ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...
paidece?

luni, 29 decembrie 2008

tlhIngan Hol

PROLOG:
- Auzi, da' ce face un filolog?
- Mmmpăi se ocupă cu studiul... ăăă... limbilor, în general.
- Aha!
[dialog instructiv Popescu-Monica]

Pentru că e clar ce face un inginer, ce presteaza un chimist sau unul care a terminat Automatica, Popescu dorea să afle cu ce se ocupă alţi nefericiţi, specializaţi în domenii SF de tip cibernetică, filologie sau filosofie (nu, nu sînt unul şi acelaşi lucru; a înţeles pîna la urmă). Ca sa ardem mai bine caloriile porcului de Crăciun, am pornit (eu) într-o acută documentare wikipediană, ca să-i explic (lui) mai bine şi mai aşezat cum stă chestia.

Iac-aşa, am descoperit cum că limbile se împart în nişte familii - vă scutesc de teorii inutile - şi că mai coexistă paşnic şi armonios cu nişte surate de-ale lor, numite limbi artificiale. Adică ce fac unii cind n-au de treabă: stau şi inventează, desigur, limbi. Pe lîngă clasica esperanto, am mai găsit două chestii demne de reţinut:

- elvish. Ghici ce e, şi vă rog să nu gugăliţi! [nu, băi, nu e limba lui Elvis Presley!!!] Desigur, este limba elfilor. Tovarăşul Tolkien era lingvist de meserie, specializat în limbi scandinave. Cînd a făcut hobbiţii şi restul de personaje, a scos şi limba aferentă. Dar elvish e cam prea doctă şi cam prea de dinaintea televiziunii, aşa că n-a prins prea mult. Ca altele. De exemplu:

- thlIngan Hol. Adică aici voiam s-ajung. thlIngan Hol. Mai pronunţaţi o dată, vă rog din suflet. Eu hămăi de o oră şi încă-mi curg lacrimile de rîs. E limba K-L-I-N-G-O-N-I-A-N-Ă! Klingoniana, ştiţi, Star Trek, ofiţerul Worf, ăla cu fruntea înaltă, încreţită, cu tenul bronzat şi cu banderola aia de Miss Univers în diagonală, făcută din zece kile de tablă de înaltă calitate.
Acuma, dacă nu v-aţi uitat la Star Trek, n-am ce vă face. Eu mă uitam şi mă mai uit cu religiozitate, cînd prind vreun episod. În vara lui 2007, de pildă, găsise prietena mea Tziki toate sezoanele pe ODC. Le-a dat jos şi priveam ca nemîncatele cîte 6 episoade odată. La un moment dat, interese de birou mă relochează ceva vreme la Constanţa, unde stăteam cu nişte colegi într-o frumuseţe de apartament închiriat de firmă. Muierile se sclipiceau la oglindă întru Cucaracha şi alte locante disco, Monica stătea lipita de AXN Sci-Fi şi urla ca apucata dacă-i schimbai canalul. Era maraton Star Trek. La Tziki pe monitor rula sezonul 2, eu la Constanţa mă uitam la sezonul tzshpe, făcînd note mintale să recuperez la întoarcere golurile. Colegul Misache mă învăţase: "băi, lăsaţi-o-n pace pe Monica, c-a-nceput Star Trek". Şi mă lăsau. Nu-s o Trekkie (fan înrăit), dar îmi place.
Totul, însă, pînă cînd ficţiunea depăşeşte locu-i firesc. Păi cum să existe, oameni buni, un institut de limbă klingoniană?!?!? Jur că-i pe bune! Iaca, aici. Domnii şed în Pennsylvania şi indexează, dicţionăresc şi se ceartă pe foneme şi vocabule. Ca orice lingvişti, au dileme: să păstrăm klingoniana ca limbă canonică (adică întocmai cum a generat-o deşteptul ăla) sau să introducem neologisme? Ă´vai!!! Au lămurit-o: o gaşcă îi scrie lui nenea inventatorul în mod periodic, rugîndu-l să formeze cuvinte care să se adauge la vocabular. Şi el formează. Alţi ameţiţi învaţă cuvintele alea şi se duc la întîlniri unde poartă conversaţii fluente în horcăiala respectivă. Şi asta nu-i tot: există nişte unii care cîntă in klingoniană. Cum ce? Heavy-metal, bineînţeles! Stovokor. Da-da, au frunţi din alea lungi şi creţe. Te doare capul.
Tragedia e că Popescul a decis că-mi va cînta serenade in klingoniană de-acum înainte. Dracu´ m-a pus să scormonesc unde nu-mi fierbe oala!

Şi, oricît m-am chinuit, n-am reuşit să descopăr cum se zice "Sărbători fericite!" în klingoneza lor de tot rîsul. Am căutat, pe bune. Care descoperă, îl rog frumos să-mi împărtăşească. Merci.

marți, 16 decembrie 2008

Momente si spite

P(R)OST NOU
Ca de ce am lasat blogul balta. Pai... daca n-aveam dispozitie de scris? Acu' ce sa fac; sa postez asa, de plictis?!?! Deci nu. Adica, ma rog, ma contrazic pe masura ce scriu. Ma scuzati.
--------------------------
FUGI, BAI FORREST, FUUUUUUGI!
Daca vrei sa ma alungi dintr-un magazin, pune-l pe Hrusca sa raga-n difuzoare colindul ala nefericit cu "Liiiiinu-i liiiiiin...". Nici n-o sa ai timp sa-mi vezi urma.
--------------------------
SO, WHAT'S YOUR SECRET FANTASY?
- Tu ai vreun fetish?
- Aaaaaa..., nu stiu. Sa ma gindesc. Mbbbbffff..., cred ca
[roseala crunta]"dirty talk".
- A, da. ...te iubesc!!!!!!

--------------------------
GATA; TE-AM ATINS; EEEEEEEESTI!!
Mi-a dat Esk o leapsa. Sa zic de ce mi-e mie dor. Of! Pai, uite, mi-e dor de:
- mare
- vara lui 2006, cind am stat o luna pe nisip si la soare
- liniste
- vremea cind eram Account Executive si aveam de 200 de ori mai mult timp decit acum
- perioada cind umblam cu Pipsy prin magazine in fiecare seara. Si-mi si cumparam lucruri...!
- primele zile dintr-o relatie, orice relatie. Atunci e magia pina-n nori.
- Kiki si Lucy. Pisicile mele.
- petrecerea de Craciun a firmei, care tocmai s-a terminat.
- desenele animate cu DeeDee si Dexter, si de dispozitia cu care le priveam
-------------------------
MOS CRACIUN, TE-AI RAMOLIT!
Am stat patru ore intr-un mall, cautind cadouri. Varza. N-am luat decit doua. Ceea ce e mega-tragic. Pentru ca trebuie sa ma intorc. Si acum devine giga-tragic: cind?!?!?!?! Cind? Ca n-am timp. Si-n toti parc-a dat strechea: la 9 seara, in Bucuresti mergi bara la bara cu mii de disperati in aceeasi situatie. Toti cauta un loc de unde sa cumpere cadouri.

Whishing you a Many Clismas, ma retrag la ale mele. Promit sa revin cu relevante. Cind mi s-or intimpla.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Nomenclatura de cuib

In mod clar, saptamina asta am avut ceva cu denumirile. Inca un post din seria asta-cum-se-numeste? [apropo: postul numarul 101; cel de alaltaieri fuse celebrativul numar 100], azi discutam despre penalitatile care se schimba intre un El si o Ea din momentul in care cei doi se imperechesc si formeaza un cuplu.
Nu va dati ochii peste cap. Gurrrra! Ca voi n-oti avea nume de alint?!?! Da' curajul sa recunoasteti il aveti?

Eu, una, admit ca am nenorocit vreo citiva. Usor, tiptil, le-am transformat identitatea fonetica intr-o scalimbaiala totala. Cine ma cunoaste, m-a auzit vorbind despre Puiky. Biet Puiky si-a trait sapte ani de purgatoriu alaturi de mine, pasind in ei cu normalul nume de Bogdan. Haha, s-o crezi tu, amice, c-o sa te cheme asa mult timp...! Din banalul Pui, s-a sarit in Puitzy, apoi in Itzy, apoi in Puik, si finalmente in Puiky. Si-a carat porecla cu atita stoicism si demnitate, incit tot cercul meu de prieteni si-l aminteste si-l pomeneste cu numele asta. Capac i-a pus prietenul Ramon care, rugat intr-o seara sa ne cheme un taxi, a purtat urmatorul dialog cu centralista:
- Buna seara, un taxi in Liviu Rebreanu 26.
- Pe ce nume?
- [riset infundat] Puiky.
- Poftim? Puchi?
- Nu, doamna, Puiky.
- Pu-chiiii?
- Nu, Pui-ky.
- Dom'ne, da' alt nume n-aveti?! [resemnare in statie]: 556 in Liviu Rebreanu pentru domnu' Puchi, in 6 minute...
--------
Anii au trecut, relatiile evoluara pina la stingere si inlocuire, urmatoarea victima pe tablou: Popescu. Popescu inspira sus, mare si clar titulatura de Pisoi. E atit de Pisoi, incit l-ar putea chema oficial Ionut Popescu-Pisoi, ca pe Alexandru Bratescu-Voinesti. Dar nu va imaginati ca rabda chestia asta cu prea multa placere. Mai ales in public. Si se razbuna soptit: de ce esti oaie? Zi! Nu fi oaie...! Be-heheeeee! Asta pentru ca adresarea pisoica presupune si o moaca bleg-afectuoasa, pe care, probabil, n-o pot controla. Nu vrei Pisoi? Bineeeeeeee...! Da' Iubitu' cum iti suna? Da' Papushel?!?! Ha?!?! PA-PU-SHEL! Hahahaha! Esti pisoi protestatar? Bine, atunci sa rag semi-soptit, plina de afectiune: Papushica mea, ce sa-ti dau? ...Si sa-l vedeti pe Popescu cum scoate fum pe sub coada!

Dar eu n-am nume myself. Probabil nu le inspir. Adica nume asa, personalizate. Ca-n rest, ok, sint Iubita, cuminte, clasic, ca multe altele. Mda, bine, si Oaie. Dar numai la ocazii. Ca, daca ma gindesc, nici eu nu stiu cum m-as porecli pe mine insami... Probabil poreclesti numai chestiile dragalase si amabile.

joi, 4 decembrie 2008

Botezul pisicesc

Exista tot felul de "-nimii". Toponimie, eponimie, omonimie, sinonimie... De ce n-ar fi si pisiconimie? Adica un fel de stiinta de intitulat pisicile. Posturi despre aceste animale ati vazut la mine girlau, inca unul n-are cum sa strice. Pentru ca iar m-am trezit de-a-ndoasic pe la 6 jumate, m-am perpelit recapitulind toata lista de nume pisicesti care mi-au populat, tropait si zgiriat viata.

De exemplu, ca tot vorbeam in postul anterior, lista de pisici de la tara. Ele sint niste temporare, care vin, se indoapa, se bat si se cara, pentru a reveni iar cind le e foame / au chef de bataie etc.
Iata-le enumerate:
ITZIC - dupa cum il arata numele, Itzic e roscat. De aceea, l-a chemat la inceput Rashela, pina ne-am lamurit ca Rashela are coitze. E scurt, indesat si lacom. Maninca tot ce apuca, dupa care cerseste iar. Nu intelege nimeni unde intra atita mincare-ntr-insul. Suspectam o bulimie in faza incipienta.
MOBUTU - O potaie negru-tuci. De aici i se trage [desigur!] si numele. Sterge tufele pe-nseratelea, camuflat ca-n jungla, si roade crantanelele alea pina le aduce-n stadiul de cus-cus. Nu ne e clar ce legaturi are cu lumea diplomatica, dar in mod cert relatiile cu Israelul sint foarte reci. De cite ori se intilnesc pe gard, se caftesc.
REBUTU - a aparut la zar dupa Mobutu, la vreo doua luni. Arata ca si cum ar fi facut din petice si contine toate culorile pisicesti posibile. Si-a tirit acest nume dupa el circa un an, pina cind am descoperit [surpriza!] ca Rebutu e Rebutzica. Mai ales ca toate cartile de specialitate demonstreaza ca motanii n-au niciodata pete in trei culori. Numai mitzele.
PAMATUFA - O adevarata doamna. Nici acum nu pricepem cum asemenea pufosenie de mitza poate sa domicilieze intr-un grajd. Caci, de cite ori vine la mincare, miroase a vaca. E o vargatzica finutza, cu ditamai blanaul si cu o mutritza de-ti vine s-o pupi [te opresti la vreme, caci iti aduci aminte pe unde isi face veacul]. De recunostinta ca avem grija de ea, ne-a fatat doua rinduri de pamatufei in pragul casei.
CEACANICA - botezata dupa un dans tiganesc. Pentru ca e, de departe, cea mai tiganca dintre toate. O vargatzica extrem de comuna, stiinta ei in viata e cersitul. Miauna pina ramine fara aer, ii dai, se-ndoapa, si miauna iar. Se potoleste doar daca e introdusa dupa soba si lasata sa sforaie acolo, in legea ei. Totusi, e cuminte. Ultima data a dormit doua zile, exact cit a uitat-o tata inchisa in bucatarie, cind a plecat la Bucuresti.
SYLVESTER - ia ghici de ce-l cheama asa. Pe asta nu-l stiu decit din povesti. De vazut, nu l-am vazut, dar - haha! - mi-e clar cum arata. Alb cu negru, ce credeati?! Completeaza trupa de infanti mai recenti si mai rusinosi. Maninca daca-i dai si nu sta la mingiiat. Asta e, intr-adevar, o problema.

Acum, dilema mea e urmatoarea: daca mai apare o pisica, pe aia cum naiba s-o botez?!?!