Dono are un prieten care se muta la Bucuresti. Trecind Carpatii, desigur, ca sa fie ruptura si mai mare, mediul ardelenesc si mai violent sfisiat si trecerea si mai cumplita. Si zice Dono ca sa-l ajutam cu pareri, ca sa-i facem integrarea mai usoara. Biii-iiiineee!
Ideea acestui post - dincolo de pretextul narativ al prietenului-lui-Dono(-pe-care-eu-nu-l-cunosc!:)))-mutat-la-Bucuresti - este ca si Bucurestiul poate fi "acasa", indiferent de locul din care vii. Povestea asta m-ar exclude pe mine. Ploiesteanca de bastina, mutatul in Capitala a insemnat pentru mine fix cit o mutare din mahala in centru. Singurele lucruri care m-au atacat la sistem au fost:
a. blocurile interminabile care mi-au darimat idilismul celor 4 etaje intre care am crescut. Adica in orasul asta nu prea vezi cerul de-acasa. Trebuie sa iesi in fatza blocului.
b. lumea proasta. Intelegem prin "lume proasta" sculer-matritzarimea din cartierele muncitoresti gen Colentina, Obor, Tei, Rahova si Milita(u)ri, care inunda arterele, transportul in comun, magazinele si pietele. Si care nu prea se spala.
In rest, Bucurestiul m-a prins. Ma oboseste citeodata, ma scoate din sarite, dar m-a prins. Bucurestiul e un oras viu. E pentru toate buzunarele, pentru toate posibilitatile si pentru toate mentalitatile. Aici, indiferent de ce vrei sa faci, nu te plictisesti.
Exista o mie de cafenele, o mie de cluburi, o mie de muzee, citeva sute de teatre si tzshpe parcuri in care poti petrece (putinul) timp liber.
Exista stradute si case superbe in Dorobanti, Eroilor, Lipscani, Stefan cel Mare si Mosilor care te fac sa te crezi in alta tara.
Exista terase nemaipomenite, pe care nu le-au descoperit inca fitzoshii cu sclipici, pitite prin tot felul de locuri si locsoare. Care te fac sa te simti in vacanta pentru citeva ore.
Exista parcuri mici si cochete care te izoleaza de praf si aglomeratie.
Exista cluburi.
Exista galerii.
Exista expozitii.
Exista spiritul urban.
Exista si reversul bucolicelor de mai sus. Da, Bucurestiul are un trafic paralizat. Da, majoritatea firmelor sed in parcuri industriale cu beton si praf. Da, blocurile de pe marile artere sint poluate fonic ingrozitor. Da, exista tigani - si nu vreau sa aud pe nimeni cu political corectness, ca-l fac ipocrit! -. Da, exista multe dezavantaje.
Am un prieten bun care s-a mutat in Bucuresti prin 2006. Clujean de fel, respingea catireshte orice aluzie la mutare. Din "mitici" si "bbbucurrrresteni" nu ne scotea. Nimic nu era mai frumos decit Clujul, mai civilizat decit Clujul si mai deshtept ca ardeleanul. A facut-o, pina la urma, pentru sansa profesionala care i s-a oferit si despre care a admis ca n-o putea gabji in Cluj. Intre timp, a schimbat sansa profesionala initiala cu o alta. Dar tot in Bucuresti. Inca il injura, mai mult de dragul constantzei in pareri, dar nu pleaca dintr-insul.
Asa ca eu sustin cu tarie ca mutatul in Bucuresti nu dauneaza. E un oras in care gunoiul se imbina cu nestematele. E adevarat ca sapi mult pina sa ajungi la cele din urma, si sapi prin gunoi :), dar eu zic ca merita. Daca vi se propune sa veniti la Bucuresti, cintariti, alegeti, dar nu ezitati.
Si-o mai putem pune de o leapsa. Zappy - saptamina asta e pedepsita si tre' sa scrie mult; m-am gindit eu! - , Olix - ca si el e dezradacinat si si-a mai bulit si blogu'! si Cristi Lupsa - care e un ardelean venit in Bucuresti, plecat in America si reintors. Va dorim multe succese narative!
LE: asta merge bine cu postul de mai sus. Urban Violent.
Postări
