagam si ne scoatem din el de Bucuresti. Ne vine o idee: sa ne oprim putin si sa sunam: baietzi, noi stam nitzel la MiniPrix, venim repede. Decidem ca ne-o luam zdravan la gluma asta si-o lasam balta. Trei placinte si zece hamburgeri mai tirziu, apar si Pipsul cu Amir, ne rearanjam si bagam a-ntiia. Tanasoiu, io incerc sa stau in spate, da' vezi ca mi se face rau.... Hai, Bi, ca vedem la prima benzinarie cum te simti si, daca e, schimbam. Popescu, n-o forja in halul asta, iubitule, ca asta nu merge la 5.000 de ture!... Pitiko, esti bine, maika?

19.30:
OMV Bucuresti-Pitesti. Alimentam. Suna telefonul. Ce faci, push? Bine, mamo, am plecat. Si cind ajungeti? Pai... tirziu, ca e departe... Si pe unde-o luati? Pe Transfagarasan. Buf! trosc! pleosc, prosta inspiratie!... Pe TRANS-FA-GA RA-SAAAAN? Cum s-o luati pe-acolo, aoleu, pai nu exista alta ruta, ca aia e ingrozitor de periculoasa...si cum adica n-o sa ai semnal? Aoleu, cine a fost cu ideea s-o luati pe-acolo? V-o prezint telefonic pe mama, 52 de ani, profesoara, om deschis la minte, panicard, posesoare a unui preinfarct. Mamo, termina-te cu timpeniile, ca nu se intimpla nimic, nu sintem nici primii, nici ultimii care-o iau pe-acolo, ce naiba, mergem cu atentie si e totul ok!!! Vai de capu' meu, dar nu exista ruta alternativa pina la Vidraru, ca io cind am fost la Vidraru am luat-o pe alta parte, ca Transfagarasanu' inca nu se construise... Mamo, tu te auzi ce scoti pe gura? Asta se intimpla cind erai TU in LICEU!!!!! Ce vrei, sa-i sun p-astia si sa le zic "baieti, auziti, zice mama ca mai e un drum, a mers pe el cind era eleva, nu vreti s-o luam p-acolo, ca Transfagarasanu' e periculos"?!?!?!? Hi-ha-ha, nu mai ride de mine, ca am dreptate, si tu in locul meu te-ai ingrijora... Da, da' nu m-as apuca sa-ti bag frica-n oase... Bine, ma mai suni cit ai semnal, te rog foarte mult! O sa te sun la un moment dat, vezi ca ne mai oprim si la Pitesti, sa luam carnea pentru gratar... Bine, da' ma suni!!! DA!!!

21.30:
Depasirea diversilor idioti care ne stau in cale pe autostrada (poate n-ati observat, dar cind mergi cu masina, toti ailalti nu fac altceva decit sa te incurce cu prostia lor, in timp ce tu esti cel mai destept si reglementar, domnule!...). Popescu s-a ocupat cu condusul, depasitul, flashurile si cu niste urari de bine la adresa alora, urari care au lasat gravide foarte multe mame... Noi, cel putin, asa credem. Bianca a stat in fata si l-a scalvagit pe dom' sofer cu RedBull si alte asistentze, Pitika a fumat si s-a uitat pe geam in intuneric, iar eu am tras un karaoke de zile mari.

Numararea kilometrilor. Iubiii, fii atent ca Pipsu' a zis sa facem dreapta spre Craiova la kilometrul 73... Ca sa intram in Pitesti. Pai uite kilometrul 73, sintem in plina autostrada... Ei, hai ca vedem noi, io belesc ochii dupa indicator si-ti zic cind s-o cotesti. Pe la km 96 o cotim (sunat Pips: fata, ce bateati voi cimpii cu km 73, ca e 96, unde sinteti? Hai ca sintem in fata la PIC. Bine, venim si noi acu'... ) Popescu, fa stinga, da' nu acuma, iti zicem noi cind... Da' ce, maikutzule - zice Bi - nu stii tu unde e PIC Pitesti? Ba da, cum sa nu, tot timpul vin aici - da Popescu replica -, mi-am facut culcus si dorm in PIC Pitesti... Lasa-l, fata, in pace, de unde vrei sa stie unde-i PIC Pitesti? Il gasim noi....

Parcarea PIC Pitesti. Nu lua carutz, c-au luat astia, lasa... Am intrat in magazin, Popescu ne-a tras de la raionul haine, ne-am intilnit cu astia la raftul de beuturi betzive (evident!), astia care o lasasera pe Mufi sa impinga singura un carucior plin-ochi cu tot felul de sticle. Asta in timp ce ei se ocupau cu incarcatul carutzului in continuare. Bai, nu sinteti sanatosi? Balutza, ia carucioru' de la Cristina, cum dracu' o lasati doar pe ea sa traga de el? Misache, iar ati luat "Lacrima lu' Ovidiu", fi-i-ar lacrima de ris sa-i fie, in pana mea, luati si voi bautura de oameni normali! Apare Amir cu doua sticle de whisky. Popescu se repede si completeaza cu o sticla de vodca. Frateeee, cine bea atita? Cor masculin la unison: NOI!!!!

Se selecteaza carnea pentru gratar, se cumpara tz tone de mici si enshpe kile de cirnatzi, Misache vine cu niste pulpe de pui bai, lasa dracu' puiu' ala, cine pushka mea crezi ca sta sa faca pui la gratar? Da' mie-mi placeeee...! Lasati-l, frate, sa-si ia, daca vrea; Balutza, ce faci cu trei salamuri? Balutza se supune oprobriului public si restringe cele trei salamuri la unul singur, din ala mic, si la o rotitza de cascaval. Reusim sa platim si sa iesim.

La iesire, Misache, Pipsul si Pitika invirteau concentrati de o roata-norocului, parasita de la vreo promotie. Ce faceti, bah? Shhhh, stai, c-am pus pariuri, pe culori, ca la ruleta... ha-ha! Pipsule, ai cistigat!!! Munteanu, da-mi o suta de mii! Ce sa-ti dau? nu-ti dau nimic, pleaca de-aici!!!! Da-mi, chitra ce esti, c-ai pierdut!!!!! Ii minam pe pariori afara si se incepe rearanjarea cumparaturilor in trei portbagaje. Amir ia toata bautura si micii. Urecki amenajeaza spatiul pentru fructe (Mufi!!!), apa, legume, zacusca si alte carnuri. Popeshtii flaneaza nesimtit, asteptind sa nu mai ramina nimic, ca sa nu care si ei pina la masina. La coada, ne alegem cu o sticla de apa si niste RedBull si plecam catre Fifi (Ford Fiesta 1.3, benzina), aflata intr-un dos de parcare. Ne urcam, ne centurizam si pornim.

23.00:
Trecerea pe la Vidraru. Moaaaaa, ce tare e! Tragem dreapta? Hai, ca uite, si urecheatzii au tras dreapta. Bai, cita liniste.... Popescu, adu aparatu', sa facem si noi neshte poze. Aloooo!, baaaa, nu plecati, stati asa, ca noi vrem sa facem pozeeeee!!!! ...ce nesimtiti! Lasa-i, c-au plecat sa se catere la ala cu paloshu', sint un pic mai incolo... Ce sa se catere, ca e intuneric bezna! Nu puteau sa mai stea cinci minute?!? Popescu scoate aparatul foto si incepe sa-l gidile la obiectiv, trage doua poze cu peisaj, ne urcam in masina si parcam la o suta de metri mai incolo. Maikutzule, nu ies d-aici nici daca ma plateshti! E superfrig. Fumam? Hai! Lasa geamu' mai jos. Gata, iubitu', uite ca ashtia au coborit, hai sa mergem si noi.

23.15:

Urcusul pe Transfagarasan. Hau in dreapta, munte-n stinga, lumina doar de la faruri, serpentine ac de par si gropi cit incape. Pitiko, cit mai e de-aici? Nu mai stiu.... vreo 50 de kilometri. Ci-i-i-it?!?! 50 de kilometri pe drum d-asta? Vai de zilele mele!... Da' ce, Mitzo, ti-e frica? De nu mai pot!!!!! Aoleeu, iubitule, ai grija cum mergi! Hai, draga, nu-ti fie frica, nu se intimpla nimic... Se fumeaza in draci. Se decide ca merge o lalaiala mica. Se baga CD cu muzica italiana. Cale de 30 de kilometri se scheauna feminin pe trei voci. Popescu indura in tacere. Pina la un moment dat. Bai, ia, gata, dati incoa CDu cu Travka!!... Ia, pisoi, hai, ca ai si tu dreptul!... Mda, evident ca am dreptul! Armoniile latine se inlocuiesc cu zdraganeli rusofone (ma rog, asa-mi suna mie). Lalai si pe Travka, deoarece stiu versurile, da' mai incet, ca nu prea-mi iese performant.

1.00:

Se trece linia de sosire. Asta e? Supertare! Pai arata ca un hotel.... Pai e hotel, bre! Ahaaa... iiiu!, a nins... e zapada! Aruncam masina pe un derdelus de 45 de grade, timp in care stringem din fund, ca ni se pare cam abrupt. Ajungem cu bine jos, tragem in fatza, scoatem bagajele si ne cazam. Baaaai! V-ati cazat? Da, noi sintem la 103. Ce tare... noi sintem la 105; hai ca lasam astea si ne vedem jos, la masa. CEEEE? NU SE FUMEAZA?!?!?!?! Hait! Nashpa. Asta e. Lasa, ca fumam in hol si afara. Da, sa te congelezi tu!... Ia, lasati discutiile, hai sus. Iubi, ne-a dat telecomanda? Ce dragutz! Ce naiba facem cu ea? Aaaaa, avem televizor in camera... Nais... Hai jos!

1.20:

Se aduna lumea la masa. Mutrele s-au recompus cit de cit, dar tot aratam ca la Hiroshima. Comandam cite una, cite alta; se protesteaza ca bulzu' nostru n-a avut atita smintina ca MBSu' tau si incep maimutzarelile. Amir ia basmaua lu' Pitika si si-o leaga la cap. Minunat, minkatzash, parca esti Rambo!... Popescu, fa-i repede niste poze! Asa, acu' ce dracu' facem? Pai haideti la noi in camera, la 104, sa stam acolo si sa mai vorbim...

Zis si facut. Se transport, in primul rind, bautura. Ca sa fie! Se discuta rapid despre citeva banane si unde sint semintele alea? nuuu, eu vreau napolitana triunghiulara Yup si ciocolata - Muf, ce bine ca te-ai gindit sa iei!...

Gata, bah, ia, ziceti ce facem! Cum adica? Adica ce facem, ce, vreti sa stam sa ne uitam unii la altii? Ce jucam? Sticla? Aaa, nu, iar cite mame, cite fiice, de cite ori..., NU! Amir se uita la noi si deschide gura: haha, bai, jucam banutzu'! Balutzu?!?!?! Banutzu', draga, banutzu, cind dai cu banu-n pahar si pui pe altii sa bea... Hiiu!, taci ca suna bine! Pai hai! Urrraaaa, hai!

Bianca, din virful patului: Voi aveti nevoie de o scuza ca sa beti, sau ce? Hahaha, fata, chiar asa! Popescu, sa nu te troscai prea tare, iubitule, ca stii ca dup-aia tot tu tragi... Lasa-ma, dom'ne, in pace, ca stiu eu,... Patatranc-clanc, se deschide usa si apare Munteanu. Yeeeeyyiii, Misache, ai aparut! Hai, treci incoace... He-he-he, ce faceti aicea? Aaaa, e cu bautura, ma bag! Bai, ia, mai usor, ca deja esti ciupit... Ei, sint ciupit pe naiba! Deci, ce tre' sa fac? Dai cu banutzu-n masa si, daca sare-n pahar, pui pe cineva sa bea un shot. Pe cine vrei tu. Si dup-aia mai dai o data si, daca il bagi si a doua oara, poti sa pui o regula, de exemplu: inainte sa ia banutzu' de pe masa, fiecare tre' sa se traga de urechea stinga... Aha! HAI!!!

3.00:

Majoritatea sint rupti. Dupa ce s-a inlocuit moneda de 50 de bani cu una de 1 euro, a inceput sa salte banu-n pahar si sa se impleticeasca limbile. Razboi declarat: Amir si Munteanu. Maestru incontestabil: Amir, care bagase atitea duble incit, de cite ori ne venea rindu' la banutz, trebuia sa respectam vreo cinci reguli (sa luam banu' numai de pe masa, sa pocnim din degete, sa aruncam o mina pe spate, sa dam din fund si sa mai facem si wow!) Evident, ordinea se mai incurca sau se mai sareau etape, drept pentru care infractoru' era pedepsit rapid cu cite un shot. Cel mai trist: Popescu, ca pe el nu-l punea nimeni sa bea, drept pentru care se mai pedepsea singur din cind in cind cu cite un paharel. Cel mai praf: Misache, care amestecase vreo trei feluri de alcool si acum ridea in continuu. Cel mai sonor: Urecki, care facea o galagie teribila de cite ori sesiza o neregula. Cantitatea de galagie crestea direct proportional cu alcoolul baut, asa ca pina la urma Pitika a pus o labutza pe el si a inceput sa-l dondane: Gata, shhh, hai, lasa, aoleu, mai taci, c-ai baut... Cele mai treze: Bianca si cu mine (bai, astia sint muci, uita-te la ei, pffaoleo...). Pe la 5, Popeshtii se retrag in plina glorie, dupa ce au reusit sa dea si ei, ca familie, o dubla. Din pacate, nu s-a impus nici o regula, ca nu se juca in perechi. Paranghelia continua cu fortze nestirbite, ca se auzea prin pereti. Mmmm, pisoi, i-auzi-i p-astia, sa vezi c-o tin asha pina hei-hat cu scandalu'... Ce s-o mai tina, ca e deja cinci jumate, lasa, ca s-or culca ei... Intre timp, jocul se intetise. Amir reuseste sa mai bage de vreo 500 de ori banu-n pahar si-l ia pe Misache-n catare: Bai, Muntene, ia, baga shot! Misi, ascultator, da paharu' pe git si toata lumea se imprastie de ris: Amir, amabil, ii oferise niste calciu, magneziu, fier si alte metale pe fundu' paharului, iar Misache le-a baut rapid, crezind ca bea whisky, vodca sau alt deliciu alcoolic. Cih!, ptiu!, bleah!, ce-i asta? Hahaha, ti-ai furat-o!... Dupa alte citeva pahare, jocul conteneste, somnoroasele pasarele se opresc din ciripit si se cara pe la cuiburi... Mai pocnesc citeva usi, se mai aud niste hohote, totul din ce in ce mai rar si mai pierdut. Dimineata se asterne peste tot comitetul, care doarme cu clabuci, fiecare pe unde a fost repartizat.

22 martie

12.00:

Popeshtii coboara ultimii (!!!) la micul dejun, culmea, dupa Pipshi. Ma rog, cobor doar eu, ca Popescu abia ce se intorsese de pe-o parte pe ailalta, cu rugamintea expresa sa-i trag si lui draperia, ca e prea lumina... Lumea se risipeshte la plimbari; ramin, ca de obicei, putorile obisnuite: Pipsu' si cu mine. Amir si Popescu se intorceau de pe-o parte pe alta in camere, sforaind cu spor. Fata, nu ma duc la plimbare nici sa-mi dai bani!... Iiiu, da' ce, am innebunit sa iesim pe frigu' asta? No uei! Hai dracu' sa fumam pe hol!... Hai!

13.00:

Mitzo, io ma duc sus, c-am intepenit. Hai ca urc si io, sa vad ce mai face Popescu. Daaa... Io o sa ma culc; cind vin astia pentru gratar, scoala-ne si pe noi. Va scol, hai pa, ma duc sa dau cu goarna la Popescu.

------

Pisoi,... vrei sa faci ochi? Mhmmmmhm! Hai, iubi, ca e 1 si ceva...

------

Pipshii dorm in continuare cu spume. Popeshtii reusesc sa se urneasca pe usa cabanei, sa ia aer si sa faca poze. Mai sus un pic se intilnesc cu Misache, Balutza si Urecki. Ce faceti, bah, v-ati intors deja? Pai da... Am fost si pina sus, la podu' ala, supertare... Pai si fetele unde sint? Au ramas jos, la "Siesta". Mamaaaaa, au mers pin-acolo?

Intre timp, Balutza se alipeshte la Popeshti, ca mai vrea si el o data sus. Astia merg pina la jumate si se intorc. Pfui, frate, nashpa, e superpanta. Stati asa, ca io ma misc mai greu... ca pisica: urca usor si nu mai stie sa se dea jos.

In fata hotelului, se gabjeste un balansoar. Care se ocupa. Scirtz-scirtz... Urecki, nu te mai zgiltzii ca disperatu', c-o sa cadem cu totii!!! Nu ma zgiltzii, ce-ai, Balutza face... Ce sa faca Balutza, dom'ne, dai tu din copite, ce, nu vad eu...? Scirtz-scirtz... Iiiiii, a venit Popescu cu aparatu', hai, iubi, fa-ne poze!

La un moment dat, balansoarul se abandoneaza. Baaa, au venit si fetele, hai sa ne apucam de gratar. Plutonul se pune in linie si defileaza pina la gratarul de dupa cabana. Lipsa la apel: niste recruti puturosi, care au disparut ca suflati de vint. Unde sint Munteanu si Balutza? Dorm, frate, dorm! Cum sa doarma, pai ce, noi muncim si astia vin doar sa manince? Mai du-te si mai arunca si tu patura de pe ei, ca io abia ce-am facut-o... Alta treaba n-am! In fine...

Se repartizeaza rolurile: Amir e un fel de grataragiu-sef: sparge lemne, supravegheaza activitatile conexe si zice ce trebuie facut cind. Popescu aduna surcelele de la Amir si face layoutu' in piramida, ca sa cada cum trebuie cind ard si sa faca jar. Pitika si Urecki bucataresc de mama focului, plini de condimente pina la nas. Pipsu' si cu mine flaneaza tropaind, linchind un pic de alcool si fumind tigara de la tigara. La un moment dat, Pipsu' si Mufi se utilesc brusc pe linga niste ciuperci care trebuie curatate. Ramin singura nesimtita care doar se uita. Intre timp, Popescu bibileste lemnele asezate si se cinsteste periodic cu niste Absolut. Cind nu e cu vodca-n pahar, ii face poze. Si invers.

Intre timp, se aprinde flacara. Dupa un sul de hirtie igienica facuta fitil si arsa degeaba pina la cenusa, se calca pe inimi si se stropesc lemnele cu substanta inflamabila. Adica tot vodca de mai sus. Stropim, stropim, dar avem grija sa nu risipim... In sfirsit, se aprind lemnele. Urrrrrraaaa! Bai, Popescu, stai aici si ai grija sa cada lemnele cum trebuie, ca altfel nu se mai face jar. Da, bah, lasa, ca am io grija...

Plutonul intra intr-un fel de respiro. Se fumeaza, se ride, se bea, se imortalizeaza momente. Dupa ce s-au pozat femeile grup, se trece la cereri speciale: Muf, ne faci si noua o poza, ca noi nu prea avem unul cu altul, c-asa-i cu fotografii, de!... Va fac, cum sa nu! Popescu regleaza aparatul, o instruieste pe Cristina si ia pozitie. Asaaaa, una.... si-a doua... mai stati... gata! Ce dragutz, mersi mult, Muf, ia, sa vedem ce-a iesit. Vaaaai, ce frumos, ia uite, iubi, ce dragutza-i poza asta... La vizionarea pe ecran lat, ca sa zic asa, s-a descoperit ca Popescu imi turtise nasul ca la mopshi, dar tot dragutza era poza, numai buna de pus pe desktop, dar e penal sa ti se vada toata viata pe monitor, asa ca am lasat-o in folderul ei, unde ma mai uit din cind in cind... Asta nu intereseaza pe nimeni, asa ca revin:

Cit au urcat Popeshtii pina-n camera sa ia nu-stiu-ce, se pravali focul cum nu trebuia. Ma rog, nici un dezastru iremediabil, doar niste lemne mai imprastiate... Amir: bah, ti-am zis sa stai aici, acuma, ia uite!.... Popescu: hai, mah, ca nu e nashpa, ce, a cazut ok... Urmeaza o sesiune sanatoasa de pozat focul din toate unghiurile. Plus color, alb-negru etc. Asta o pun pe deviant.com... Pune-o, iubitule, ca e frumoasa!... Se face jarul si incepe sa se puna carnea pe gratar. Intre timp, Pipsul rontaia de mama focului cirnati. Cruzi. Ce faci, maica, ii maninci asa?... ia da si mie! Hai ca-s buni! Da' mai lasa, sa avem si ce praji!...

Apar si recrutii puturosi. Ooooo! Ia priviti cine-a venit!... Acu' se vine, mah, ticalosilor?!?!?! Da' ce-am facut? Ne era somn...! Pai noi am muncit si voi ati dormit; treaba e asta? Mda... Misache, ai dormit bine, maikutzule, nu-i asa? Magar ce esti, ai pacalit-o pe Bianca ca ti-e frig, sa vina sa doarma linga tine!... Lumea se mai imprastie, se mai grupeaza, isi mai linisteste burtile care ghiorlaiau. Mimozele mai intra in hotel, sa nu moara de frig. Se pune problema mincatului. Ce facem, femeilor, mincam asa, la botu' calului? Pai nu putem sa-i rugam p-astia sa ne lase in restaurant cu mincarea noastra, ca deja sintem nesimtiti... Da, ma, da' afara e friiiiiiiiig!!! Asta e, eventual luam in camera. Da, da-n ce camera? Pai,... la Urecki. Pai n-avem cum, n-ati auzit in ce hal a protestat? Ca cica "ii miroase lui dup-aia in camera si nu mai poate sa doarma"... Bai, mincatul in camera nu e o solutie, ca n-avem loc. Ok, fut, hai atunci sa mincam afara si gata.

Se pleaca in coloana catre gratar. Acolo, masculii tropaiau veseli si incalziti, mai ales din punct de vedere alcoolic. Amir a cistigat titlul de Maestru la Gratar, iar pe Urecki ne-am gindit sa-l votam Bucatareasa Anului. Nu i-am mai zis, ca ne fugarea. Dupa ce ne-am indopat, ne-am apucat sa contabilizam ramasitele: mai aveam jumatate din mici, nefacuti, plus un lighean de fripturi. Din ligheanul ala am facut un lighenas pe care l-am daruit unor borderi din hotel. Au mincat aia cit au putut, cu totii, si le-a mai si ramas. Buna treaba! Amir vine cu ideea sa lasam carnea nefacuta pe gratar, ca sa se conserve bine la frig. Da' n-o maninca animalele? Ce animale, draga, nu sint animale... Pai cum, c-am vazut noi o vulpe! Hai, dom'ne, lasa, ca nu se intimpla nimic.

Zis si facut: ne apucam sa facem curat si ingramadim tot ce-a mai ramas pe un colt de gratar. Mirodeniile si mustarul le facem pachet intr-o sacosa, dimpreuna cu piinea ramasa si cu muraturile, si-o indesam si pe ea sub gratar. Luam bauturile si-o intindem in camera.

23.00:

Ca sa se spele de pacatele somnului (probabil), Misache scoate piesa de rezistenta: N-A-R-G-H-I-L-E-A-U-A! Carata cuminte cu portbagajul de la Bucuresti, s-a odihnit doua zile pina sa fie pusa in functiune. Se ridica acut problema carbunilor. Adica cine si unde-i face. Pitika si Misi ies pe balcon cu tot felul de hirtii si brichete. Un sfert de ora mai tirziu, apar victoriosi cu doi carbuni aprinsi. In camera miroase teribil a ars. Nu-i nimic, imediat va mirosi frumos de la narghilea. Puf-puf, fuuu, puf-puf, fuuu. Trosc: se deschide usa si apare Popescu. In pijama cu mineca scurta, deoarece facuse dus si intentiona sa doarma. Ha-haaa, ia sa ma bag si eu intre voi. Bai pisoi, ia pune patura asta pe tine, ca racesti. Popescu se cuibareste intre mine si Pips. Care Pips era de-a dreptul letargica; singurele miscari erau sa ia furtunul, sa traga din el si sa scoata fum. Linga Pips statea Urecki. Ia hai, maikutzule, ia si trage; mai poti sa scoti fumul pe urechi...? Pfuuhahaha, daca mai mai faceti mult sa rid, imi iese!

La un moment dat, rindul ajunge la Mufi. Vegetariana si nefumatoare. Ocazional, mai baga narghilea. Bai Muf, trage ca lumea. Pai nu stiu... Ei, cum sa nu stii? Tragi in piept, pur si simplu. Pai nu stiu sa trag in piept... E simplu, mah, ia, baga furtunul, asa, trage, si acum trage sa-ti ajunga in stomac. Nu sa-i ajunga in stomac, deshteptilor, sa simta ca i se umfla stomacul. Ma rog, fa cum zice Balutza... Nu!!! Hai, inca o data! Asa,... acuma trage... adinc... mai, mai, mai... asa... si acuma expira! Bravo, ia uitati, Cristina fumeazaaaaaa!

Puf-puf, fuuu, puf-puf, fuuu. Hait! Bai, nu mai avem carbuni!... Nashpa! Pai ce facem? Pai... sa mai facem altii. Faceti, frate, faceti, ca io nu mai fac, ca se fac greu... Balutza decide sa ia atitudine. Lasa, bah, ca fac eu, da' hai sa-i facem cu jet de flacari, ca se fac mai repede. Are cineva vreun spray? Aaa, gata, stiu, ca-n tabara. Am eu unul vezi ca e la mine-n camera. Aloooo, sinteti nebuni?!?!?! Cum sa facem cu sprayu', ca luam foc, naibii!... Nu luam foc, ca-i fac in baie. Ia, lasati ca stiu eu... Labutza, sa nu-mi consumi tot deodorantul!! Nu ti-l consum, iti mai las.

Balutza si Urecki dispar in baie. Intre timp, cei din camera trageau avar de ultimul carbune ramas. De dupa usa inchisa la baie razbate un sunet: vvvvjjjjtrrrrr! Minkatzash, ce fac aia in baie?!?!?!?! Zici ca dau cu napalm! Balutzaaaaaaaa, bai, aveti grija!!!!!! (infundat) Da, bah, stati linistiti... vvvjjjjtrrrr! Zece minute mai tirziu, capatam doi carbuni lungi cit un deget, aprinsi doar la capete. Minunat, si ce facem cu astia? Suflati si voi in ei, sa se mai aprinda... Pai de ce naiba nu i-ati facut mai mici?!?!?

2.00:

Popeshtii se retrag. Miine se pleaca, la 12 se preda camera, tre' sa fim odihniti. Balamucul continua, totusi, pina pe la 4.30. De aici n-am cum sa va mai relatez, ca dormeam...

23 martie

10.00:

Popeshtii fac ochi. Coboara la micul dejun, unde descopera ca sint primii. Ocupa o masa linga fereastra si se pun pe asteptat comanda. Odata cu omleta, apar Balutza si Mufi. Ooooo, neatza, luati loc, hai ca noi aproape am terminat, da' mai stam cu voi. Se arcaneste chelnerul, se da comanda din nou si se incepe chit-chatul de dimineata. Liru-liru-crocodilu', blablabla, da, ma, aseara am mai stat, a fost misto - Noi ne-am culcat, ca eram muci, nu mai puteam etc.

Balutza, baiat amabil: Popescu, ia da-ncoa aparatu' ala, sa fac si io niste poze. Adica sa-ti fac, ca de obicei astia care vin cu aparatu' n-au poze, ca lor nu le face nimeni. Popescu incearca sa protesteze timid: Da, bah, da' mie nu prea-mi place sa apar in poze... Balutza il ignora prietenos (vedeti alaturat).

Apare si rindul doi de mic-dejun. Mincarea declanseaza intrebari de reamintire: Auziti, da' oare ce facem cu micii aia neprajiti si cu ce-a mai ramas de la grataru' de ieri ? Care... ce-a mai ramas, mama? rinjeste Balutza, care stie el ceva. Pai cum, ce-a lasat Amir aseara pe gratar... Riset cu lacrimi: Ce-a lasat Amir, zici? Pai cind am iesit eu de dimineata, nu mai era NIMIC!!! A disparut toata mincarea de pe gratar, toate pungile erau imprastiate, pina si mustarul era tavalit pe jos!... Subsemnata mustaceste: Mda, cum era aia cu "aici nu sint animale..."?!?! Dupa care reusesc s-o trintesc de gard: Da' oare cum s-au urcat animalele pina la gratar? Riset cu dureri de burta: Da' crezi c-a fost o problema pentru ele, sau ce? Popescu incearca sa ma salveze de la dilema: Aveau si scaunul ala pus acolo... Balutza e pe jos: Fix de scaunul ala s-au ajutat!...

Mai hahaim o tura si ne descompletam, respectiv Popescu iese afara sa fumeze. Cum statea Balutza cu ochii pe geam, spre creasta, sare ca ars: Bai, capre negre!!!!!! Mufi isi scoate cu greu mincarea care-i intrase-n git: Unde?

Uite acolo, da repede aparatu', sa le fac poza!!! Labutza insfaca aparatu' de pe masa, il pune la ochi si se pregateste sa declanseze. Gentila, ii scot capacul de protectie de pe obiectiv, ca sa nu pozeze gauri negre, si ii zic sa faca zoom. Da, da! Hirsht-hirsht-hirsht. Cine gaseste o capra neagra in poza asta, ii dau premiu! Ma rog, sint vreo cinci, dar nu le vede decit Balutza, care a facut poza, si zoom-ul din Microsoft Fax Viewer. Atit.

Apare si Popescu. Bai, tre' sa-i trezim pe astia, ca acush tre' sa eliberam camerele si ne lungim... Pai hai sa-i trezim. Hai!

Se urca la etaj. Intre timp, trupa de desteptare capata noi membri. Bianca isi ia inima in dinti si ciocane la fam. Urecki. Misi deschide usa, cu ochii lipiti. Hai, scularea, mai repede, c-avem o groaza de facut! Din camera apare Urecki-cel-veritabil, de profesie closca. Da' ne-am trezit, ia, hai, lasati-ne in pace!

Ne caram de la astia din camera si ne ducem la Pipshi. Cioc-cioc si Amir deschide usa-n chilotzi.
Da, dormeau, da' se trezesc acuma, nici o problema; nu, Oana inca doarme, aoleo, Amir, da' ce bine-ti sta, hi-hi-hi, ha-ha-ha, hai te fac o plimbare pe strasse in costumul asta etc.

Intre timp, galagia si amuzamentul devin mult prea sonore. Asa ca, exact ca la blocurile alea cu pensionari care stau cu urechea lipita de usa (curat ureche, o sa vedeti!...), se deschide usa camerei din capat. Urecki, acum zis si Tzatza, iesise sa vada el, dom'ne, de unde vine scandalu' si ce se mai intimpla, nu cumva sa-i scape lui ceva. Pe faza fiind, ii fac o poza de sa-i mearga fulgii. Te bag pe allstaff, Paculeo, sa rida tot neamu' de tine, tziganule ce esti, treci la loc in camera; sa stii tu, repede, tot ce misca...

----------
Reusim sa ne asamblam, intr-un final. Se predau camerele, se cara bagajele, se asteapta lumea, se distribuie incarcatura in masini, se mai fumeaza, se mai bea niste suc, ne mai invirtim, ne mai scarpinam si pornim. Bucurestiul in fata, Capra in spate, doua zile la mijloc in care nu s-a intimplat nimic semnificativ, decit ca, iarasi, noi cu noi ne-am simtit mai bine decit noi cu oricare altii. Inclusiv atunci cind, la vreo 20 de kilometri de Capra, am pus aparatul pe masina cu declansare intirziata, s-avem si noi o poza cu toata lumea.

Care bineinteles ca n-a iesit cu toata lumea, caci Pipsul si cu Amir ramasesera in urma, sa se dea si ei cu placa si lasa, ca v-ajungem pe drum. Ne-au ajuns, la Curtea de Arges, unde am mai stat vreo 2 ore ca sa mincam. Si dup-aia in parcarea subterana de la Cora, unde am facut schimb de bagaje, ca ultimii raketzi. Dar a meritat.

Cum a meritat tot week-endul, de altfel.

Eu