- Imi vine s-o zic de cite ori dau ochii cu cite unii. Aia care sufera de boala nesemnificativului. Adica tot ce li se intimpla n-are pic de importanta nu in economia universului, dar nici macar in viata lor. Genu' de chestii care nu clatina nici macar praful stelar, necum sa zgiltiie pamintul din loc. Si totusi, toti ashtia simt o nevoie ingrozitoare sa-si impartasheasca intimplaturile (nu pot sa le zic "intimplari") cu TOATA lumea care le intersecteaza orbita. Daca ti-ar spune: azi mi s-a intimplat ceva care n-are nici o importanta ar fi minunat! Ar insemna ca oamenii isi masoara la justa valoare putina zestre de senzational pe care o au. Dar nu...!, nesemnificativul se trateaza cu doze zdravene de autoimportanta pe care -culmea!- le incaseaza nefericitii ailalti, plantati de soarta in drumul bolnavilor respectivi. Iata citeva exemple de teme de discutii incitante care se pot naste oriunde, cu conditia ca pe unul sa nu-l opreasca nici trenul din nevoia de a povesti, iar pe celalalt sa nu aiba de ce sa-l intereseze subiectul respectiv:
- - drumul aglomerat catre birou pe care l-ai parcurs in timp record, da' nici macar n-ai condus tu, insa tre' sa povestesti la toata lumea ce supertreaba ti s-a intimplat in dimineata asta: ai ajuns un pic mai devreme ca de obicei.
- - intilnirea extenuanta de business care a durat 10 minute, suficient cit sa tragi o relatare extenuata Da' eu, fata, deci nu mai pot, sint rupta, stii cum?!?!?! cui vrea sa te asculte si, mai ales, cui NU
- - probabilitatea eventualitatii producerii unui cataclism de tip poate-o-bulim-nitzel, insa nu e deloc sigur daca se catastrofeste treaba sau nu. Preventiv, agita-te in relatari retinut-tensionate, pe un ton calm in care vibreaza grija (sau concernul, k-asha-i mishto sa zici acum).
- - lungul sir de povesti cu oameni, locuri si situatii care nu au nici o legatura cu interlocutorul. Da' deloc. Asistarea la monoloage interminabile in care X facea Y in timp ce vorbea cu TZ, care era furios pentru ca W mrtz-msii-plm e ca un balsam pentru cei care te asculta!...
- faptul ca ai gasit salam in forma de maimuta la buticu' din colt si este foarte bun. Salamu', nu buticu'. Si este uluitor ca ai gasit salam in forma de maimuta (aici, cu putina arta, reusesti sa enervezi un om normal timp de 10 minute paroxistice pe acelasi subiect).
- iminenta darimarii propriului univers pentru ca nu te-a bagat nimeni in seama. Expune-ti angoasa cit mai public (mizeria asta de 360 e perfecta pentru asa ceva!) si cit mai cifrat, astfel incit: (a) toata lumea sa inteleaga ca e vorba de un anumit nimeni (b) nimeni-ul ala sa priceapa, sa se simta demascat si sa duca greaua povara a vinovatiei-acum-publice
- extazul primului gingurit, al celui de-al douazecilea sughitz si al celor paishpe mii de scutece schimbate bebelushului tau. Garantat ca aia care n-au copii, n-au de gind sa faca prea curind, nu le plac ai altora si au si multa treaba cind le sari tu in fatza iti vor sorbi cuvintele si vor mai cere informatii de-astea vitale. Aici, bonus de puncte daca arati poze in care sint copil, ciine, casa noua si alte chestii care n-au legatura DECIT cu tine si familia ta
- relatare de situatii care pleaca de dupa gard ca sa ajunga la punctul real: sa te expuna pe tine ca salvator esential al celor din jur/erou principal al momentului/ star admirat si ravisant pentru audienta etc. Aici cineva era sa-si ia bataie. Nu si-a luat, pentru ca eu sint proasta si nu e decit gura de mine...
N-as fi consumat atitia pixeli pe tema asta absolut... nesemnificativa daca ieri n-as fi vazut un om care a cedat sub povara tuturor inutilitatilor astora varsate in capul lui. A facut "crac!", pur si simplu. Pentru ca la el vin o gramada de d-ashtia sa-l serveasca amabil cu cite o timpenie din gen, cerind in schimb ceva total nesemnificativ: nervi, timp si rabdare. Si-atunci omul a zis bai, NU MAI POT, le am si eu pe ale mele, si sint nashpa, si nu pot sa le spun nimanui, pentru ca toti astia la care ma duc ma intrerup dupa prima fraza si incep ei.... Cu ce incep? Cu oricare din subiectele de mai sus.
Fut!,
Eu