Isn't that stwitt...!

[Zappy: hai ca te caut eu
Zappy: ce nick ai?
Zappy: paidece?
Monica: dap
Zappy: nu te gasesc. esti pe site-u bun?
Monica: ....@#%$@#!!!!!]

Ati asistat la dosarul unei siluiri. Si anume cum m-a pus pe mine Zapa sa-mi fac cont pe Twitter. Ceea ce puteti observa in dreapta paginii - da, imediat sub dosul de pisica si moaca mea. Si iata cum am plonjat SI in lumea asta, caci cu blogurile o lamurisem...
Asadar, Monica twittaie. Nu inteleg exact scopul si modalitatea, dar eu twittai constiincios. Tot Zapa mi-a servit un crash course uns pe piine cu ce cica-am-voie si ce cica-n-am-voie sa execut in aceasta microlume a microbloggingului micromanifestat. ..."microscop"; si mai stiu citeva cuvinte care incep cu "micro".
Pot sa va spun dupa doo zile ce este Twitter? Sigur ca pot. Twitter este:
- o unealta de status. Mai curpinzatoare decit Y!Messenger si mai strimta decit un blog. Ai o maxima care te macina? Scuip-o pe Twitter. Daca e cu adevarat remarcabila, lumea microliterara te va @plaud@ sau te va ignora cu desavirsire. Caz in care lipseste "@"-ul din fata, caci nimeni nu va avea nimic sa-ti spuna. [si uite asa am invatat regula numarul 1: daca vrei sa-i spui ceva cuiva specific, il atirni de-o coada de maimutza inainte sa scrii, ca sa-i apara si lui]
- un exercitiu de contragere. Daca Twitter face ceva bun, apoi aia e obligatia de a te exprima in 140 de caractere. Ma gindesc serios sa-l bag ca exercitiu in grupul meu de capre, ca sa le dezvat de mailuri lungi si interminabile.
- un mod de a te expune public. Ei na, asta face si dezbracatul in piata. Dar cu Twitter, daca esti smecher si relevant, capeti followers muuuuuuulti si frumosi, care-ti cresc stima de tine. Caci una e sa te urmareasca Pixulescu, iar alta e sa te observe Novac si cu Bad Pitzi.
- un drog virtual. Haide, maica, cu refreshu' / Ai reteaua ca ciresu'/ Ramuroasa si stufoasa / Ti-ai bagat o lume-n casa. Pe scurt.
- o unealta de marketing, dar asta mai studiem si eu, si Zapa, sa vedem daca putem sa bagam twittingul pe git la vreun client. Pentru vreo campanie mareata la vreun produs care sa se preteze. Da' mai vedem.
- o carte de telefon. Apai iti gasesti mai tot neamul pe Twitter. Doar sa-ti mearga functia de search, care, dupa cum v-o indica si prologul, mai da rateuri din cind in cind.
- ceva care-l face pe Popescu sa rida de mine si cu coada: Esti victima onlainului!!!!! De asta, Popescu este numit "victim". Cum de ce? Pai... cum ar trebui sa se numeasca barbatul victimei?!?!

... scuzati-ma, unde ramasesem? A trebuit sa plec putin. Zapa vinde niste convershi pe Twitter si m-am dus sa vad cine i-a cumparat.

Daca mai era ceva de demonstrat...

12 cm

Atita se afla azi intre mine si pamint. 12 cm care-mi dau o deosebita perspectiva asupra lumii; 12 cm care-mi pot lua perspectiva aia cu mina, trintindu-mi-o pe jos. La propriu. Caci astenia mea de primavara se invirte in jurul pantofilor cu toc.

[gata, baieti, v-am avetizat despre ce vorbim azi; acu' puteti fugi si va intoarceti mai incolo, cind se termina, da?]

Eu NU port tocuri. Sint incapabila sa ma tin pe ele. Cu toate astea, ma pocneste peridic o pofta teribila de a detine si stapini o suma de perechi, care mai de care mai cu tocuri si mai decupati in virf. A, si sa fie colorati, da? Gena mea punk se manifesta discret in aceasta privinta.
Dar inca astept ziua in care am sa port acesti pantofi firesc si normal. Am sechele, sa stiti. Grave. Sa vi le marturisesc:
Nu-mi pot conserva o imagine constanta pe parcursul zilei. Apar dimineata, cabrata precum poneiul Vasilica in arena. Poc-poc, vaaaai, ce tocuri ai! / ce doamna esti azi! / etc, tac-tac-tac, scirtz! Gata, ssssssssttt, indreapta-te, oaie ce esti, n-a vazut nimeni, e ok. Ai grija sa nu rupi tocul a doua oara cind mai calci in strachini. Multumesc.
Trec vreo doua ore.
Pantofii incep sa stringa. Rau. Groaznic. Combinam aceasta sechela cu avantajul ca nu ma crede nimeni vreo zdravana la cap, asa ca imi permit scurte derapaje. Cum ar fi sa scap temporar de pantofi. Senzatia e atit de paradisiaca, incit incaltatul la loc echivaleaza cu intrarea in iad. Asa ca sar etapa. Si astfel ajung s-o tulesc rapid pina la imprimanta lipaind in picioarele goale, de exemplu. Ce nu reusesc sa inteleg e de ce iau dupa mine pantofii. Am dezlegat misterul intr-o replica:
COLEG: - De ce nu te incalti?!
MONICA: - Ca nu suport...
COLEG: - Pai si de ce tii pantofii aia in mina?!
MONICA: - Ca sa vedeti voi ca am si c-am venit cu ei de-acasa...
Desigur. Pina la sfirsitul zilei, eu ma voi fi plimbat des prin firma, cu pantofii dupa mine. Exista, deci, o legatura de nestricat intre mine si ei. Cred ca trebuie sa fim in acelasi spatiu, dar nu conteaza in ce combinatie. Ori ca ei stau in picioarele mele sau pe linga ele, e tot aia. Eu am pantofi cu toc.
Astia de azi sint niste frumuseti naravase. Nu vor sa-mi stea in picioare. Ies. Sar singuri. Daca platiti bine, va dau filmulet cu mine in timp ce cobor scarile. Sau ma duc pina la baie. Sau... ma rog. Totusi, m-am jurat ca azi nu-i scot, orice ar fi. Pentru ca-s superstitioasa: e prima pereche de pantofi cu toc pe care o port anul asta. Si n-as vrea sa umblu tot restul anului desculta.
Ah, si vreau sa va mai rog ceva: tineti-mi pumnii sa gasesc loc de parcare in fata blocului diseara. Ca sa nu trebuiasca sa-l sun pe Popescu si sa-l rog sa vina juma de kilometru pe jos cu niste adidasi in punga. Altfel nu voi reusi sa ajung acasa.

Ya-hooooooo!

Eu fac parte din specia Homo Messengeris. Adica-l folosesc frecvent si mult, comunicind verzi si uscate cu cine sta sa m-asculte din lista. Si-mi place pentru ca da nastere la tot felul de chestii consemnabile ulterior. De exemplu:

CHESTIA 1. Poate fi denumita si Îmi iau seamă singur, nu-mi trebuie de la tine, iar Bastele a reusit sa fie la fel de monumental pe cit e el zilnic. Eu am ris cu clabuci:
Basty: eu ti-am zis sa imi dai sa vb cu ei
Basty: direct
monica: biiiiiiiiiiineeeee
Basty: ar trebui ca specialist in comunicare
monica: ma duc la vinatoare de pinguini
Basty: sa-ti dai seama ce defectuoasa
Basty: a fost aceasta pana acum
monica: hooooo!
Basty: cand intermediarul principal
monica: ma duc in sedinta
Basty: e unul nefamiliarizat
Basty: cu conce... ok
Dragul de Basty...! Poate ca anul asta terminam si noi cu programarea de site, ca sa pot sa... da' nu va spun, vedeti voi mai incolo. Cind oi termina eu sedintele si Basty predicile de la amvon.

CHESTIA 2. Zisa si And now we wait, ca poate scapam fara batai de cap. Popescu e smecher, sa stiti. Nu-ti zice nu in fata. Trage o replica suspendata, cit sa te prinzi ca, de fapt,...
monica: http://cinnamoncloves.blogspot.com/2009/03/fabrica-de-handmade.html vreau aici!
Popescul: aha
Popescul:
[scurta pauza decisiva. tacere stinjenitoare]
monica: ""?!?!
Popescul: ce?
Nici un "ce"!!! Las' ca vezi tu, stimabile, cum ai sa ma tii de mina prin Fabrica, in timp ce eu zburd ca scapata din lant dupa cercei si tricouri pictate. Iiiii-hihihihi!

CHESTIA 3. Ah, rozule! Sa stiti ca Zapa e draguta si amabila. Ea ii banuieste pe toti de bune intentii si aplecare spre lectura. In absentiam, Popescu era sa iasa cam ciufulit din toata istoria asta:
monica: fataaaaaaaaaaaaa
Simona: daaaaaaa
monica: imi iei si mie "Eclipsa"?
Simona: da nu ma duc la auchaaan
monica: da' cind te mai duci?
Simona: sapt viitoare probabil
Simona: iti iau atunci
monica: daca n-o iau eu...
Simona: da tu o citesti?
monica: nu... o iau sa fac avioane din ea
Simona: credeam ca popescu...
Pentru conformitate, declar sub semnatura ca Popescu nu citeste decit IQads.ro si meniul de la COD4. Deci, "Eclipsa"?!?!?!?! [nu, ca va mai dau linku' o data, ca sa fie clar] Hai, ma...!