ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...
paidece?

marți, 28 aprilie 2009

Sfinta Poimarti si catelusa-cu-dintii-de-fier

Daca ma intreaba cineva ce-am facut constant in ultimii 15 ani, pot sa-i dau un singur raspuns: NU m-am dus la dentist. Asta am facut. Am fugit de el cit m-au tinut picioarele, visind periodic noaptea cum ca-mi cad toate maselele, ca-mi sade placa-n pahar pe noptiera sau ca rid cu pauze si nu-nteleg de ce. Etcetera.

In clasa a opta am celebrat ultimele patru plombe instalate, am tras usa cabinetului dupa mine si dusa am fost. Puneam punct unei istorii cu clopote si zurgalai, in care trasesem ponoasele dentitiei de lapte cam nasoale din constructie. Cu durerile aferente. Deci, cu toate fricile din lume. Maica-mea si bunica-mea se saturasera de cite ori au fost scoase din cabinet de dentisti ajunsi la capatul rabdarii.
- Puisor, doar daltita asta, nu simti nimic, iti dau cuvintul meu!
- Mmmmnu, cmma mmmstiummm cmmaa mmma dmmmoare...
- Ia minuta din fata gurii si lasa-ma sa...
- Uaaaaaaaaaaaarrghhhhhhhuaaaaaaaaaaaaa!
- ...Doamna, scoateti-o putin pe hol si linistiti-o, ca nu am ce sa-i fac altfel.
Poc! facea usa dentistului si jap! - palma pe fundul meu. Desi bunica-mea declara sus si tare c-am s-o bag in mormint daca mai fac d-astea, va asigur c-a supravietuit zecilor de intimplari similare. Eu urlam, dentistul renunta, bunica-mea trebuia sa ma scoata din cabinet. La un moment dat, epuizasem toti dentistii Ploiestiului, mai aveam doar de luat trenul si plecat in celalat capat al tarii, unde nu ne cunostea nimeni. Acasa, cind ajungeam, treci si da seama (bunica) forului parental (mama cu tata) de ce caposul ala de copil (eu) s-a intors tot neplombat. Dupa a treia incercare in ziua respectiva. Nasol.

Cind am ajuns la dintii de os, lucrurile s-au calmat ca prin minune. Rarisim, aparea cite un puncticel pe care il capaceam cu maturitate, fara sa mai incerc sa musc freza si mina ce-o tinea. Ca pe vremuri. Usurel-usurel, am ajuns la virsta de 14 ani cu toate maselele intregi si zdravene, plus-minus niscai plombe de suprafata. Zen si zburda de-aici! Ceea ce am si facut.
Totusi, acum, in 2009, spectrul dentistului ma bintuia intens. Observasem eu cu ochiul liber ca alea patru plombe ar cam trebui inlocuite. Dar oare NUMAI ALEA 4? Aceasta era intrebarea. La care mi-au raspuns diversi binevoitori, cu urmatoarele basme:

Basmul 1: Caria Punctiforma si cele saispe surori ale ei
Deci eu n-aveam decit un punct, unul mic de nici nu-l vedeai. Si cind a bagat freza.... [suspans]... [detalii]... Miine ma duc sa-mi scoata si ultimul nerv de la ultima masea.

Basmul 2: Moartea fulgeratoare a lui Dinte Sanatos
Eu aveam dintii intacti; nu se vedea nimic. Si, cind m-am dus la dentist, mi-a zis ca alea doua masele trebuie scoase. Si n-aveau nici macar o pata!!!! Dar inauntru erau terminate...!

Basmul 3: Interdentara Perfida si lucrul cu departator
A, cariile dintre dinti sint cele mai nasoale. Mai ales ca alea din spate nu se vad, si cind trebuie sa ti le lucreze... Iti baga un departator naspa, si-ti face gingiile praf, si...

Mhm. Gogilt, ce dracu' sa zic altceva?!? Am stat, m-am socotit si-am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi infrunt soarta. Curajoasa, am pus-o pe Pipsy sa-mi faca programare la dentistul ei, ca singura nu ma duceam in veci, si m-am infiintat. Ati vazut un catel batut? Asa aratam dupa o ora de asteptare in cabinet, in mirosul reinviat de arsenic si zbieretul de freza. M-am asezat pe scaun cu inima cit un purice:
- Buna ziua, stiti, eu sint mai fricoasa, asa...
- Cunoastem. Gura mare.
- Aaaaaaa...!
- Doare?
- Hhhhhnu. Dha' ha htiti hca nh-ahm hai host dhe chinhpe hani la dhenhisht...
- Deloc?
- Dheloc.
- Mhm. Nu fumati, nu?
- [sa fii matale sanatos! fumez cam de cind n-am mai fost la dentist, asa] Ba da. Destul de mult.
- Hm. Aveti noroc. Nu se vede. Mda... o sa facem un detartraj si citeva obturatii mici.
A fost primul moment in care am pupat pamintul. Al doilea moment a fost cu panglici, confetti si fanfara:
- Aaaa... si la cite trebuie sa-mi lucrati pe canal? [temeinic documentata]
- Unde sa va lucrez?!
- Pe canal!
- Ce canal?
- La masea...
- Pai... n-aveti masele de lucrat pe canal. Trebuie sa va plombez una si sa va inlocuiesc niste plombite mai vechi.
- ATIT?!
- Atit.
- Da'... carii punctiforme?
- Ce carii punctiforme? N-aveti.

Ati lesinat vreodata de fericire? Nu? Dar macar v-a venit? Ei, asa ma simteam eu. M-am dus acasa, am cascat gura larg in oglinda si mi-am felicitat si dragalit fiecare dinte-n parte, timp de-un sfert de ora. Pentru ca meritau, dragii de ei. Timp de 15 ani, i-am afumat cu nadejde, i-am obligat sa sparga nuci si seminte, sa deschida pungi, sa rupa etichete agatate de haine, sa bea rece dupa cald si invers, iar ei nici macar n-au cricnit. Scrisnit, scuze. Da. Acum sint iarasi intacti, ca ghioceii. Iar eu clatin din coada de-atita fericire si noroc ce-a dat pe capul meu.
Raminem la "ochi pentru ochi". Dinti nu dau pentru nimic in lume!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ia de-aici!

[-Poftiti un Maserati!
- Multumesc.]

Cum o fi sa cistigi o masina ca asta? Nu stiu, ca n-am insistat prea mult la fericitul cistigator. El nu stie ca intii era sa-i decernam un Ferarri. Numai ca aia de la Ferarri nu au vrut sa ne vinda una. Nu ne calificam. Sigur, noi am incercat sa ne calificam. Clientul agentiei, cel care voia sa dea masina, avea bani s-o plateasca. Girla. Numai ca... cica nu era de-ajuns. Trebuia sa fie nu-stiu-ce-soi de personalitate. Aici am avut un semn de intrebare: ghertoimea romaneasca actualmente posesoare de Ferarri e personalitatea care trebuie? Hai sa nu ne ofticam.
Daca nu era Ferarri, eu voiam sa-i dam un Ford GT. Rosu, desigur. Echipa mi-a ris in nas: "de la Fiesta ta ti se trage, nu?". Probabil, dar si masina aia era al dracului de frumoasa. Motor de 5 litri. Si consuma, probabil, 50 de litri pe secunda. Da' cui ii pasa?

Si-asa am ajuns sa-i dam un Maserati. Macar i l-am dat pe singurul rosu din toata editia de 100. Worldwide. Am negociat bine, nu? Masina cu numarul 45. Sa fie primit! Draga cistigatorule, sa nu uiti sa scuturi confetti de pe ea inainte s-o iei acasa. Si oamenii lipiti de faruri, portiere, capota, volan, canapele, trapa de sus, portbagaj... Hai, mai lasa-i putin, sa termine de facut poze. Legal, e a ta abia luni, cind vii cu toate actele de validare. Pina atunci, hai sa tragem la sorti cine o scoate din sala de eveniment. Printre schele de lumini, reflectoare si stilpi. Marii conducatori auto din agentie si de la client si-au dorit sa, dar s-au retras la mustata. Costa prea mult s-o zgirii. Pina la urma, cineva a reusit sa iasa cu ea. Si cu pasageri inauntru. Puteam sa nu ne urcam? Dupa ce am facut proiectul asta timp de un an de zile? Culmea-culmilor, taman colega care a negociat masina, si sa fie rosie, si sa, si sa, n-a vrut sa se urce. Nu stiu ce i-o fi venit. Si nu stie ce-a pierdut.
Pentru ca, o data-n viata mea, am dat si eu o tura cu un Maserati. De pe bancheta din spate, se vede foarte frumos. Vorba GM-ului nostru: "Ti-ai pus fundu' pe 180.000 de euro, nu?" Da, sefu'. Da' stii ce bine-a fost?!
Sa vedeti cum e sa intri dup-aia inapoi intr-un Ford Fiesta.

joi, 23 aprilie 2009

Lord of the Things

Ma rog, adaptat vorbind, caci Loarda of the Things suna ca dracu'. So, my latest things:

Ati votat - mersi frumos! - si mi-ati dovedit inca o data ca sint o specie infecta: dati-mi optiuni, ca eu sa ma pot hotari la ce nu e printre ele. Deci, noul meu telefon este HTC Touch HD. Pentru ca de i-Phone mi-e frica, iar Samsung Omnia e doar frumos si-atit. Bine, aveti si voi partea voastra de ris in pumni. Va rog sa priviti aceste poze si sa va bucurati ca ce caramida mi-am ales. Bineinteles, e mult prea tirziu ca sa-l mai schimb. Si totusi nu-mi vine sa urlu: HTC e, in continuare, singurul telefon pe care sa-l vreau din cite exista. Ok, din cite exista MARI.
Urati-mi de bine.
------------------
Aseara, Popescu masura de mama focului garsoniera mea pe lung. Cu un metru de dulgher, ca altceva n-am in casa. Astfel, am descoperit ca garsoniera mea e exact cit o poarta de fotbal. 7 metri si ceva. Acum ma simt ca si cum as dormi pe stadion.
------------------
V-am spus vreodata ce relatie de amor si ura am cu geanta mea? Cred c-am mentionat in treacat. Mi-e draga, in sensul ca arata bine. O urasc cu inversunare pentru ca este, literalmente, o imensa gaura neagra. Ce intra acolo nu mai iese, oricit ai cauta prin ea. Decit dupa 3 luni, ca rujul pe care l-am gasit ieri si pe care il credeam pierdut pe vecie. Oare sa sper c-au s-apara si cheile pe care le-am pierdut acum doi ani? A, nu, ca pe atunci n-aveam geanta asta. Fir-ar.
-----------------
Dracu' l-a pus pe Basty sa tipe-n gura mare ca cineva il suna de pe numar ascuns. Ghiciti ce-am facut noi toata seara de ieri... Popescu a fost un original: l-a sunat de linga cuptorul electric, care zdranganea si duduia. C-a zis ca vrea sa creada Basty ca-l suna un tirist. Din tir. De pe sosea. In timpul mersului. Desi Popescu insista sa ceara cu un anume domn Mandril, Basty l-a blocat cu incapatinare, spunindu-i ca la numarul ala nu e nici un domn Mandril. Nici nu mai stiu care dintre ei doi vorbea serios.
-----------------
In curind, am sa ma mut la casa noua. Virtual vorbind. Facem setup-ul pe server si apoi anuntam. Asadar, zilele astea sint si Lord of the Pings.

luni, 20 aprilie 2009

Pentru moment, ...

In mod paradoxal, in Duminica in care totul invie, telefonul meu a gasit cu cale sa decedeze. Definitiv. Paste fericit, amaritule, inalta-te la ceruri ca mult te-am mai trintit de pamint, stiu ca era momentul, dar eu de doua zile sed fara telefon. A mai necontactabila dintre necontactabili. Plus nehotarita. CU CE SA-L INLOCUIESC?!?!

Pliz help. Va rog din suflet. Iacata optiunile:

Intrucit in Blogger nu pot sa bag poll intr-un post (ai auzit, draga Google?!?!) [motivata de dojana Celeilalte Monici, am reusit sa execut poll inauntrul unui post] am sa va rog sa va lepadati motivati parerea si argumentele intr-un comentariu. La sfirsit, le numar eu. 
Va multumesc, Paste fericit si voua, lumina etc etc etc. Si telefoane care merg!!! [acum s-aud un calduros "mersi la fel"... Da, sa fie, sinteti draguti.]

joi, 16 aprilie 2009

NFS Most Wanted - un review realist

Pentru a evalua cum se cuvine acest joc si tot ce poate el, nu trebuie decit sa il instalezi pe un MacBook Pro. Care MacBook il instalezi si pe el in bratele Popescului, iar Popescul il instalezi pe fotoliu. Plug in.

In primul rind, trebuie spus ca jocul porneste extrem de rapid. Cit scoti rufele din masina de spalat, cursa e deja la jumate. Pina le intinzi, au fost sparte 7 baraje de politie, iar recompensa pe capul cui conduce (al Popescului, adica) a ajuns la 30.000 $. Yey. Sa precizam ca se poate juca cu un Fiat Grande Punto negru, adica exact Fufu. Detaliile sint extrem de precise, lucru care se poate constata chiar si in urma unor observatii superficiale. De pilda:
POPESCU: Ia uiteeeee, moaaaa, vezi cum e inauntru?!?!?
MONICA: [privit peste cartea din mina] Da. Wow.
POPESCU: Deci vezi ca tapiteria e exact la fel!!!!!!!
MONICA: Da. Super.
POPESCU: Siii... se vad si grilele de aerisire. Le vezi? Uite, aici. Le vezi?!
MONICA: [mers pentru a scoate masina de spalat din priza]. Mhmmmm...!

Jocul are un ritm extrem de alert. Nu prea poti sa-ti dai seama cind s-a terminat o cursa si cind a inceput cealalta. Grafica realista, care reda permanent o sosea, o masina, flacari si stilpi rupti contribuie la continuitate.
POPESCU: - Pentru runda asta, ma duc s-o tunez la shop. O fac rosie cu patratele de taxi si boul ala de politist n-o sa ma mai recunoasca. Supertare. Iti place?
MONICA: ["...intr-un colt, se discuta aprins despre sotii Karenin..."] Hm? Ce? Da, foarte frumos. ["...printesa Tsverskaia privi..."]
POPESCU: Mamaaaaa! Ia uite cum trec pe sub camion!!!!!
MONICA: [saritura brusca in sus. cartea pe masa] Ah! ...aaa, bravo, pisoi!
POPESCU: Da' numa' pe sub astea cu lemne pot sa trec.
MONICA: Misto.

Ce mi s-a parut extrem de interesant e ca masina aia e un soi de Terminator. Nu conteaza prin ce treci cu ea, alea se rup, masina ramine.
MONICA: Da' tu nu patesti nimic?
POPESCU: Ba da..., da' nu se vede asa... adica o duci dup-aia la reparat.
MONICA: [cum dracului rupi cinci baraje de politie si masina n-are nimic?!?!?!] Pai n-arata ca si cum ar fi stricata.
POPESCU: [mintile-n ecran] Pai nici nu e...
Ok. Am inteles. Marele fior al jocului e ca tu produci belele si patesti pansele. O economie narativa inspre pozitiv, as fi zis eu, dar n-avea cine sa m-asculte. Doresc sa mentionez frenezia pe care NFS o da la acumularea de recompensa. Numa' Popescu stie citi stilpi a luat in cap si cite garduri in dinti ca sa ajunga la suma de (vreo) 59.000 $. In urma unei aritmetici simple, rezulta ca distrugerile iti dau valoare. Iata ca jocul nu e doar alert, ci si educativ.

Mai mult decit atit, am constatat ca NFS Most wanted impiedica obiceiul nesanatos al lecturii, care strica ochii si creierul. La altii, bineinteles.
POPESCU: Ce faci, citesti?
MONICA: Da... Da' ma mai uit si la tine, sa stii!!!
POPESCU: Pai uita-te!!!!
Stai putin, draga Anna Karenina. Cred ca cel mai bine ne vedem miine, cind nu s-o mai juca Popescu. Si-n fond, ce atita graba, ca tot mori la sfirsit...! Apropo de asta: puteai sa ai o moarte mai moderna. Trenul este soooo last year! In era NFS, ai fi explodat in flacari la volanul unei masini, dupa ce tristetea te-a impins la distrugeri de 100.000 $. Ruble, pardon, ca tu esti din Rusia.

miercuri, 15 aprilie 2009

Da-mi si mie, te rog,...

  • ...funda de la pantoful drept, care mi-a zburat nu se stie unde. Ca azi port perechea pentru prima oara.
  • ...un sac de bani ca sa platesc toate CASCOurile, ratele si asigurarile, plus ca sa particip la toate nuntile de anul asta. Ca nu le-am prevazut.
  • ...sila inimaginabila fata de pizza si chipsuri. Ca sa nu ajung de unde am plecat.
  • ...inca 25 de ore pe zi ca sa rezolv cu toate alergaturile. Ca n-am cind.
  • ...iubire crestineasca pentru Ministerul de Finante. Ca ma face la bani ca ultimul smenar.
  • ...patru zile de week-end pe saptamina. Ca vreau sa ma mai plimb si eu prin parc cu Popescu.
  • ...chef sa spal geamurile. Ca sa nu aprind lumina in miezul zilei.
  • ...rabdare ingereasca. Ca sa nu ma inchida astia pe 25 de ani pentru crima cu premeditare.
  • ...my long lost ability de a face haz de necaz. Ca sa-i fac si pe altii sa rida.
  • ...un topor. Ca sa-mi rezolv toate probleme. Da, stau 25 de ani la pirnaie; asta e.
Uite ce cuminte am fost. Imi daaaaaaaai...?

luni, 13 aprilie 2009

Mmmff-mmmff!

Mie tot timpul imi miroase a ceva. Am tot traseul impartit pe caprarii si spatii, iar in fiecare din ele miroase a cite o chestie. Nu, nu a peste prajit si nici a ciorba cu leustean, mersi, sinteti draguti. Miroase a ...cum sa va explic eu.... a Monici, a dispozitii si a perioade.

Uite, sa luam ca exemplu masina mea: cu putin Ambipur Voyage amestecat cu Euphoria Blossom, obtineti o ambianta revigoranta, de Monica in vara lui 2007 la Constanta. Adaugati la asta putin fum de tigara si niste muzica de anii '80 si puf! aveti omleta completa.

Garsoniera din Tei miroase a Popesti linistiti si facuti colac pe fotolii. Pentru asta, amestecati niste fsss-fsss din ala de camera Sano Cool Breeze cu vagi urme de parfum Dior Homme. Nu uitati sa adaugati si putin tutun de pipa [da, Popescu are o oarece mutra cind o fumeaza, dar miroase foarte frumos]. Dimineata, aroma se schimba putin si devine miros de Popesti alerti si fugariti. Inlocuiti tutunul de pipa cu cafea si Dior Homme cu Moschino Funny. In timp ce televizorul merge ca o moara stricata pe ProTV, trintiti usa si chemati liftul. Asta ca sa aveti si fundalul sonor adecvat.

Apartamentul din Militari miroase a weekend. Asta se obtine foarte usor: uitati in priza un Ambipur electric cu vanilie. Apoi fumati intens in sufragerie, aerisind din cind in cind. Incingeti si un laptop linga scrumiera. Da, ati reusit: acesta e mirosul. Din cind in cind, pulverizati niste Armani Code, in cazul in care iesiti in oras.

Masina lui Popescu miroase a... mers la serviciu. Pentru asta, lasati maimutoiul ala agatat de grillul de aer. Inca mai imprastie vagi urme de miros, desi i s-a terminat demult rezerva. Parfumati-va intens cu Crystal Noir si fumati una-doua tigari. Cind treceti pe linga Herastrau, lasati geamul jos si trageti aer adinc in piept.

Geanta mea miroase a Monica ocupata. Varsati niste farduri in ea si tavaliti putin Moschino. Apoi tinteti-o in masina, sa se impregneze cu odorizant. Cind aveti mai multa treaba si mai putine miini libere, bagati capul adinc in ea, cautind nu-stiu-ce-de-negasit. Aroma o sa va inspire.

Si mai am locuri si perioade. Exista mirosul de Praga 2007, de Grecia 2008, de Madrid... De Ploiesti, de Valeni, de Aviatiei, de stat la Pitika, de venit dimineata la birou. De Monica trista si de Monica vesela. O gramada de mirosuri.
La voi in viata a ce miroase?

miercuri, 8 aprilie 2009

Un blog cu degetu-n nas

Sarmanul, se scobeste de-o saptamina. L-am scapat total de sub supraveghere, nici nu m-am mai ocupat de el, iar azi-dimineata l-am gasit trintit intr-un colt, sezind in fund si cu degetul intrat pina la umar. Am senzatia ca trebuie sa-l si schimb, caci n-a mai avut cine sa-l trimita la olita si mi-e ca s-a si murdarit. Stiti, mi-e mila. L-am neglijat destul de sever.
In timp ce-i faceam baie si suflam praful adunat pe el de-o saptamina, ma gindeam cum s-a ajuns aici. Nu ne-am mai jucat noi de-a bufnelile si-nfurietorii, n-am mai avut timp de-o explozie mica, povesti n-am mai spus... Si m-a lovit: pai nu s-a mai intimplat nimic. N i m i c. NIMIC!! Chiar nimic?! Chiar nimic! Sa va detaliez:
- in fiecare seara, gasesc loc de parcare in fata blocului. Adio ore-n sir invirtindu-ma dupa coada-mi prin cartier - deci viata curge fara nervi si sincope
- n-am mai avut vreme sa ies in oras si sa patesc tot felul de chestii - deci viata se desfasoara si fara ridicol
- eu si Popescu nu mai avem timp nici sa rasuflam - deci viata trece si fara conversatii de-o ilogica induiosatoare
- astia de la birou ma innebunesc moderat, in pasi mici - deci viata te enerveaza si fara sa observi.

Bai, dar promit sa-mi revin. Nu se poate sa n-am pic de zvic, iar jugulara sa-mi pulseze regulat. There has to be something. De pilda, saptamina viitoare vreau sa ma duc cu masina la CASCO. Si cred ca ciclul va reincepe.