- sa-i oblig pe aia de la termopane sa-mi monteze si plasele de tintari
- sa-i chem pe aia de la repartitoare sa mi le mute pe caloriferele noi
- sa-mi comand mobila
- SA MA MUT
I-am ushuit cu vorba si cu gindul pe toti cei care mi-au explicat extaziati ca e supertare sa amenajezi o casa, vaaai, ce mi-ar placea!..., deoarece bataie de cap mai mare inca n-am pomenit. Ma seaca nervos numai gindul ca trebuie sa ma apuc sa masor, sa inghesui si sa ma gindesc astfel incit totul sa iasa bine si sa nu ma enervez cind m-oi impiedica de o canapea prea mare sau cind n-oi avea spatiu in sifonierul-debara. Singurul lucru care-mi face placere este sa ma gindesc la ce culori imi voi pune in casa. Tipic tanasoieshte, vreau sa am o casa cu rosu. Stiti, rosul ala frumos, de te incalzeste pe suflet, combinatia de cabernet cu capsuna si cu ruj..., in fine. Nu pot sa-mi fac o casa rosie cu totul, dar macar neshte accente tot pot sa-i dau.
Asa ca m-am decis la o bucatarie IKEA dupe care am balit inca din iarna, dar atunci strugurii erau cam acri (31 de milioane toata daravela). Bucataria Faktum, in culoarea Abstrakt Red, lucioasa si
numai buna sa mi-o umple mitzele de urme de labe cind or sa miorlaie dupa mincare. Dar nu conteaza. E o bucatarie al dracului de frumoasa, mi-am configurat-o astfel incit sa intre in extinsul spatiu de 2m pe care-l am la dispozitie si gata. Dulapul pe care-l vedeti alaturat NU e bucataria mea :-), dar alta imagine mai buna pe net n-am gasit, ca sa va exemplific. Culoarea se va combina de minune cu nuanta de vanilie rece pe care o am la gresie si faianta si cu stejarul de la parchet. Am uitat sa va spun ca, din motive de spatiu, bucataria mea e totuna cu sufrageria. Adica nu mai am pereti. Teoretic, de pe canapea ma uit direct in chiuveta. De-aia am zis sa-mi fac privelistea mai placuta.
numai buna sa mi-o umple mitzele de urme de labe cind or sa miorlaie dupa mincare. Dar nu conteaza. E o bucatarie al dracului de frumoasa, mi-am configurat-o astfel incit sa intre in extinsul spatiu de 2m pe care-l am la dispozitie si gata. Dulapul pe care-l vedeti alaturat NU e bucataria mea :-), dar alta imagine mai buna pe net n-am gasit, ca sa va exemplific. Culoarea se va combina de minune cu nuanta de vanilie rece pe care o am la gresie si faianta si cu stejarul de la parchet. Am uitat sa va spun ca, din motive de spatiu, bucataria mea e totuna cu sufrageria. Adica nu mai am pereti. Teoretic, de pe canapea ma uit direct in chiuveta. De-aia am zis sa-mi fac privelistea mai placuta.Insa circul nu se opreste aici. Mi-am scos ferestrele de la sufragerie ca sa-mi pun blat. Blatul vaniliu la care visam eu n-a fost disponibil decit la niste magari cu mobila superba si infiorator de scumpa. Asa am sfirsit prin a da pe 2 metri de PAL frumos finisat vreo 300 de euro. Nu ma scuipati. Stiu, e ingrozitor de mult si cel putin o suta dintre voi imi veti fi recomandat doua sute de locuri unde ma costa de cinci ori mai putin, da-aa-aar! am fost si eu, am cautat, m-am crizat cu nervii si tot n-am gasit. Pai trebuie sa va spun ce o sa fac eu cu blatul
ala vaniliu: o sa-l pun pe Popescu sa-mi deseneze urme de mitza pe el. Cam cum vedeti alaturi, atita doar ca mult mai artistice, cu trasee si itinerarii si, mai ales, ROSII. C-asa-i conceptul. Vorba mamei: tu ai dat 300 de euro pe blatul ala ca sa poti sa-l pictezi cu labe de mitza, nu? Da. Probabil. Adica destul de cert. Era singurul blat de culoarea aia, domnule! Nici macar nu e vaniliu. E un fel de fildesiu. Adica o culoare perfecta pentru labi-print rosii. Si gata!Canapea ... inca nu m-am hotarit. E greu: trebuie sa fie frumoasa, solida, rezistenta, comoda, buna de dormit pe ea, pentru ca va fi si pat, trebuie sa-mi incapa.... Probabil ca nu va fi rosie, ci bej. Vanilie. Sa dea frumos cu rosul de la bucatarie si cel de pe blatul pictat.
Insa stiu cu exactitate ce alta unealta de dormit am sa cumpar: cosul asta de mitze. Ca e si dublu. Sus Kiki, ca-i place spatiul deschis, iar jos Lucy, ca e mai fricoasa. Numai sa si doarma-n el si sa ma lase pe mine-n pace noaptea, cind ma invelesc constant cu o patura si doua mitze, indiferent de anotimp. Blanitzele alea se iau si ele separat, deci - cuib, neica! Recapitulind, descopar ca ma preocup mai mult de ele decit mine. Poate pentru ca la pisici e mai simplu.
Si mai am o gaselnita. Stiti ramele alea patrate, simple, numai bune de bagat pozele in ele?
Au de toate culorile. Tot la IKEA. Ignorati ilustratia asta curcubeica, dar n-am gasit alta. Stiu ca le stiti, dar vi le mai arat o data. Va rog sa va concentrati pe ultima, adica aia rosie, si sa va imaginati vreo cinci-sase rame ca asta, pe un perete alb, facind rapel discret cu bucataria, cu doua-trei polite si cu blatul pictat. Vor contine... hahahaha, cine ia premiu la intuitie?!?!... poze cu P-I-S-I-C-I (ale mele), fotografiate artistic de Popescu, desigur. Inca nu m-am hotarit la numarul ramelor: daca pun patru, le pun numai pe Kiki si pe Lucy, daca pun sase, ilustrez si populatia mamei (Micutza, Bobo, Kivi si Pisoi). Cred ca am sa pun sase, ca sa fie mai divers si s-arate a expozitie. Adica nu prea pot sa aleg... Stiu, Kiki si Lucy sint ale mele, dar si ailalti sint tare frumosi si simpatici...
Mai explorez niste optiuni care includ ascutitori de gheare, securizarea balconului pentru ca potaile sa nu cada de la etajul 9 (vezi plasele de tintari), niste jucarii in forma de soricei... Cred c-as putea sa ma internez cu succes: pisicofilie obsesiv-compulsiva. Imi amenajez o casa (visul meu, noptile mele nedormite de ani, cind visat la un loc al meu si numai al meu) si singurele lucrurile clare sint niste labe pictate pe-o scindura si-un cos de rachita cu doua locuri. M-as putea duce la balamuc linistita, cu singura conditie ca stabilimentul sa aiba curte si prin ea sa se plimbe pisici.
Miau-m luat casa,
Eu
Insa stiu cu exactitate ce alta unealta de dormit am sa cumpar: cosul asta de mitze. Ca e si dublu. Sus Kiki, ca-i place spatiul deschis, iar jos Lucy, ca e mai fricoasa. Numai sa si doarma-n el si sa ma lase pe mine-n pace noaptea, cind ma invelesc constant cu o patura si doua mitze, indiferent de anotimp. Blanitzele alea se iau si ele separat, deci - cuib, neica! Recapitulind, descopar ca ma preocup mai mult de ele decit mine. Poate pentru ca la pisici e mai simplu.Si mai am o gaselnita. Stiti ramele alea patrate, simple, numai bune de bagat pozele in ele?
Au de toate culorile. Tot la IKEA. Ignorati ilustratia asta curcubeica, dar n-am gasit alta. Stiu ca le stiti, dar vi le mai arat o data. Va rog sa va concentrati pe ultima, adica aia rosie, si sa va imaginati vreo cinci-sase rame ca asta, pe un perete alb, facind rapel discret cu bucataria, cu doua-trei polite si cu blatul pictat. Vor contine... hahahaha, cine ia premiu la intuitie?!?!... poze cu P-I-S-I-C-I (ale mele), fotografiate artistic de Popescu, desigur. Inca nu m-am hotarit la numarul ramelor: daca pun patru, le pun numai pe Kiki si pe Lucy, daca pun sase, ilustrez si populatia mamei (Micutza, Bobo, Kivi si Pisoi). Cred ca am sa pun sase, ca sa fie mai divers si s-arate a expozitie. Adica nu prea pot sa aleg... Stiu, Kiki si Lucy sint ale mele, dar si ailalti sint tare frumosi si simpatici...Mai explorez niste optiuni care includ ascutitori de gheare, securizarea balconului pentru ca potaile sa nu cada de la etajul 9 (vezi plasele de tintari), niste jucarii in forma de soricei... Cred c-as putea sa ma internez cu succes: pisicofilie obsesiv-compulsiva. Imi amenajez o casa (visul meu, noptile mele nedormite de ani, cind visat la un loc al meu si numai al meu) si singurele lucrurile clare sint niste labe pictate pe-o scindura si-un cos de rachita cu doua locuri. M-as putea duce la balamuc linistita, cu singura conditie ca stabilimentul sa aiba curte si prin ea sa se plimbe pisici.
Miau-m luat casa,
Eu
Postări
