ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...
paidece?

marți, 18 noiembrie 2008

Citi ani ai, puisor?

Nu stiu, tanti. Pe cuvintul meu. In buletin scrie ca 28, conform ultimelor evenimente.
Dac-o-ntrebi pe vinzatoarea de ziare din Cringasi, cu care m-am ciondanit ultima data, o sa-ti spuna ca 16.
Daca ma iei pe nepregatite, spun ca 26.
Daca te uiti in capul meu, variez constiincios intre 7 si 45 (mai greu e cu valorile din mijloc, da' na, ma straduiesc sa ma mentin).
Dac-o-ntrebi pe mama, o sa-ti spuna ca aproape 30, dupa care o sa ma puna s-o sun cind ajung acasa, sa fie ea linistita ca e totul in regula. [in fiecare seara (!!!!)].
Daca te uiti la ce chef am sa duc viata de adult, am 18.
Daca te uiti la mine, nu stii ce sa spui.
Cica sindromul asta, al lipsei de identitate cronologica, e un lucru firesc. Imi amintesc cu duiosie nu pragul de 20 de ani, ci ala de 21, cind trebuia sa ma gindesc bine inainte sa raspund, firesc, ca am 19 si sa ma simt prost cind imi aduceam aminte ca schimbasem prefixul. Imi amintesc si faptul ca la 20 de ani decretam scortoasa ca la 25, o sa am casa mea, o sa fiu maritata si o sa am un copil. Casa mi-am luat la 27, iar maritisul si copilul sint o perspectiva la fel de indepartata ca atunci. De data asta, constient, slava Domnului! :)
De ce nu stiu citi ani am, de fapt? Pai... na, oi fi victima sabloanelor. Aren't we all? De pilda, Popescul, intr-un avint neasemuit de clasificare a mediului inconjurator: iubi, mai sint si la noi un copy si o art directorita cuplati, da' ei sint batrini... Pai cum, citi ani au? A, bosorogi, au treizeci si-un pic. Popescul are 25.
Probabil ca si-n capul meu virsta celor 28 de ani s-o fi asociind cu alt stil de viata si cu alte chestii pe cap. De exemplu, la anul fac 10 ani de la terminarea liceului. Ai mei, cind le-a venit rindul la chestia asta, aveau deja un copil de 5 ani. C'est moi, desigur. Eu am sa ma laud cu o masina, o garsoniera si doua mitze. Astea realizari! Adica stai asa, SINT realizari! Pai ce, eu vreau copii? Nu, Doamne iarta-ma! Vreau maritis? Nu, Doamne fereste! Pai si atunci...? Mda. Ideea e ca ei si-au asumat alt soi de responsabilitati la o virsta la care eu n-aveam nici cel mai vag chef s-o fac. Si nici n-am in continuare. Pentru ca unde s-a mai vazut un copil sa creasca alt copil? Acuma ziceti si voi!...