ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Za Grup, The City si-o pisica

Vinerea e seara traditionala de socializare si behaieli. Magaretele rezervarii cad, in general, pe Mufi [Cristina, adica]. Cu tot cu gasit ideea de locatie. Dupa indelungi documentari, Mufulina incaseaza o ploaie de verze si rosii stricate, pe principiul da' in alta parte n-ai gasit?!?! / acolo e naspa / e scump / am fost eu si e de kkt / nu acolo, ca n-au narghilea. Toate aceste opinii sint singulare si individuale, aplicindu-se pe rind la fiecare varianta propusa, cit s-o darime de tot.

De pilda aseara, in jur de ora 7, ramasitele zilei s-au impachetat, s-au suit in Fifi si s-au indreptat spre - in principiu - La Roca. Colegul Luci, venit in vizita de la Timisoara (Luci este si el membru Za Grup, atita doar ca-l vedem mai rar, din pricini geografice), se atinea cu daruire dupa masina mea, ca nu stia drumul. Restul erau imprastiati care-ncotro, urmind sa ne reunim la destinatie. Cind o gaseam.
In timp ce stateam nas in cur la blocajul de pe Petricani, suna telefonul mufesc:
- Alo, da!
- ...mdeci eu sustin sa nu mergem acolo, stiu eu un loc in alta parte, pe Schitu Magureanu, l-am descoperit cu Misache si Labutza intr-o mduminica...
(Lezorei are un accent foarte ingrijit, care-i iese uneori pe nas)
- Si cum se cheama?
- ...mnu stiu exact, dar e pe dreapta, pe Schitu mMagureamnu..
.
Mufi e impaciuitoare. Inchide telefonul si-mi comunica cum ca s-a schimbat destinatia. Pe mine chestiile astea ma enerveaza:
- Ceeeeeeeee?!?! Lezo iar a baut gaz?!?! Ce facem, mergem in crengi pe dreapta si cautam un loc care nici nu stim cum se cheama? "Da, buna seara, aveti cumva narghilea si ati vazut trei baieti aici duminica trecuta"?!? Bai, ce ma scoate din sarite...!
Intre timp, Luci a suferit stoic toate consecintele nervilor mei, pentru ca uitam sa semnalizez si treceam, in general, pe galben. Ajungem cu chiu, cu vai, la prima oprire (locul de pescuit Popesc), ne asamblam si ne indreptam veseli cu tot convoiul spre Schitu Magureanu. Strada se afla in reparatie. Prin ocolisuri, il pierdem pe Luci, acum insotit si de Cristina, si iesim la dracu' cu carti, undeva in Popa Tatu, o strada plina de case de tigani, fara locante si care nu e Schitu Magureanu.
- Ma pisoi, ia suna-l tu pe Misache si vezi unde mama dracului am ajuns, ca Lezo habar n-are de capul lui. Asta nu e Schitu Magureanu si, oricum, am ocolit ca timpitii.
Se dovedeste ca cica acolo e, casa aia cu magazin de narghilele linga (nu e nici un magazin, nu stiu ce dracului au vazut ei cind au fost), parcam si ne punem pe descurcat Luci si Mufi, care se dadeau in gargarite de mama focului, facind al treilea cerc prin locuri prin care mai fusesera deja...

Intre timp, descoperim ca la crisma respectiva e totul ocupat. Ne punem pe asteptat, macar sa fim toti la un loc, si vedem noi dup-aia. Eu livram instructiuni telefonice de descurcare, dintr-un copac se auzeau niste mieunaturi jalnice. Hait! Cat in distress, mayday, mayday! Popescu pleaca viteaz spre pomul cu pricina, la poalele caruia un necunoscut sensibil si cu suflet mare incerca sa dea jos potaia cu un parasolar de masina.
Ajung si Luci cu Cristina. Parcheaza si se alatura grupului-de-sub-pom. Ce faceti? Incercam sa coborim mitza. Lasati-o, ca se da jos singura. Nu, ca-i mica si proasta. Necunoscutul se descurca admirabil si face rost de un scaun de bucatarie, din ala cu patru picioare si fara spatar [ce dracu' e in capul meu?!?!? toate scaunele au patru picioare! ma rog...]. Se urca pe el, noi i-l tinem, n-ajunge la pisica. Conducerea este preluata de Popescu, care se catara EL pe scaunul respectiv, in timp ce necunoscutul impingea pisica cu parasolarul, de pe partea cealalta. In cele din urma, mitza cade julietic in bratele Romeoului de Popescu, care mi-o preda fericit. Ne stringem miinile cu necunoscutul, care se urca in masina si pleaca, iar noi raminem cu javrutza in brate. Popescu o verifica amabil sub coada - e fetita! - si ne uitam unii la altii pret de doua minute. Ce facem cu ea? O bagam intr-o curte. Si daca sint ciini? Urmeaza citeva cuvinte ireproductibile din partea baietilor. Cazam javruta, care toarce fericita, si ne indreptam spre masini, pentru a merge la o cafenea indiana de pe linga Gara de Nord.

Ne-a mai luat o ora. Ne-ar fi luat mai putin, daca Misache n-ar fi sunat EXACT cind i-am zis lui Popescu uita-te pe strada asta pe linga care trec si vezi daca nu-i acolo. Evident, preocupat de batut apa-n piua cu astalalt, Popescu s-a uitat prin dinti si-am ratat. Dupa ce am pieptanat toate stradutele din zona pret de-un plin de benzina, ajungem de unde am plecat si gasim Ramayana vietii. Parcat, injuraturi usurate, bestelit absenti care mai rau ne-au incurcat. Intram, gasim locuri, ne asezam si dam cu dintii de un majorat. Nu-i nimic, ca-s la subsol si nu fac galagie. Consecinta neplacuta a fost ca bairamul respectiv a umplut toaleta cafenelei cu tot ce are HaiFaivul mai frumos si mai under-aged. Exemplarele intrau in grupuri compacte si interminabile, ca sa-si refaca machiajul. Fi-r-ati ale naibii de giste penale! Eu am baut ceai si-mi trebuie pirtie!!!!!

Apar si restul: Labutza, Lezo, Misache si Zapa. Se sta pina pe la 11 jumate, se birfeste, se leorpaie ceai, se fumeaza si se pleaca spre casa. Pe drum, Popescu a oftat interminabil dupa pisica aia salvata. Ma tem ca azi ma paste un drum pe Popa Tatu, ca sa salvam potaia definitiv, la noi acasa. Da' mai vedem.