ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Azi parcă n-aş fi eu. Parc-aş fi...

Whoaaaa. Umm... Scratch-scratch. Mare-i patul ăsta, mno. Lung, am vrut să spun. Lung!!!! Cît e ceasul? 9.30. Cam devreme. Elisaaaaaaaaaaaaaa, de ce latră Shmackuletz? De foame, nu? Îl înţeleg ( ghiooooooorţţţţ! ) Doamne, cît îl înţeleg...! Să ne mutăm spre alte camere din casă, mai îmbietoare. Cum ar fi bucătăria. Ies pe uşa dormitorului, îmi asigur spatele, armez şi ţintesc. Tango down, advance! Brrrrrruh! Pardon, îmi cer sincere scuze. V-am indus în eroare pentru că şi eu m-am indus pe mine singur. Trebuie să mă înţelegeţi: de două zile nu reuşesc să termin scîrba aia de assignment. Mă antrenez intensiv în fiecare moment liber ( asta cînd nu mă întrerupe nimeni, să mă întrebe dacă mai sînt bolnav sau dacă am ceva de făcut )

[cîteva steluţe]

Bun. Muffins cu lăptic şi papară. The light breakfast of the champions. E timpul să avansez în programul zilnic. Sign in as visible:
eu: n-ai o greblă vectorizată? îmi trebe să fac o ilustraţie pe un tricou
zgîrcita-naibii: stai să vad. nu.
eu: da´ ăia de la tine din creaţie n-au?
zgîrcita-naibii: păi am întrebat. stai să văd dacă are Popescu. n-are nici el. of!
eu: mno. bine.
( De o oră tot desenez la greblă. Nu iese. )
Da. Să ne mai destindem niţel. Ce mai zic ăştia? La ăsta e linişte. Pentru că scrie deeeeeees. Foarte des. Mno. Aici iar e aglomeraţie, ca de obicei; să vedem la Jimerino. Aha. Pace. Pe la ăstălalt dau aşa, în trecere, ca să mă cert umpic. Ieteeee! toader a început să scrie! Hm. Şi? ( mă tot întrerup diverşi. Monica se simte vinovată că nu mi-a dat grebla. Nu-i nimic, n-o să-i dau nici eu ceva, cînd o să aibă nevoie. Da´ n-o să pot. Umblă vorba că am inima mare. Da, şi corpul, nu vă mai daţi coate. )

[alte cîteva steluţe]

Am un frate care mă ajută. Eu fac tot, el lucrează după indicaţiile mele. Preţioase, that is. De două zile munceşte la un model de sîrmă ghimpată în 3D. Nu vă spui pentru ce-mi trebuie; o să vedeţi. Am mai verificat ideea şi am primit fie aprobări entuziaste "da. e frumos.", fie corecturi gramaticale. Mna, ce să-i faci? Aşa e obiceiul unora. O nemernică de foame îşi face loc în sinea-mi. Nimic! Rabd, căci abia s-a-ncărcat jocul. Şi acum, să trag cîteva gloanţe-n... BUZZ!
( iar?! ce mai vrei?! ) Da. Aia e varianta finală. Bine. Vorbim.
Deci, unde eram cînd am fost întrerupt mîrşăveşte? Aha: tango down! 3m spread! go aheaaa...alo! Da. Da, aici, acasă. Nu, nimic, sînt bine. Ieşim diseară? Cum să nu! Da, girlfriend, şi eu. Ceau!

Mai joacă-te în condiţiile astea!

[rînd nou de steluţe]

Foarte frumos filmul. Deosebit. Să mergeţi şi voi ( ca să nu rămîn eu singurul păcălit ). Floricele nu ţin de foame. Să băgăm o shaorma producţie proprie. Da, o găteam şi cînd stăteam la Braşov, numai că atunci o mîncam cu tot cu coloană sonoră, producţie Colegu´. Bine c-am scăpat. Dar mi-e dor de Ibrahim cel profitalnic... sentimentalismul ne ucide ca specie, vă spun. Snap out of it, şi deschid frigiderul pentru o ultimă dată. Pe ziua de azi, adică. Clefăind recompensa, repornesc calculatorul pentru ca mîinile mele febrile să simtă tastele şi adrenalina din Call Of... NU! Iar sună telefonul?! Ce-i aici, gara?!?!?!

În sfîrşit, s-au culcat toţi papagalii şi toate gîştele care ar putea să mă deranjeze cu cîrîiturile lor. And time is ALL mine! MINE!!!!! Da, o să ziceţi că-s un animal nesimţitoriu, că prietenii, că etcetera şi bla. Dar viaţa mea? Unde se scurge dînsa?
În Call Of Duty 4.

[da, dragă, am preluat legătura; acum e rîndul Bastelui să se înnoade cu ea]