- Nuuu, doar daca e de mincare.
- Aha. Si? E fetita sau baiat?
- Fetita, fetita...
Da, fetita eram. Bine, si acum tot fetita sint, ca din 2006 pina azi nu s-a schimbat chestia asta. S-a schimbat doar volumul de aer pe care il dezlocuiesc. Faceti si voi un calcul: cit spatiu ocupa o Monica de 83 de kile?
Mult, va spun eu. Ingrozitor de mult. Daca te intilneai cu mine pe strada, te dureau picioarele pina reuseai sa ma ocolesti. Vaaaaaaai, dar cum ai putut sa te ingrasi atita? Ei, cum! Cum se ingrasa omul. Maninca. TOT. Pe linga tot, doresc sa precizez ca mincam atit orice, cit si oricind. La un moment dat, acest "oricind" se transformase in "mereu". Rodeam si mestecam constiincios, cu mici pauze ca sa respir si-o pauza mai mare ca sa dorm. Cind rasarea soarele, o luam de la capat. Vinzatoarele de la magazinul din colt ma iubeau. Le vizitam in fiecare seara si le usuram de doua pungi cu chipsuri, una de pufuleti, o ciocolata si doua inghetate. Plus seminte de floarea-soarelui, ca-mi trebuia si garnitura. Si-apoi treci si macina. Crant-crant-crant, deci kil-kil-kil. Infloream ca o gogoasa bine rumenita, timp in care mi se parea ca nu-i nimic, deoarece ce? nu s-au mai vazut grase?, plus ca eu sint o grasa desteapta si draguta. Ce trebuie mai mult? Corect, nimic; ar trebui mai putin. Vai!!! Cum indraznesti?! Cita superficialitate! Ca urmare, aprofundam temeinic imaginea de porcul Pig, crezind ca nu se impiedica nimeni in niste excese de-astea marunte, cum ar fi kilogramele.
Si, zi, buflico, te place lumea, nu? Daaaaaaaaa! Sa vezi citi prieteni am! Stau si rid cu mine pina-i dor falcile... Aha. Si, la cafea te invita vreunul? Pai nu, ca nu vreau eu. Sigur ca nu. Maninci, calule ovaz? Da, maninc, dar se pare ca cam mult. De ovaz vorbesc. Si-ntr-o buna dimineata, pe-o tulpina de circel, iese Monica din baia de la hotel. Era un 1 mai frumos si insorit, iar eu aveam o camera single la mare... Iesind, deci, din baie, ma sperii ca de dracu'. In fata mea, cit pe ce sa ma ciocnesc de un elefant monstruos de-mi lua tot aerul. Era oglinda de la sifonier...
Sa va mai povestesc? Gasca - paste si cartofi la Dolce Vita si Crazy, Monica furaja porcul in mod minimal, cu trei frunze de salata si doua boabe de piper. Trupa lingea inghetata si spargea bomboane pe plaja, Monica turna doi litri de apa-n burta si ghiorlaia pina dimineata urmatoare. Prietenii - jumari, Monica - rabdari. Si toate astea timp de un an si jumatate, iar apoi, mai relaxat, pentru tot restul vietii.
Caci acum, la 60 de kilograme, pot sa trec si eu printre doua masini parcate. Sau pot sa port fuste. Si chiar sa incap in pantaloni din malluri, nu din Mini Prix. Eventual, sa-mi pun si tocuri la ei, ca nu risc sa ma scufund pina la antipozi. Pot sa fiu un om normal. Pe alocuri, chiar si-o javra: hai, umflato, misca-te mai repede, ti-au cumparat trecere de pietoni, grasana pamintului!
Si acum, momentul pe care presupun ca-l asteptati de la inceput:
[Porcus Maximus Trecutus] versus [Dihanis Presentis Acceptabilis]
Postări
