ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

luni, 30 martie 2009

12 cm

Atita se afla azi intre mine si pamint. 12 cm care-mi dau o deosebita perspectiva asupra lumii; 12 cm care-mi pot lua perspectiva aia cu mina, trintindu-mi-o pe jos. La propriu. Caci astenia mea de primavara se invirte in jurul pantofilor cu toc.

[gata, baieti, v-am avetizat despre ce vorbim azi; acu' puteti fugi si va intoarceti mai incolo, cind se termina, da?]


Eu NU port tocuri. Sint incapabila sa ma tin pe ele. Cu toate astea, ma pocneste peridic o pofta teribila de a detine si stapini o suma de perechi, care mai de care mai cu tocuri si mai decupati in virf. A, si sa fie colorati, da? Gena mea punk se manifesta discret in aceasta privinta.
Dar inca astept ziua in care am sa port acesti pantofi firesc si normal. Am sechele, sa stiti. Grave. Sa vi le marturisesc:
Nu-mi pot conserva o imagine constanta pe parcursul zilei. Apar dimineata, cabrata precum poneiul Vasilica in arena. Poc-poc, vaaaai, ce tocuri ai! / ce doamna esti azi! / etc, tac-tac-tac, scirtz! Gata, ssssssssttt, indreapta-te, oaie ce esti, n-a vazut nimeni, e ok. Ai grija sa nu rupi tocul a doua oara cind mai calci in strachini. Multumesc.
Trec vreo doua ore.
Pantofii incep sa stringa. Rau. Groaznic. Combinam aceasta sechela cu avantajul ca nu ma crede nimeni vreo zdravana la cap, asa ca imi permit scurte derapaje. Cum ar fi sa scap temporar de pantofi. Senzatia e atit de paradisiaca, incit incaltatul la loc echivaleaza cu intrarea in iad. Asa ca sar etapa. Si astfel ajung s-o tulesc rapid pina la imprimanta lipaind in picioarele goale, de exemplu. Ce nu reusesc sa inteleg e de ce iau dupa mine pantofii. Am dezlegat misterul intr-o replica:
COLEG: - De ce nu te incalti?!
MONICA: - Ca nu suport...
COLEG: - Pai si de ce tii pantofii aia in mina?!
MONICA: - Ca sa vedeti voi ca am si c-am venit cu ei de-acasa...
Desigur. Pina la sfirsitul zilei, eu ma voi fi plimbat des prin firma, cu pantofii dupa mine. Exista, deci, o legatura de nestricat intre mine si ei. Cred ca trebuie sa fim in acelasi spatiu, dar nu conteaza in ce combinatie. Ori ca ei stau in picioarele mele sau pe linga ele, e tot aia. Eu am pantofi cu toc.
Astia de azi sint niste frumuseti naravase. Nu vor sa-mi stea in picioare. Ies. Sar singuri. Daca platiti bine, va dau filmulet cu mine in timp ce cobor scarile. Sau ma duc pina la baie. Sau... ma rog. Totusi, m-am jurat ca azi nu-i scot, orice ar fi. Pentru ca-s superstitioasa: e prima pereche de pantofi cu toc pe care o port anul asta. Si n-as vrea sa umblu tot restul anului desculta.
Ah, si vreau sa va mai rog ceva: tineti-mi pumnii sa gasesc loc de parcare in fata blocului diseara. Ca sa nu trebuiasca sa-l sun pe Popescu si sa-l rog sa vina juma de kilometru pe jos cu niste adidasi in punga. Altfel nu voi reusi sa ajung acasa.