Bun-venit la mine in familie. Eu - 28 de ani, mama - 53, tata - 53 in curs de implinire. De tata v-am mai povestit. E domnul acela mitologic, cu casa la tara si cu ciinele iubaret. Cu pensie si cu idei. Se pare ca un corp sedentar se compenseaza prin miscari frenetice pe la mansarda, altfel nu pot sa-mi explic urmatoarea bucata de conversatie telefonica:
[blablabla, tranca-fleanca, Si...?, Da, dar vezi ca..., etc]
-Vezi ca te scap de-o grija, miine ma duc sa vorbesc cu popa, ca-mi iau loc de veci aici in sat.
- Poftim?!?!
- Pai da, ca e verde, e frumos, e aproape, doi kilometri pe sosea si 500 de metri cu masina printre pomi de-aici, din fundu' curtii...
- Bai, tata, apreciez maxim, mersi ca ma scutesti de-o grija, da' nu e cam multa planificare?
- Nimic nu e prea din scurt! [vesnica trancaneala despre media de viata la piloti, care acum brusc a crescut la 57 de ani, de unde, cind avea tata 50, se invirtea pe la 52.... Intre timp i-a implinit, deci nu se mai pune]
- Minunat, sa-l stapinesti sanatos, ce pot sa zic; mai iesi prin curte si mai striga boii aia, ca nu ti-s toti acasa, cu siguranta.
- Esti proasta si habar n-ai!
- Pai dac-asa m-ai facut...
[ alte clancaneli]
- Hai, sa-mi sicrieti, pupa-l pe Pupiescu, p-aici cind mai veniti?, pa.
- Sa ne pupi, la revedoar.
Trec in jur de cinci minute. Popescului i se face rezumatul convorbirii, de pe fotoliul alaturat. Brusc, telefonul zdrangane iarasi:
- Alo!
- Auzi, m-am mai gindit: nu vrei sa-ti iau si tie?
- Ce sa-mi iei?
- Cum ce? Loc de veci!!!!!!
- ...NU! Ce sa fac eu cu un loc de veci?!
- Sa-l tii, desteapto, c-o sa fie criza si-o s-ajunga sa va-ngroape in picioare, ca sa incapeti mai multi...
- Taticule, io-ti multumesc ca te gindesti la mine, dar as prefera ca la 28 de ani sa nu ma gindesc inca la locul de veci...
- Habar n-ai. Lasa, ca ti-l iau oricum! Hai, pa!
- ...mersi. Pa.
Ma intorc catre Popescu: N-ai sa ghicesti ce voia... Popescu lungeste gura pina la urechi: Cum sa nu: sa-ti ia groapa. Las' sa-ti ia!!!!
Daca aveti vreunul nevoie...
Postări
