ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

luni, 29 decembrie 2008

tlhIngan Hol

PROLOG:
- Auzi, da' ce face un filolog?
- Mmmpăi se ocupă cu studiul... ăăă... limbilor, în general.
- Aha!
[dialog instructiv Popescu-Monica]

Pentru că e clar ce face un inginer, ce presteaza un chimist sau unul care a terminat Automatica, Popescu dorea să afle cu ce se ocupă alţi nefericiţi, specializaţi în domenii SF de tip cibernetică, filologie sau filosofie (nu, nu sînt unul şi acelaşi lucru; a înţeles pîna la urmă). Ca sa ardem mai bine caloriile porcului de Crăciun, am pornit (eu) într-o acută documentare wikipediană, ca să-i explic (lui) mai bine şi mai aşezat cum stă chestia.

Iac-aşa, am descoperit cum că limbile se împart în nişte familii - vă scutesc de teorii inutile - şi că mai coexistă paşnic şi armonios cu nişte surate de-ale lor, numite limbi artificiale. Adică ce fac unii cind n-au de treabă: stau şi inventează, desigur, limbi. Pe lîngă clasica esperanto, am mai găsit două chestii demne de reţinut:

- elvish. Ghici ce e, şi vă rog să nu gugăliţi! [nu, băi, nu e limba lui Elvis Presley!!!] Desigur, este limba elfilor. Tovarăşul Tolkien era lingvist de meserie, specializat în limbi scandinave. Cînd a făcut hobbiţii şi restul de personaje, a scos şi limba aferentă. Dar elvish e cam prea doctă şi cam prea de dinaintea televiziunii, aşa că n-a prins prea mult. Ca altele. De exemplu:

- thlIngan Hol. Adică aici voiam s-ajung. thlIngan Hol. Mai pronunţaţi o dată, vă rog din suflet. Eu hămăi de o oră şi încă-mi curg lacrimile de rîs. E limba K-L-I-N-G-O-N-I-A-N-Ă! Klingoniana, ştiţi, Star Trek, ofiţerul Worf, ăla cu fruntea înaltă, încreţită, cu tenul bronzat şi cu banderola aia de Miss Univers în diagonală, făcută din zece kile de tablă de înaltă calitate.
Acuma, dacă nu v-aţi uitat la Star Trek, n-am ce vă face. Eu mă uitam şi mă mai uit cu religiozitate, cînd prind vreun episod. În vara lui 2007, de pildă, găsise prietena mea Tziki toate sezoanele pe ODC. Le-a dat jos şi priveam ca nemîncatele cîte 6 episoade odată. La un moment dat, interese de birou mă relochează ceva vreme la Constanţa, unde stăteam cu nişte colegi într-o frumuseţe de apartament închiriat de firmă. Muierile se sclipiceau la oglindă întru Cucaracha şi alte locante disco, Monica stătea lipita de AXN Sci-Fi şi urla ca apucata dacă-i schimbai canalul. Era maraton Star Trek. La Tziki pe monitor rula sezonul 2, eu la Constanţa mă uitam la sezonul tzshpe, făcînd note mintale să recuperez la întoarcere golurile. Colegul Misache mă învăţase: "băi, lăsaţi-o-n pace pe Monica, c-a-nceput Star Trek". Şi mă lăsau. Nu-s o Trekkie (fan înrăit), dar îmi place.
Totul, însă, pînă cînd ficţiunea depăşeşte locu-i firesc. Păi cum să existe, oameni buni, un institut de limbă klingoniană?!?!? Jur că-i pe bune! Iaca, aici. Domnii şed în Pennsylvania şi indexează, dicţionăresc şi se ceartă pe foneme şi vocabule. Ca orice lingvişti, au dileme: să păstrăm klingoniana ca limbă canonică (adică întocmai cum a generat-o deşteptul ăla) sau să introducem neologisme? Ă´vai!!! Au lămurit-o: o gaşcă îi scrie lui nenea inventatorul în mod periodic, rugîndu-l să formeze cuvinte care să se adauge la vocabular. Şi el formează. Alţi ameţiţi învaţă cuvintele alea şi se duc la întîlniri unde poartă conversaţii fluente în horcăiala respectivă. Şi asta nu-i tot: există nişte unii care cîntă in klingoniană. Cum ce? Heavy-metal, bineînţeles! Stovokor. Da-da, au frunţi din alea lungi şi creţe. Te doare capul.
Tragedia e că Popescul a decis că-mi va cînta serenade in klingoniană de-acum înainte. Dracu´ m-a pus să scormonesc unde nu-mi fierbe oala!

Şi, oricît m-am chinuit, n-am reuşit să descopăr cum se zice "Sărbători fericite!" în klingoneza lor de tot rîsul. Am căutat, pe bune. Care descoperă, îl rog frumos să-mi împărtăşească. Merci.