1. Metaforita. O Monica fara metafore e ca Schumacher pe bicicleta. [na, vedeti?!?!]. Imi lipseste suflul; iar daca-mi lipseste suflul e ca si cum mi-ar lipsi menirea si rostul in viata. Cum sa port eu o discutie fara o metafora? Fara un cuvint suspendat, din care interlocutorul sa derive sensul de unul singur...? Ce, la Treasure Hunt nu va bucurati cind descoperiti indiciul? Ei, de ce sa nu crapati de fericire si cind va prindeti de ce am vrut eu sa zic?! Ca nu primiti premiu? Eh. Pretentii! Premiul e ca o sa-mi placa sa stau de vorba si alta data. Mda, stiu citiva care s-ar lepada bucurosi de premiul asta, ca-l tot cistiga de ani buni si-au ajuns sa se destrame nervos din aceasta cauza. N-am inteles exact: ceva cu anduranta si eroziunea. Ma rog. Mai bine sa zica ce au de zis decit s-o dea asa, cotita, in tot felul de... era sa zic "metafore".
2. Analogism. Pina nu trag trei paralele si cinspe asocieri sa stiti ca nu ma las. Va anunt ca totul pleaca din scopul nobil de a lamuri omul complet. Pe unii i-am lasat atit de lamuriti, incit vorbeau singuri. Saracii. Stiti care e marele pacat al analogismului? E foarte contagios. Daca o discutie tine mai mult de trei interlocutori, unul din ei sint eu, iar celalalt e predispus la boli, al treilea se interneaza dupa un sfert de ora. Pe aceasta cale, doresc sa comunic ca nu pricep de ce s-au enervat ailalti in intilnirea de luni, cind m-am angajat intr-o discutie deosebita cu GM-ul nostru. Era vorba de rolul departamentului meu in organizatie. S-a pornit de la faptul ca e un adevarat motor, care sta, totusi, intr-o masina, iar aia ii conditioneaza performantele. In plus, motorul are nevoie de benzina, ca nu si-o genereaza singur, si, in plus, poate fi tunat, daca se decide astfel, caz in care... Cind am ajuns la cuplarea diferentialului pe teren accidentat, cineva a zbierat extenuat ca sa terminam dracului cu analogiile astea, ca nu mai intelege nimeni nimic. Ei poftim! Ce era asa de greu? Se pare ca era, totusi, caci eu acum nu-mi mai aduc aminte daca diferentialul era externalizarea serviciilor sau extinderea numarului de oameni. Detalii! Orice poate fi explicat prin ceva care seamana cu el.
3. Calamburita. Asta este o porcblema. Tund sa moftific orice cuvint si sa-l sugesc intr-o mascareala curnta. Totul ca sa obtin doua secunde de hohot, dupa care trec la urmatorul. Am stat doua zile la Azuga, cu niste colegi. Dupa prima zi, se vorbea numai in poceli. Cind baza ta de discutie este calamburul, ai senzatia ca pina si imaginile se sucesc, iar realitatea se da cu fundu-n sus, rizind cu zguduieli. Iar tu ramii zgiltiit si incapabil sa privesti un cuvint din unghiul firesc al formei lui primare. Nu te mai poti exprima cum trebuie. Ce, nu e frumos ca de 1 Aprilie sa-i zici colegului tau Păculea ca azi e Ziua Păculelilor?! Sau sa strigi ''Prăvălescu'' dupa unul pe care-l cheama Pavelescu? Sau sa te miri ca inca n-a venit colega Ana Ne Guiță? Da, noua tuturor, c-o cheama Negoiță. Ba e minunat, va spun eu. Pina ajungi nu doar sa vorbesti strimb, dar sa si gindesti strimb. Of.
Ma tot gindesc sa ma duc la un doctor bun. Poate, pe linga astea trei, ar reusi sa ma vindece si de neologita, de Tourette si de behaita. Toate cele de mai sus ma fac sa izbucnesc intr-un ris incontrolabil, care da intr-o behaiala cumplita. Iar cei de linga mine protesteaza din nou ca i-am facut de cap. Da' ce-s eu de vila? Vina, scuze!
Postări
