ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

joi, 5 februarie 2009

Lumineaza-ma!

Aseara, mica mea garsoniera duduia de activitate. Cuptorul electric cocea, masina de spalat spala, becurile luminau ca pe Șampzelize si sigurantele rideau gurese la contor: "Spin it up, baby!". Pe scurt, ma bucuram ca Zoe Trahanache la luminatie, in timp ce zdranganeam cuminte in dus.

Cu un simplu "puf!", apa a inceput sa curga pe intuneric. Sint un animal non-panicard, asa ca am continuat cu ce faceam, pina cind l-am auzit pe Popescu zbierind grijuliu:
- Esti bine, iubi?????

- Da, ma spal, termin acum.
- Sa-ti aduc o luminare.
- Nu-mi trebe, ca ma descurc
.
Si m-am descurcat, iesind din baie cu pantalonii de pijama pusi cu spatele in fata. Am remediat rapid, nu behaiti. In toata casa - bezna neagra. Nu mai mergea decit laptopul, care cinta din baterie niste Strauss. Am aprins luminari si-am asteptat sa se termine pana de curent; era de-a dreptul romantic. Din pacate, romantismul s-a curmat brusc cind am vazut ca toti aia de linga mine aveau lumina. Toti. Inclusiv scara blocului.
- Iubitule, du-te si clencaie sigurantele alea, vezi, poate...
- N-am ce sa clencai, n-a sarit nici una.
Stiti ce inseamna asta? Inseamna, mai intii de toate, un imens gol in stomac. De ce pusca mea au toti lumina si eu nu, desi n-a sarit nici o siguranta?!?!?! Pentru ca raspunsul e logic: s-a ars ceva NASPA la mine. Ceea ce... o, da:
  • stai pe uscat pina gasesti un electrician
  • darima peretii ca sa gasesti cablurile prajite
  • fa inca un credit la banca sa inlocuiesti toate electrocasnicele care s-au ars
Intre timp, Strauss scirtiia de mama focului, iar mie-mi venea sa arunc laptopul pe geam. Stiti cum e sa stai in bezna crunta, stiind ca LUMINA N-O SA VINA DE LA SINE?! Faceti acest exercitiu de imaginatie si opriti-va atunci cind hiperventilatia devine de nesuportat.
Pe scurt, imi venea sa rag. Intre timp, Popescu plimba scarita de aluminiu din balcon la sigurante si le clencaia periodic, fara rezultat. Am sunat la Electrica, stiind ca am un prost obicei sa platesc facturile tirziu sau deloc. Ei bine, surpriza!, eram cu toate halea la zi si nu, nu am fost deconectata. Dar mi se va trimite o echipa de interventie, in 2 pina la 4 ore. Nu era decit 8 jumatate seara. Patru ore ziceti? Saru-mina, deci chiar vin in seara asta?! [panglici]. Da, ii astept, multumesc.
...si Strauss scirtiia in continuare.

Am petrecut doua ore extrem de instructive. Dupa prima din ele, am reusit sa-i sugrum viorile lui Johann, pe motiv ca raminem fara baterie de tot. M-am mai linistit. Ca sa nu-mi ies din mina, totusi, am inceput sa ma gindesc cum o sa stau eu cu frigiderul oprit trei zile si cu congelatorul curgind, cum o sa scot apa din masina de spalat cu galeata, cum o sa dau din colt in colt incercind sa gasesc un electrician... In urechea mea, Popescu sporovaia amabil ceva despre birou, iar eu il corectam cadentat ca o pusca, la diverse fraze si constructii logice. O placere sa stai cu mine! Si bla-bla-bla, si mhm-mhm-mhm, la un moment dat, zdring-zdring-zdrang la interfon. Am zburat ca din prastie si m-am oprit cu degetul direct pe "deschis". Cind au iesit din lift, cei doi neni de la Electrica au fost intimpinati de privirile mele de catel milog, tip "scoateti-ma din cacat". [Cred ca eram de dus la bilci. Pijama roz cu gri, pe care se afla imprimate o pisica cu pana de indian si cinci perechi de labi-de-mitza, plus papuci mov pufosi. Mai lipseau peretii capitonati si gratiile la usa.]
S-au plimbat precum cirligele pe fringhie, cautind panoul central. L-au gasit la etajul 10, desi eu stau la 9. Si-n timp ce eu si Popescu ne rodeam unghiile pin-la cot, domnii scurma, zgirma, clancane si ... TE VAD! TE VAAAD! AVEM LUMINA!!!!!!! Desi ne-am comportat decent, in sinea noastra urlam ca la meci. Mie, una, imi venea sa-i pup pe aia pe mustati. Si totusi...
- Da' la mine n-a sarit nimic...
- Pai cum sa sara, domnisoara, cind aveti sigurante de 32?!
- Si... asta e de bine?
- E de foarte bine, ca in casa n-ati patit nimic, in schimb ati ars-o pe aia de pe scara, care e de 20. V-am schimbat-o si v-am pus una de 25.
[strecurat 30 de RON, sa si-i imparta frateste]
- Multumim frumos, la revedere.
- Saru-mina, buna seara.
Am petrecut alte doua ore intr-o stare euforica. Eram atit de fericita ca n-o sa mi se mai intimple ce credeam eu ca mi se va intimpla, incit cred c-as fi mers si-n limba de bucurie.

Culmea precautiei post-cataclitice: Popescu, care a intrat in baie sa verifice masina de spalat stingind in prealabil becul pe care eu de aia il lasasem aprins.
Sa nu faca suprasarcina.