Acesta este un comentariu. La postul lui Dono.

Pentru ca am stat cu capul in coada, ieri am pierdut frumusete de batalie pe blog la Dono. Si-am aparut si eu dimineata, trasa de mineca de Zappy, fix la spartul tirgului. Am lecturat TOATE cele 134 de comentarii si m-am trezit ca-l aveam si eu pe-al 135-lea. Inutil, de altfel, la calibrul si cantitatea desfasurata acolo. Dar m-am pornit sa-l scriu si am realizat ca-i ocup omului spatiul de pomana si aiurea. Si ca se cere pus la mine-n spatiu, ca post. Deci:

Vorba-nu-mai-stiu-cui,-citata-de-Zappy: am opinii si le dau gratis. Opinia mea poate fi gratis sau de doi lei, dar simt nevoia s-o dau pe tobogan: noi nu stim ce e aia blogging pe bune. Serios. De exemplu, eu nu stiu ce e aia blogging, desi l-am studiat ca materie in facultate pe vremea cind zoso colecta bashuri de pe canalele de chat. Care-mi placeau. Si-mi placea si avatarul lui Pig Brother. Dar blogul lui zoso da gresh in a ma tine in paginile-i, nu stiu de ce. E mozaic, e sec, e... fara savoare. Pentru mine, desigur, caci traficul sau dovedeste contrariul.
Ce vreau sa spun eu de fapt e ca bloggerii nostri s-ar cam imparti in doua categorii: bloggeri de bani si bloggeri de cerut atentie. Mai nasol e cind cele doua categorii se intilnesc, se culca, iar somnul lor naste top tz bloggeri romani. Si zic ca bloggingul de cerut atentie e mai nobil -pentru ca e mai naiv si mai dezinteresat - decit firtatul sau izvorit din intentia de a face bani. Eu admit si indraznesc sa extrapolez spunind ca sfera mea de blogging (blogroll included, adica si Zappy, si Dono, si Jeg, si Catzaua, de pilda) e compusa din bloggeri de cerut atentie. Mici, in comparatie cu top-tzii, fara 15.000 de vizitatori pe secunda. Ca nu sint portale.
Da, eu ma bucur cind imi sare statcounterul de un jalnic 100 de unici pe zi. Pentru ca in general am vreo 30. Da, sint vesela cind salt in primii 500 pe trafic.ro. Pentru ca de obicei tin coada pe la 700. Si nu, n-am de gind sa postez Adsense sau alte jucarii de facut bani pe blog, niciodata. Ca nu de asta scriu. De aia nu-s reclame nici la Dono, nici la Zappy, nici la Catza, nici la Jeg si la mai nimeni din bloggerii pe care eu ii citesc. De aia posturile noastre sint facute din amintiri, experiente personale si stingacii stilistice.
Si de aia cred ca oricine sare de dos in sus (fie si doar in sinea lui) cind ii este atacat blogul. Caci ii ataci poza lui literara, buletinul sau romantat si fiinta lui narativa. Adica pe el insusi. Si de aia a iesit ditamai galagia la Dono pe blog. Desi postul declansator a fost unul firesc, politicos si decent. De pe malul asta al dreptatii, cel putin, asa se vede.

PS: sint atit de oaie la blogging, ca nici trackback nu reusesc sa fac...