In data de aproximativ 6.10.2008, autori necunoscuti mi-au demontat si ciordit oglinda laterala stinga de la autoturismul marca Ford Fiesta de culoare visinie, proprietate personala, cu numarul de inmatriculare care-este, aflat in parcarea complexului comercial SIR, Sos. Virturii nr. 1, sector 6. Declar ca nu sint in dusmanie cu nimeni si nu suspectez nici o persoana cunoscuta mie de comiterea faptei. Buuuuun. Mentionez ca la descoperirea infractiunii am facut o criza de nervi si l-am sunat pe Popescu sughitind de plins ca sa-i explic. Iar Popescul meu a luat atitudine si a futut un mail in eter la relatiicupublicul@politiaromana.ro, in care explica furios cum el, cetatean cinstit, si-a lasat masina, de buna-credinta, doua zile in parcare si tiganii aia care cer taxa s-au razbunat etc etc. Intre timp, eu mi-am inlocuit oglinda si viata a curs linistita inainte. Acum vreo saptamina, vine Popescul victorios cu un mail in dinti: Iubita, ia uite, mi-au raspuns aia de la politie!!!!! Cica sa-l contactez pe nustiucare, de la sectia 21. Vai, ce minunat, am invins hidra birocratica blablabla, acum putem s-o lasam balta. Noi, nu si ei. Sefule, politia insista. Aia i-au mai trimis un al doilea mail in care cereau sa-i contacteze de urgenta. De urgenta i-a ignorat si Popescu.
Ei si aseara, pe cind eu si Sister stateam linistite in casa, iar Popescu petrecea de zor la agentie, cip-cirip la usa (soneria noastra face ca un graur beat). Doi civili simpatici s-au recomandat a fi de la Politia Judiciara, Sectia 21. Venisera sa-l identifice pe Popescu Ionut care a trimis mailul de sesizare a unui furt - caz penal - si care acuma tace milc de nu pot sa inainteze cu dosarul deja deschis, ATENTIE!!!!!, in urma unui e-mail. Sapte cruci si-o cruce-adinca, domnilor, stati asa, poate va ajut eu, ca stiti, masina din poveste e a mea. A dumneavoastra, domnisoara? Pe scurt, haideti la sectie, sa dati o declaratie, ca stam cu dosarul atirnat. Si va trebui sa vina si Popescu Ionut, ca el a facut sesizarea. Pai bine, stati sa ies din pijama si va insotesc.
Si i-am insotit. M-au dus elegant cu masina si am ajuns intr-un birou din ala de institutie, stiti voi, fichete de tabla si mese cu scaune de PAL, plus vopsea verde pina la jumatatea peretilor zugraviti in rest cu huma. Am primit doo cuoli albe si suptiri, indoite ca sa lase spatiu de indosariere, un pix zgiricios si o dictare de patru pagini. Pe care le-am scris de mina. Doresc sa mentionez ca pe parcursul intregului proces am ris cu lacrimi, ajutata probabil de faptul ca domnii politisti erau al dracului de incintati ca le-a picat si lor pe cap un pacient normal si disciplinat. In timp ce relatam cum domiciliez fara forme legale la adresa Popescului si cum mi-a disparut oglinda din parcare, cei patru politisti care "faceau grupa" in seara respectiva (adica stateau la prindere pentru sesizari si diverse reclamatii), mi-au impartasit din dureroasele lor experiente cazuistice.
De exemplu, pustiulica de doi metri cu aparat dentar (cred ca avea vreo 23 de ani) era fericitul cistigator al cazurilor cu betmeni. Adica toti aia care se azvirleau de la etaj picau pe tura lui. Precizez faptul ca termenul de betmeni era folosit de toata grupa in cauza si era clar ca le intrase in vocabular. [precum si duioasa gratulare niste tarani!, pe care si-o azvirleau reciproc la intervale periodice. Sa mai zica cineva ca Politia Romana s-a simtit jignita de spotul cu pricina...!] Asa. Deci asta micu' era cu planorii.
Altul era cu nebunii. Citeva experiente dureroase si repetate, caci reclamantii au domiciliu stabil pe raza lui:
- balconul in care se intra periodic prin efractie de catre niste extraterestri care consuma din muraturile aflate la borcane. Nu vecinii, nu hotii, nu pamintenii. EXTRATERESTRII.
- tentativele zilnice de asasinat prin injectia Kilotox administrata in tevaraia de la baie. A unei babe. Pe care vor s-o omoare vecinii. Este imposibil de lamurit ce inseamna injectia Kilotox, precum este imposibil de calmat si criminalistul ala care s-a deplasat de zece ori la nebuna acasa, la fiecare sesizare, ca sa ia probe la ceva ce nu exista.
- necunoscutii care intra periodic in casa unei doamne, ii iau hainele, i le poarta si apoi i le lasa pe pat. Si asta se intimpla si dupa ce a iesit din spital, unde a internat-o familia timp de un an. Stiti voi ce spital.
Pe tura celui de-al treilea cad absurzii:
- garajul de beton care a fost furat din fata blocului. Il ridicase nevasta cu ADP-ul, deoarece la procesul de partaj ii revenise ei.
- ceasul de mina furat. Care ceas? Cum care ceas, dom'ne?!?!? Uite, asta! Avea o scuza: era beat mort
- ciinele rapit din motive de razbunare si pentru a fi vindut. Era o rasa frantuzeasca foarte rara: Maidanaise Tomberonaise. S-a dovedit ca javra fusese scapata din lesa la o plimbare prin parc si s-a intors acasa dupa trei zile. Stapinul sau de 80 de ani ii cauta si acum cipul implantat sub piele, prin care dusmanii ii asculta telefonul. Te doare capul.
- roata de rezerva furata acum un an, care a fost gasita si recuperata. Dupa ancheta, i s-a demontat hotului de pe masina, care hot o folosise cu incredere. Reclamantul a refuzat sa-si ia roata inapoi, pe motiv ca nu era a lui. A lui era noua si nu se umblase cu ea.
Etcetera.
Desigur, mai aveau si alt gen de cazuri, dar am observat ca nu dadeau prea multe detalii despre injunghiati (tocmai plecau la un caz in Drumul Taberei), droguri si crime. N-am stat prea mult sa ma intreb de ce.
Intre timp a aparut si Popescu, a tras si el o scurta la mina dupa dictare, apoi ne-au dat cafea si ne-au dus acasa cu masina. Am luat si criminalistul cu noi, care a trebuit sa faca poze la masina mea si la oglinda dezafectata.
In afara de snoavele cu pricina, mi-a placut in mod deosebit faptul ca:
- nu m-au amendata ca am o adresa pe buletin si alta in permis si talon
- nu m-au amendat ca domiciliam fara forme legale undeva
- nu mi l-au poprit pe Popescu la arest pentru fals in declaratii initiale
- au platit ei cafeaua de la automat
Azi iubesc Politia Romana. Aseara m-a iubit ea pe mine.
Postări
