Sarmanul, se scobeste de-o saptamina. L-am scapat total de sub supraveghere, nici nu m-am mai ocupat de el, iar azi-dimineata l-am gasit trintit intr-un colt, sezind in fund si cu degetul intrat pina la umar. Am senzatia ca trebuie sa-l si schimb, caci n-a mai avut cine sa-l trimita la olita si mi-e ca s-a si murdarit. Stiti, mi-e mila. L-am neglijat destul de sever.
In timp ce-i faceam baie si suflam praful adunat pe el de-o saptamina, ma gindeam cum s-a ajuns aici. Nu ne-am mai jucat noi de-a bufnelile si-nfurietorii, n-am mai avut timp de-o explozie mica, povesti n-am mai spus... Si m-a lovit: pai nu s-a mai intimplat nimic. N i m i c. NIMIC!! Chiar nimic?! Chiar nimic! Sa va detaliez:
- in fiecare seara, gasesc loc de parcare in fata blocului. Adio ore-n sir invirtindu-ma dupa coada-mi prin cartier - deci viata curge fara nervi si sincope
- n-am mai avut vreme sa ies in oras si sa patesc tot felul de chestii - deci viata se desfasoara si fara ridicol
- eu si Popescu nu mai avem timp nici sa rasuflam - deci viata trece si fara conversatii de-o ilogica induiosatoare
- astia de la birou ma innebunesc moderat, in pasi mici - deci viata te enerveaza si fara sa observi.
Bai, dar promit sa-mi revin. Nu se poate sa n-am pic de zvic, iar jugulara sa-mi pulseze regulat. There has to be something. De pilda, saptamina viitoare vreau sa ma duc cu masina la CASCO. Si cred ca ciclul va reincepe.
Postări
