Locuinta mea de vara / E la tara...

Taticul meu este pilot. Ma rog, a fost timp de 25 de ani, iar acum isi roade o binemeritata pensie retras la tara, intr-o casa cocotata pe un deal. Si-a facut un birlog extrem de confortabil, unde apa curenta se impleteste cu electricitatea, sobele calduroase cu lemnele sparte de altii, panourile solare cu boilerul si goarna sefului cu supusii veniti in weekenduri. Caci marele confort sta in faptul ca acum ne conduce luminat de la distanta, prin telefon. Pe care i-l putem trinti cu totii in nas cind ne enerveaza prea rau. Dar exista si redial. Asa ca taticul meu e foarte fericit cind il potopeste neamul live, ca sa ordoneze turma la fata locului si sa le dea directive. De la Valeni pleci cu viata asezata, cu telurile clare si cu capul pian. Pentru ca e o proba de foc sa rezisti trei zile printre toate elementele care-ti fac viata mai frumoasa acolo. Sa enumeram citeva dintre ele:

CIINELE
Ciobanesc mioritic, achizitie proaspata. Il inlocuieste pe defunctul Rumburak, aceeasi specie, care s-a calatorit dintre noi dupa 11 ani de viata. E, de fapt, cotarla unui prieten, pe care tata a cerut-o ca sa-l dreseze el ca lumea, ca tot are timp.
Potaia se numeste Thor. Ete scirtz! L-am rebotezat Arabelu, ca sa fie continuitatea clara. Stiti serialul ala cehoslovac, de cind eram noi mici. Pe aceasta cale, va anunt ca sint in cautarea unei perechi de pisici vagaboande, pe care sa le botez Pekota si Blekota, sa avem genericul complet. Buuuun. Arabelu are un an, 60 de kile si IQ care tinde spre zero. Cam asa e rasa. Sta in curte si pazeste intrarea in bucatarie. Si se afla intr-o perioada foarte activa a vietii lui. De exemplu, ieri:
[Usa inchisa. Din dosul ei, infundat:]
POPESCU: Da-te jos!!!! Jos, n-auzi?!?!?! Joooooooooos!
ARABELU: (gh! mfff! gh! gh! ghhh! mf-mf-mf!!!!)
[Popescu irupe in bucatarie. Peste el - ciinele, care-l iubea intens]

URLATORILE
Casa e impinzita de aparate de cintat. De facut galagile, mai precis. Doua combine cu boxe tip tower in camere, un CD player portabil, cu boxe atasabile, un aparat de radio si inca o combina, mai prapadita. Ele merg pe rind sau, si mai grav, toate in acelasi timp. Te simti ca-n rai. Cea mai noua achizitie este un iPod Nano, infipt intr-un Bose, care-si manifesta cei 8GB de armonii fara nici un fel de pauza.
Ei, si aici intervine surpriza. Sa va explic: pina acum un an, plingeau vulpile prin gradina de emotia lu' Maria Callas. Le potolea cu Beethoven la maxim si le facea discoteca cu niste Pink Floyd, Queen sau Jimi Hendrix.
Aseara, cind am ajuns, iPodul ragea constiincios [atentie!] Tupac Shakur, Kelly Clarkson, ATB, Snoop Doggy Dog si Depeche Mode. Poftim? POF-TIM?!?!?!?!?! Mai tata, asta asculti tu? Da' ce-are? N-are nimic, da' asta e muzica mai asa, mai de noi. Ce naiba, asculti mixuri de DJ la 50 de ani? Mi-ce? Mu-zi-ca de club, mixuri, electro, d-alea. Io nu stiu ce zici tu acolo, muzica asta e frumoasa.
Acuma cica vrea sa-si ia baston cu maciulie si haina de blana. I-am zis ca fara palarie tot de blana, cu pana, echipamentul n-are nici un haz. Ne-a promis ca se mai gindeste.

APARATUL FOTO
Nikon D-80. N-am inteles ce-i trebuia lui tata aparat foto profesional. Ori ca face poze cu filtrul de cafea, ori cu aparatul, rezultatul e cam acelasi. Da, dar pentru filtrul de cafea nu urli o saptamina la toti aia cu imprimanta la birou sa-ti scoata un manual de 200 de pagini, ca sa te prinzi tu cum e cu pozele smechere. Am uitat toti sa-i scoatem manualul respectiv. A zbierat un sfert de ora si i-a trecut. In schimb, de doua zile, vedem cu pete. Cum te scarpini sau iti schimbi pozitia, te trezesti cu blitzu-n ochi. Asa, acuma scoate si limba [click-zzzsht!]. Hehehe, ia uite ce fatza de handicapata are!!!...

FRIGIDERUL
Cred ca tata sufera de sindromul Polului Nord. I-e frica sa nu-l prinda inghetul fara mincare. Cind deschizi frigiderul, iti cad in cap roti de cascaval, oale cu iahnie de fasole, metri intregi de cirnati, brinza, lapte, unt si oua. Plus ca nu poate sa te vada cu maxilarul imobil. Pune mina si maninca!!!!!!! Popescu sufera cel mai rau; el maninca, in general, cind apune soarele si o data la doua zile. Cind sintem la tara, in schimb, il indoapa tata ca pe giste. Si-l hidrateaza cu vin. Cit incape. Acum infrunta o adevarata tragedie. Sintem in post, pe care tata a decis sa-l tina. Asa ca magareata a picat pe Popescu: trebuie sa pastreze consumul de alcool constant. Mi-e mila de el, trebuie sa termine patru sticle de vin si una de J&B in doua zile. Si cred ca-i trece in obiective si sticla mea de ouzo. Cam nasol.

YOUTUBE
Tata n-are televizor, dar are net. Sta si se documenteaza toata ziua pe filmuletze cu pisici, desene animate si ppt-uri funny. Ride el? Trebuie sa rizi si tu. Vino repede incoace sa-ti arat ceva! Repede!!! Lasa-ma, ca spal vasele, nu vezi? Da' vino acum! Am treaba, ma lasi?! Tu n-auzi sa vii incoace?
Si uite asa trebuie sa lasi totul balta ca sa vezi cum cinta o pisica la pian / se baga in borcan / cade in timp ce doarme etc. Sau sa rememorezi desenele cu 2 Stupid Dogs. Sau cu Sylvester. Etc.

Mai avem doua zile. Ne vom intoarce acasa eu cu astenia acutizata, iar Popescu cu cinci kile-n plus. Tata va ramine sa domneasca peste domeniu, de unde ne va suna periodic si constant sa ne reaminteasca de manualul aparatului foto, de faptul ca e criza si se duce totul dracului (trebuie sa facem ceva!) sau de routerul care nu-i merge. Ca ne-a mincat in cur si i-am luat router. Ideea lui Popescu. Dar consecintele le tragem cu totii, nu-i asa?