*********************

Bine ati venit in universul parolelor monicesti. Al parolei, ca sa fiu cinstita. Caci Monica are zeci de usi catre fascinanta lume a internetului si-o singura cheie care le deschide pe toate. Sint incapabila sa gestionez parole diferite. Imi oarecum jelesc si acum demult-pierdutul cont de pe colegi.ro, de la care nu mai tin minte decit userul. Parola s-a ratacit in negurile memoriei. Timp de o saptamina, am incercat fervent sa o descopar. Si dupa sute de "user sau parola incorecte" am lasat-o balta in mod frustrat.
De aceea, folosesc acum o singura parola pentru tot. Avantajul e ca n-o uit. Dezavantajul e ca, atunci cind o schimb, trebuie s-o schimb prin toate cotloanele. Contloanele. Si iau cont dupa cont, log dupa log, site dupa site si editez parole pina-mi iese pe nas. Ma mingiie faptul ca nici fizicienilor nu le e mai usor cu Teoria aia a Unificarii. Atita doar ca eu nu unific cimpuri, ci parole. Cimpuri de parole, pentru o redare exacta.
Buuuun. Parola asta, ultima, e lunga cit o zi de post. Nu stiu de ce. Nu de teama spartului, ci de teama de a n-o uita. Culmea. N-o uit in ansamblu, insa cind vine vorba de intrerupt in timp ce o tastez... Astfel, as dori sa va prezint un inceput de zi computericeasca din viata mea:

Ajung, trintesc geanta pe birou, pun degetul pe butonul de la laptop si astept cu interes trioletul Ctrl+Alt+Del. Username: monica.tanasoiu. Parola: *******...
- 'Neata, pot sa vorbesc nitel cu tine?
- Da, cum sa nu, ia un loc.
[bla-bla, clientul, problema, proiectul etc]
- Bine, atunci facem asa si vorbim.
Deci, unde eram? La * sau la *?! Nu mai tin minte. O luam de la capat: **** ...zdringblingbiling!
- Alo!
- Alo, auuuuuuuuzi, ...
[ maca-maca, tranca-tranca]
- Te iubesc si eu, pa.
Of. Deeeeeci: *********************, enter. Victorie. Se deschid toate cele, inclusiv mailul. Citim, triem. Ajungem la cel mai infam tip de mail cu putinta: Aveti cereri de concediu care asteapta aprobarea. Va rugam sa va logati in clientul Smartree, folosind userul si parola dumneavoastra... Asta e momentul in care tastatura mi se umple de suvite de par, pe care mi le smulg cu furie din cap. Pentru ca stiu ce m-asteapta: https://scirt-scirt.ro/clientdraci-laci, user: , parola:... Of. Sa incepem insirarea celor 21 de caractere: **** [cum, nu suna telefonul?] ****** [nu vine nimeni sa ma intrebe ceva?!]***********. Aha! Enter. Si ecranul se curata si se imaculeaza ca la deschidere. Am gresit parola. 'tu-ti! De la capat: *****... Merge. Aproba tot si logout. Cinci minute mai tirziu: Aveti cereri de concediu care... E vara. A inceput sezonul vacantelor. Numai parola mea nu ia o pauza.
In fine. O mai vir de zece ori in messenger, Gmail, Yahoo, LinkedIn, Twitter si alte balarii. Vine momentul de aur: trebuie sa plec de linga laptop. Lock computer si sterge-o jos, in intilnire. Zboara inapoi de la jumatatea scarilor, caci ai uitat sa tiparesti cele trei documente necesare. Nu te baza pe faptul ca ceilalti vor face copii si pentru tine. Da capacul in sus, *********************, print. Ia-le si fugi din nou. Deschide usa, trage-ti scaunul.
- A, Monica, uite, asta e brieful. Si prezentarea si propunerile. Ti le-am printat si tie, in caz ca-ti trebuie.
- Multumesc. [rupt printurile proprii cu furie, pe sub masa. In 21 de bucati, cite una pentru fiecare caracter al parolei]

Astept sa treaca ziua. Periodic, inalt rugi fierbinti catre Iride Business Park ca sa nu mai furnizeze caderi de tensiune care inchid calculatoarele. Caci asta inseamna ca laptopul meu se va inchide si va trebui redeschis. Da, cu parola. Si cu cit avansez in zi, cu atit mai abitir suna telefoanele, vin oameni la mine la birou sau ma striga peste trei mese si ma intrerup exact in mijlocul efortului de login. Pe care trebuie sa-l reiau scrisnit, caci am o parola imensa la care pierd cu usurinta sirul.

Si-o sa ma intrebati de ce n-o schimb. Pentru ca trebuie s-o schimb peste tot, de aia, si-mi voi petrece primele doua saptamini din viata noii parole introducind-o pe cea veche. Adica ajung de unde am plecat, atita doar ca acum stiu sigur ca prima data voi gresi. Caci, nu-i asa?, o parola noua nu e niciodata la fel cu cea de dinaintea ei.