Astăzi discutăm despre ce îndură bărbații atunci cînd femeile îndură și ele ceva. Ceva as în am așa, o stare... nu știu nici eu... (tras nasul și oftat sec, în gol). Pe românește, cînd femeile au o angoasă.
Angoasa e un termen foarte științific, pe care femeismul cotidian l-a nenorocit cu zile. Orice trezire cu dosu-n sus e angoasă. Orice capriciu inexplicabil e angoasă, la rîndul lui. Angoasa se manifestă torturant prin discuții interminabile și fără de concluzii, care se desfășoară cam după următoarea schemă:
F: - ...ă-fffff-fff-fhăăăă!...
B: - (nimic)
F: - (mai tare) ...ă-fffff-fff-fhăăăă!...
B: - (ha?...) Ce-ai pățit?
F: - Ăfffhăă.... Nu știu nici eu... Am așa, o stare...
B: - Ce fel de stare?
F: - Nu știu... Sînt tristă.
B: - De ce ești tristă?
F: - Ufff... nu știu. Mi-e frică.
B: - (răbdare îngerească) De ce ți-e frică?
F: - Că poate o s-ajungi să nu mă mai iubești (sniff)
B: - De ce să nu te mai iubesc? Ce-ți veni așa, din senin?!?!
F: - Nu ști-hihihi-uuu...
De aici, discuția poate lua turnuri nebănuite, în funcție de bunul-simț mintal al partenerilor. Al femeii, mai degrabă.
Turnura 1 (ideală și total pozitivă):
F: - (se reculege rapid) Hai că nici eu nu-s întreagă. (zîmbet larg) Cred că sufăr de Pre/PostMS. Iartă-mă, că nici eu nu știu ce mi-a venit.
B: - Bine că ești ok. Io te iubesc, da?
F: - Da. Și io te iubesc foarte mult.
B și F se iau în brațe, se pupă senini și se întorc la ale lor. Trăiesc fericiți împreună și fără de scandaluri.
Turnura 2 (ușor periculoasă; nu rezolvă treaba decît pe moment):
B: - Și-acu' de ce plîngi?
F: - Păi dacă nu mă mai iubești?!?!
B: - Cînd am zis eu că nu te mai iubesc?
F: - N-ai zis, dar așa cred eu.
B: - Dar eu te iubesc!!!!
F: - Da, probabil, dar o zici așa pe un ton!...
B: - Iubito, eu chiar te iubesc. Azi-dimineață mi-a fost dor de tine, în drum spre birou.
F: - (mai luminată) Da? Da, că mi-ai scris SMS că ți-e dor. Da... Ei, las' că-mi trece mie.
B: - Te rog să nu-ți mai faci probleme d-astea aiurea, da?
F: - Da...
F va rămîne cu o ușoară nemulțumire vizavi de minimizarea chestiunii de către B. Va rumega problema și va izbucni o lună mai tîrziu, dintr-un pretext fără legătură. Se va rediscuta. Vor ridica puțin tonul. Posibilități crescute de împăcare, cu condiția ca B s-o consoleze idilic, cu pupături, îmbrățișări, flori și alte șpăgi romantice.
Turnura 3 (catastrofală):
B: - Calmează-te, te rog eu.
F: - Cum adică ”să mă calmez”?!?!?! Ce, ți se pare că sînt isterică sau crizată?!?!? Așa mă tratezi tu cînd am probleme?!?!?
B: - (ușor iritat de interpretarea dialogului) Dacă mai reacționezi așa, chiar o să cred că ești isterică. Ce naiba ți-a venit?
F: - Mbbhu-huuu-huu-hăăăă... discut și eu cu tine ceva ce mă macină și uită-te cum mă tratezi!! N-am să-ți mai spun nimic de azi înainte. Am să sufăr pînă se alege praful de mine și n-am să scot o vorbă. E bine așa?
B: - (purtat în ispită) Da... (reculegere rapidă) Băi, io nu-nțeleg ce te-a apucat așa, dintr-odată. Eu te iubesc, știi că te iubesc, ce tot discutăm aici? Avem o relație frumoasă, nu-i nimic în neregulă cu noi...
F: - (pe fondul ușii trîntite cu năduf) Ba e în neregulă. Pentru că tu nu asculți niciodată ce-ți spun!!!!
B zice mersi c-a scăpat de F, care așteaptă la nesfirșit telefonul de împăcare. B și F își găsesc alți parteneri, unul mai rezonabil și celălalt mai sensibil decît predecesorii lor. Ciclul se poate repeta la nesfîrșit, unde B = (1....20), și F de asemenea.
Dragi B, nu lăsați angoasa să vă controleze viețile. Fiți tari. Nu cedați!; luptați profilactic împotriva ei. Mituiți F-îurile cu flori, cu cinci minute acordate lor si nu loviturii de începere Steaua-Dinamo sau cu o declarație amoroasă din senin (atenție aici, să nu declanșati alte suspiciuni!).
E mai bine să previi decît să tratezi. Noi, F-îurile, vă respectăm în sinea noastră pentru că puteți îndura. Dar n-o să lăsăm niciodată să se vadă. Dacă are un sens ascuns?!?!?!
Postări
