Doamne, ce urit v-a lovit anu' asta, saracutii! Duminica a fost atit de aproape de luni, ca n-ati rezistat, minca-v-ar mama pe voi de amariti, si v-ati infiintat ca margelele pe ata care cu ce-a putut. Sa te fereasca Dumnezeu sa fii barbat intr-o firma cu aproximativ 100 de femei. Pierzi o ora numai sa treci pe la fiecare birou. Ah, si cele 100 de nuante de ruj cu care sfirsesti minjit pe obraz, ca each and every capra simte nevoia sa te pupe recunoscatoare...!
Ati fost atit de simpatici, ca simt nevoia sa va dau niste premii:
Premiul "Sa mor de nu ne-am scos, ba!"
Baietii de la departamentul de Field, unde unul mergea cu cosul si dadea cite-o lalea, iar alti patru se insirau cuminti sa-si ia pupatura. La al patrulea am zis ca le iau bani.
Premiul "V-am adus, acum alegeti. Si fara bataie, da?"
Directorul General. A facut sa circule un cos plin cu cercei de la CharityGift, iar pasaretul angajat s-a inghiontit in parte, dupa culori preferate [am pescuit o pereche din astia albi, gura, ca-mi vin bine!, plus ca de ei duce si-un animalut doo zile de viata mai buna]. La un moment dat, cosul respectiv parea ca inghitise toate fustele din firma, care cotrobaiau frenetic. Eu cred ca nu ne mai invatam minte: la fel a iesit si cu animalele-brosa de anul trecut, si cu insectele de acum doi ani... N-am sa uit ca atunci am tras un gindac de bucatarie, cine dracu' o fi avut inspiratia sa realizeze o brosa artistica in forma de gindac rosu!
Premiul "Am tacut ieri, tac si azi"
Ub al lu' Zapa, care ieri, la masa traditionala de fiecare duminica, a venit cu labutza-n cur si-a avut decenta sa nu se faca de ris azi, calcind in strachini post-factum. A comis-o, a inghitit-o cu totul si n-a mai revenit. Bravo, Misi, esti eroul nostru! [iti dai seama ca toti te invidiaza in secret, inclusiv Popescu, care are si acum cosmaruri in forma de zambile "culori diferite, pisoi, nu le lua tuturor la fel, ca nu-i frumos...!"]
Premiul "Ce vreti, blendelor, 1 Martie a fost ieri!"
Intreaga lista de messenger, care bine-a facut ca m-a scutit de audibile imbecile si statusuri timpite. Ba pardon, sa-mi explice si mie cineva de ce naiba simt unii nevoia sa ureze lamultzani de 1 Martie. Ce sarbatorim? Felul in care vi se golesc buzunarele?
Premiul "Contabilitate, sa moara ma-sa!"
I se acorda Popescului, care a simtit nevoia sa sune azi-dimineata la 10 de la birou si sa sufle cu imensa usurare: "Aoleu, iubi, sa-mi bag picioarele, mi-au ajuns LA FIX, cite capre, atitea martisoare. Pfaoleu, ce bun sint!!!" [esti, iubitule, desigur!]
Premiul "Las' ca mai vorbim peste o saptamina"
Voua, tuturor, care sa vedem cum o mai scoateti la capat si cu 8 Martie, hahaha!
Postări
