Cum NU o să-i cheme pe copiii mei

[- Eu nu cunosc nume mai penale decît Rodica şi Mariana.
- ... mda, mersi frumos, pe mama o cheamă Rodica-Mariana!!!!!!!!!

Dialog Monica - Colega-ei-de-bancă, în clasa a IX-a]

Unul din lucrurile pe care trebuie să le ştiţi despre mine este că pot spune exact cînd am dat cu bîta-n baltă şi, totuşi, nu mă pot abţine să repet momentul. Aşadar, cu toate riscurile de a vă scoate din sărite, scumpii mei cei cîţiva cititori, doresc să enumăr o listă de nume pe care eu n-aş dori să le aplic posibililor mei copii, nici măcar sub ameninţarea pistolului. Dacă voi, rudele voastre de gradele I - IV sau alte persoane dragi (vouă) se vor regăsi pe lista cu pricina, vă asigur de umilele mele scuze anticipate. Şi da, aveţi toată libertatea să nu vreţi să vă botezaţi copilul Monica. Mai ales dacă e băiat.
Şi să începem:

Pe fiul meu cu siguranţă NU o să-l cheme:

• Cicerone. Uitaţi-vă în ochii unui om pe care îl cheamă Cicerone şi încercaţi să-l chemaţi la bere, de exemplu. Bă, Cicerone, hai s-o ardem şi noi la colţ. Sau încercaţi să-i scurtaţi numele, ca să vă fie mai uşor. Acum încercaţi să respectaţi masculinitatea unui tip pe care lumea-l strigă Cici.
• în aceeaşi categorie intră şi alte nume sonore tip Pompilian, Gregorian, Eusebiu şi Venceron. Nu rîdeţi, există.
• Mario. Că nu-l fac fotbalist.
• Andrei, Mihai, Cristian, Răzvan şi Rareş. Deseş. Nu-nu-nu, am vrut să zic Rareş. Pentru că mă imaginez ieşind cu el în parc, strigînd unul şi trezindu-mă cu cinci prezenţi la apel.
• Marius. Nu-mi pot explica de ce nu, dar nu.
  
• Gabriel. E cam ca la Marius. O respingere inexplicabilă. Plus că Gabi şi Găbiţu îmi dau dureri de dinţi. Da, ştiu, mi-a căşunat din senin, dar măcar sînt onestă şi recunosc.
• Virgil. Păi îi schimbi o literă şi i-ai nenorocit toată adolescenţa. Imaginaţi-vă cum e ca, în cea mai frumoasă şi mai de basme-povestitoare vîrstă masculină (14-20 de ani), toată gaşca de acneici să te strige Virgin. Posibilul meu fiu va trebui ferit de această umilinţă.
• Irinel. Pentru că ştiu multe fete cu numele ăsta.

Aşa. Acum, pe fiica mea cu siguranţă NU o s-o cheme:

• Nicoleta. Îmi sugerează o paletă de ping-pong cu bentiţă. V-am spus că sînt onestă.
• Carmen. Scuză-mă, mamă, cu această ocazie, dar sînt sigură că mă înţelegi. Mai ales că-ţi aminteşti de colegul (!!!!!) tău de clasă pe care-l chema ca pe tine. Da, era băiat.
• Alesia. Pentru că, avînd alternativa corectă şi elegantă de Alexandra, nu văd de ce ar trebui să-mi sucesc limba inutil şi să mă dau internaţională.
• Mariana. Citiţi prologul cu atenţie.
• Marcela. Parcelooooo, ia vino, dragă, puţin. Ştiu, e puţin probabil să vrea cineva s-o strige Parcela, dar e un risc.
• Sînziana. E graţios, e românesc, e suav, numai că pe toate Sînzienele întîlnite de mine le-am răsucit în Osînziana. Foarte urît din partea mea, dar suficient ca să mai tai un nume de pe listă.
• Monica. Da-da, nu rîdeţi. Motivele sînt variate; listez doar: (1) cum arată o babă pe care o cheamă Monica?!?!?! (2) imaginaţi-vă o vacă din desene animate pe care producătorii o vor boteza MOOnica! Orice alte argumente sînt de prisos.
  
• Gabriela. Nu vreau să mă repet, dar Găbiţa îmi provoacă o senzaţie similară cu cea declanşată de Găbiţu.
• Consuela. Ştiu, elegant, exotic, dar de Sconcsuela ce părere aveţi, ha?!?!?!

Ştiţi, problema e că la fată aş avea o alternativă, admiţînd c-aş face-o cu Popescu. Acest posibil tată susţine că pe fi-sa o va boteza neapărat Burebista. Ce, nu-i deosebit să ai o fată pe care s-o cheme Burebista?!?!
Şi trebuie să vă mai împărtăşesc un secret: nu e nici un nume din cîte ştiu eu, de ambe sexe, care să-mi placă suficient de mult încît să-l dau copilului meu. Voi fi pusă, probabil, în situaţia în care să-l botez pe băiat Vinoncoace, iar pe fată Vinoncoa.