Doar nu credeti c-as fi scris de altceva decit de meciul Romania-Italia! Pe care l-am vazut. L-am vazut frumos, organizat, la terasuca noastra din Tei, unde tanti ospatarita noastra ne-a rezervat cea mai buna masa - ca ne cunoaste si-i sintem simpatici - si unde am urlat, am injurat, am sarit si-am batut din palme laolalta cu alti 100 de oameni.
In seara aia toti am fost romani. Inclusiv Miguel, colegul nostru portughez, care a aparut out of nowhere, dupa ce-si dusese familia la aeroport, si s-a lipit de masa noastra. Masa noastra de patrioti, desigur, unde toata lumea venise imbracata ba in verde, ba in roz, ba in negru sau alb si doar Miguel afisa cu mindrie un tricou al nationalei noastre, galben-pai, cu numarul 9. Il primise de la un alt coleg. Rusine noua!, si cu ocazia asta i-am ramas datori lui Miguelinho cu o vestimentatie rosu-verde, cind o juca si echipa lui.
Doresc sa va spun, ca femeie si ca profana intr-ale fotbalului, ca echipa Romaniei chiar a jucat frumos. Dupa mamaliga sinistra din meciul cu Franta, am reusit sa facem spectacol. Cu campioana mondiala. Bineinteles, strategia noastra de jucat la minima rezistenta si de planificat parcursul in competitie dupa ce-or face ailalti (bate Olanda Franta? supertare, sa mai faca si Italia un egal si noi putem sa facem egal cu Olanda, ca ne calificam!) inca e de condamnat, dar doar ea. Restul - tot respectul! I-a sarit toata lumea-n cap lu' Mutu c-a ratat un penalty. Asa, si? L-ar fi tras ei mai bine? Nu. Ca daca nu intra Banel si n-ar fi luat Goian cartonas.... Frate, e doar un joc. In loc sa zicem mersi ca, dupa opt ani de stat pe tusa, am ajuns iar la Europene, noi stam si forfecam.
Am facut doua egaluri. Guys, you're wrong; you have to play every game for the win!!!!, zice Miguel. This is how we do it. Da, bre, asa e, da' Portugalia matale e bazata si-o doare la basca. Noi o luam cu incetisorul. Ca toata istoria noastra de popor. Ne bucuram de chestiile marunte: ca am intrat in Europene, ca inca nu ne-am facut de ris in grupa asta crincena, unde jucam cu doua campioane si-o portocala mecanica, ca ce-a scris presa lor despre noi nu ne-a demoralizat si c-am ajuns la poarta Italiei cu sutul in primele 10 secunde de meci. Bine, Piturca, tata; hai Romania!
Marti, la 21:45, ne tavalim din nou, impreuna cu 11 perechi de picioare de aur, care simuleaza, se trintesc, pling si injura arbitrii, dar care ne tin steagul sus. Pentru ca Olanda ar trebui sa zica marti, dupa ce se termina meciul, God verdomd!, dit vuile Roemenië is gekwalificeerd!!!!
Si sa dea cu portocala de pamint.
Postări
