ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

joi, 5 iunie 2008

Leaga-te cu mine, vrei?

De trei zile incoace, la noi in grup e isterie. Se ride cu lacrimi, se fac concursuri si pariuri, plus mistouri cit cuprinde. Am descoperit LinkedIn.

LinkedIn e o treaba destul de desteapta. Un fel de 360 / hi5 / facebook pe linie profesionala. Iti tragi un profil si incepi sa aduni conexiuni. Fosti si actuali clienti, colegi de birou, de breasla sau de facultate, cunostinte - pe toate astea le pui la tine in punga si iti maresti orizontul de business intr-o progresie de-a dreptul geometrica, raportata la cite conexiuni are fiecare om adaugat de tine. Un joc piramidal al legaturilor. O vitrina de aratat competentele. O scara sociala a "pe citzi ii cunosc" si a "citzi pot sa dea de mine". Scopul declarat al LinkedIn-ului este sa ofere oportunitati de business, de angajre, de... orice, prin facilitarea contactului. Ura, pai, sa facilitam, dara!
Eu de LinkedIn stiam de mai de mult. Aveam cont, aveam contacte / Trei HR-i trecuti la fapte (adica zgirmasera deja vreo trei la mine la usa cu "oportunitati de cariera"), era ok. Dar l-au descoperit si fetele mele, plus inca alti citiva colegi care se activasera brusc. Si-a inceput sa curga cu updates, cu invitatii, cu accepturi, cu numarat conexiuni (eu am 38; ei, eu am doar 20; ia uite-l p-asta, de la 10 a ajuns la 100 in doua zile, frateeeee!...), bashca cu ciufulit profiluri, summarized expertizes si recommendation requests.
In trei zile de fervoare legaturoasa, sentimentul meu de baza este nostalgia. Mi-am descoperit colegi de liceu, de facultate, citiva prieteni dragi despre care nu mai stiam nimic si, cu ocazia LinkedIn-ului, i-am localizat ba prin Louisiana, ba pe la Harvard, ba pe la MIT... Am aflat ce au mai ajuns niste copilasi pe care i-am vazut ultima data cind nici nu terminasera clasa a 12-a, am parcurs trasee profesionale ale unor oameni care abia paseau in industrie pe vremea cind i-am cunoscut... Puncte-puncte. M-am (re)legat virtual de niste oameni de care ma rupsesem, la un moment dat.
Si da, LinkedIn e addictive. Intrebati Pipsul, care la 11 noaptea, de-acasa, isi schimba a doua oara poza si-si compunea summary-ul. De ce, nu stie nimeni. Sau poate ca stim: we get self- advertized catre o lume intreaga. Ai dracu' narcisisti!

Deci zi, vrei sa te legi cu mine? Sau, in citat exact, Join my network on LinkedIn!