Ai un morcov in urechi!

[ - Babo, ai un morcov in urechi...
- Ha?!
- Ai un morcov in urechi!!
- Ce zici?!
- Ai un m-o-r-c-o-v i-n u-r-e-c-h-i!!!
- Vorbeste mai tare, maica, c-am un morcov in urechi si nu te-aud...]

Exact. Eu cred ca asa m-am nascut. Nu mi-e clar daca morcovul apare din neatentie sau dintr-un deficit fizic, cert e ca, mamaie, tre' sa vorbiti clar cu mine. E posibil sa nu prea aud. Sau, de cele mai multe ori si cel mai grav, sa aud altceva.
De-a lungul vietii mele de monica oarecum surda, am dat nastere la tot felul de momente, care mai de care. Apropiatii ma cunosc, deci nu se mai mira. La necunoscuti, mi-e teama sa dau traducerea din prima, ca cine stie ce mai iese... Vedeti, eu nu aud, in schimb le potrivesc de le merg fulgii. De pilda:

Tziki: - Trebuie sa vina Razvan la mine, sa ia chirosoiu'.
Monica: - Da' ce, repara ceva?
Tziki: - Ce sa repare?!?!
Monica: - Pai,... chirosoiu' ala... nu e o unealta?
Tziki: - Poftim?!?! Ce chirosoi?!?!
Monica: - Esti surda? Abia ai zis ca tre' sa vina Razvan sa-l ia!
Tziki: - Doamne Dumnezeule! HEROES 2. Jocu' de pe calculator. Heroes. Stii, unu si doi. Heroes doiu'...

***
Pipsy: - Acuma asta e, o sa vedem cum smîntînim...
Monica: - Ce faci, inventezi expresii cool?
Pipsy: - Ceeeeeee?
Monica: - Ce inseamna "sa smîntînim"?
Pipsy: - Tu esti de dus la balamuc. Am zis acuma asta e, o sa vedem cum O S-AVEM TIMP...

***
Tziki: - Mamaaa, am cunoscut un tip la munte, supermisto baiatul. Si frumos, si lucreaza si la Connex, are cartela cu minute gratis, da' cu noua centi; toata ziua a stat dupa fusta lu' prieten-su...
Monica: - Ha?!? Stai sa le luam pe rind: nu ziceai ca lucreaza la Connex? Cum de plateste noua centi pe minut, daca are convorbiri gratis?! Si tu, timpito, numai tu puteai sa te indragostesti de unul pe invers. Auzi, "a stat toata ziua dupa fusta lu' prieten-su". Doamne, Tzik, revino-ti!!
Tziki [tacere adinca]: - Auzi, eu cred c-ar trebui sa vezi un doctor...
Monica: - Stai, ca n-am vrut sa ma enervez asa...
Tziki: - Un ORList, surda pamintului, un ORList!! Tu pur si simplu n-auzi! Nu intelegi ce latra omul linga tine! ...are cartela cu minute gratis, dar NO CHANCE, c-a stat toata ziua dupa FOSTA LUI PRIETENA...!!!!

Ce? Ce-ati zis? Sa dau drumu' la motor? A, sa vad un doctor...! Ei, lasati. Pin-acum m-am descurcat. Astfel, astept cu nerabdare virsta de 70 de ani. Provizii de baterii pentru aparat mi-am facut...

Lamulțani!

Astăzi este festival de pupat Popescul. El doarme, sărbătorind mai degrabă faptul că poate dormi în sfîrșit, după 27 de ore de filmare, decît că împlinește 26 de ani. Pe care am decis să-i sărbătoresc eu. Frumos, în liniște și tiptil. Îl puteți felicita aici, daca doriți, numai să nu suflați prea tare în goarne, că se trezește nervos. Nu-i nevoie de cadouri. Că nu-i plac prea mult (nu pricep de ce; cum naiba să nu-ți placă să primești cadouri?!?!?!?!; na, dacă așa e el...). Dacă mie îmi place să fac cadouri, încălcînd astfel confortul sus-sărbătoritului, înseamnă că-s o egoistă? Această dilemă etică s-o rezolvați voi (cu argumente!!!), că-ntre timp vreau să va arăt bombele și muniția. Cadourile, adică.Eu i-am zis Popescuțului că-i doresc trei lucruri:

1. să poată să se exprime liber

2. să fie mereu el însuși

3. să aibă parte numai de momente frumoase.

Și-am ilustrat fiecare din cele trei dorințe. Eu, acest peștișor de aur. Pește. Peștoi care necesită acvariu larg... Să nu deviem; poftiți:

1. Libertatea de expresie:

2. Esența sinelui Popeștian:

3. Aparatul de măsurat fericirile (la nevoie, se poate transforma și în indicator de minutes-from-disaster, în funcție de cum irită peștișorul care i l-a dat):

Să le poarte sănătos și, cel mai important, să-i aducă ce le-a fost menit de la început. Văd eu cum mă descurc cu surplusul libertății de exprimare și cu supracantitățile de sine. Orice, numai să aibă Popescul parte doar de punctul 3. Că merită.

La mulți ani!

De ce urasc Diverta?

LATER EDIT: profit de ocazie pentru a introduce in atentia voastra un pui de site: Fereste-te.ro. Se ocupa exact cu magarii de genul celei de mai jos. Dupa cum spuneam, e inca pui, dar putem sa-l ajutam noi sa creasca. Ca sa oferim o sansa amendamentelor de tipul asta sa se faca si ele simtite. Pe spinarea nesimtitilor care le provoaca. Deci, vizitati cu incredere!

Ei, nu va uitati urit la mine! Sint sincera. Pe cit o iubeste Popescu, pe atit o urasc eu. Din rasputeri.
E un magazin frumos, nimic de comentat. Poti sa stai cu orele si sa te uiti la DVDuri (gata, pisoi, mergem? / da, mai stai un pic, sa ma mai uit la...). Si eu stau. Ca si mie-mi place sa ma uit la carti si zdranganele, plus sa ma duc sa amusin toate luminarelele parfumate de la Yankee Candles. N-am o problema cu statul. Am o problema cu altele.

De pilda, uitindu-ma la carti, ma gindesc la generatia asta noua, care citeste desene animate. A'vai, tineretul din ziua de azi...! Desigur. Niste nenorociti puturosi. Sint extrem de condamnabili pentru ca, o data atrasi intr-un spatiu cool si modern, ies de-acolo fara sa dea jumatate de milion pe o carte. ...stiu, stiu, hirtia e scumpa. Dar aceeasi hirtie, impartita in exact aceleasi carti, la Cora sau Carrefour se gaseste la jumatate de pret. JUMATATE. Nu ma credeti? Mergeti si verificati. Dar la Cora si Carrefour nu e la fel de misto sa te plimbi printre rafturi. Probabil ca aceasta plimbare le genereaza astora de la Diverta niste costuri monstruoase, pe care, bietii, trebuie sa si le astupe cumva. Ce conteaza ca au sansa sa deschida accesul la lectura unor pusti care privesc cartile ca niste surse de facut cornete din hirtie? Lasati. Ce, sintem in socialism, sa educam masele?! Ia, aia are coperta cartonata si-n relief? Un milion. Ah, iata, poti cumpara si o editie mai ieftina. De la niste edituri de n-a auzit nimeni de ele, care pagineaza si traduc cu greseli ingrozitoare. Daca am un brand librarie-oriented, m-as gindi sa ma uit ce achizitionez. Si le-as da un sut analfabetilor alora care tehnoredacteaza la futu-i ma-sa, de sa nu se vada. Dar nu, Diverta e democrata. Ea ii accepta pe toti. Singura conditie e sa poata vinde scump mai departe.

Apoi, ma fascineaza ideea de hypermarket cu carti. Am incurajat ca o majoreta ivirea a trei centre de case de marcat. Numai ca Diverta vrea sa-si aiba tot timpul consumatorii sub ochi. Si-i aduna pe toti la O SINGURA CASA. Probabil ca n-au personal. Ii inteleg, cum sa nu. Totusi, in timp ce unul marcheaza de zor, inecat in cumparatori, alti zece stau si reazama cu nadejde rafturile. Nu intelegeam ce fac ei exact, pina cind m-am prins: ajuta la socializare. Nu mai devreme de ieri, un pusti de douazeci de ani, cu ecuson pe piept si cosuri pe fata, socializa din rasputeri cu o trupa de fetiscane. Ele se indepartau, el sisiia si fluiera dupa ele pina raminea fara oxigen. Un act cultural desavirsit, pe care iata, datorita politicii de personal de la Diverta, il poti intilni nu doar pe marginea santului, ci si intr-un spatiu inchis, premium, modern si cu carti. Revin obsesiv la "cu carti", ca mi se pare mie, asa, ca sugereaza cultura. Educatie. Zic, nu dau cu parul.

Ne indepartasem de subiect. Sa ne intoarcem la casele de marcat. Casa, pardon. Cine are suficient tupeu sa ajunga acolo si sa intrebe fatuca marcatoare "de ce nu anuntati ca e coada, sa mai deschida niste case?!", va primi un raspuns din cot: n-am ce face. Pina cind vreo doi-trei nebuni au s-o bata de nervi ca asteapta prea mult. Si s-o vezi atunci cum o sa urle la sefii de tura sa suplimenteze casele cind i se aduna mai mult de trei la rind...! Dar n-o s-o bata nimeni. Nici macar eu, desi ieri am vrut din tot sufletul.
Ecuatia angajat platit prost + lipsa de training + scot bani, deci ce ma doare?! functioneaza de minune. Cui nu-i convine, sa nu mai cumpere. Doriti sa respectam si faptul ca unul a cumparat de la noi scump, doamna, scump, cind dincolo era mai ieftin? Ne pare rau, nu avem timp de respecte. Si nici chef. Sintem preocupati de costurile de chirie de la mall, ca locatia e scumpa si va rog sa nu ne mai vorbiti in ureche, ca ne deranjeaza cind calculam adaosul. Uite, iar ne-a dat prea mult! Vedeti, doamna, e numai din cauza dumneavoastra, ca faceti galagie aicea. De-aia gresim. Fir-ati ai dracului de consumatori scandalagii!