ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

joi, 31 iulie 2008

Sa ne cunoastem cartierul - Episodul 1: PARCAREA

Dragi cititori care vizitati acest blog lasat balta de ceva vreme, permiteti-mi sa inaugurez o noua eticheta si o noua serie de posturi. Toate sub egida Sa ne cunoastem cartierul. Mai bine, mai profund si mai frumos.

Desigur, stiti din postari antice si de demult ca sint posesoarea unei garsoniere tip cutie in preafrumosul cartier Tei. Garsoniera la care bibilesc de aproape un an in scopul de a o face traibila, gazduibila si personibila. Ieri a fost marea inaugurare, respectiv eu si Popescu ne-am instalat calare pe magar in experienta numita prima noapte in Tei. Sa fie clar: din doi pirlitzi amariti si tineri, acum sintem ditamai latifundiarii cu proprietatzi si suferim de trauma alegerii, bre, adica unde sa stam: in Tei la mine, ca e infinit mai aproape de birourile noastre, sau in Lujerului la Popescu, ca sint doua camere si e mai "acasa"? In fine, o rezolvam noi cumva (va tin la curent), cert este ca acum suferim de nomadism si programam cu atentie distributia noptilor in... spatii. Azi la mine, miine la tine si tot asa. De fapt, e "azi la noi in Tei" si "miine la noi in Lujerului", ca tot aia e.
Am lungit-o cam mult. Eram la momentul in care, emotionati si patrunsi, ajungeam pe rind acasa, fiecare cu masina lui. Aseara, batzul scurt l-a tras Popescu, care a ajuns primul si-a inceput sa-i caute loc lui Fufu, sa-l lase peste noapte. Popescu n-are steaua mea. Steaua mea se cheama Steaua-Inconstientei-Care-Totusi-Se-Descurca. Deci, neavind aceasta stea, Popescu are considerabil mai putin noroc la pleshti. Cum ar fi locurile de parcare. Cine stie cartierul Tei sa ridice doua deshte si sa abandoneze lectura, ca nu va afla nimica nou. Cine nu stie.... ei bine, sa pofteasca a afla cum ca Tei e un cartier cu multi tei (evident!), diversi alti copaci si alei. Alei strimte, mici, inguste, serpuinde, sugrumate si ambitios botezate "strazi". Pe aceasta cale, as dori sa-l invit pe dom' primar Ontanu la o plimbare pe strazile astea. Neaparat cu masina dinsului, fara casco si pe inseratelea. Cistiga inca un mandat daca termina plimbarea fara nici o zgirietura. Primeste premiul doua mandate daca gaseste loc de parcare. Si daca ii matura pe toti lateralii si parcatii-in-curba, va fi ales primar pe viata.
Da. Oare cum as putea sa va descriu strazile cu dublu sens pe care nu incap doua masini? Marsarierele disperate cu morti si Dumnezei, da-te tu ca sa-ncap eu? Parcarile dublate, iesirile astupate, cocotzaturile c-o roata pe muchia bordurii, asezarile-n cish...? Excursiile deosebite pe jos de la masina pina la bloc, cind iei la talpa tot cartierul, caci ai gasit un loc la dracu' cu cartzi? Si, desigur, adrenalina nocturna, cind iti bate inima gindindu-te la masina ta, parcata intr-un loc strain, rece si bintuit de tot felul de mutre? Caci in episodul doi am sa va vorbesc despre caracteristicile etnografice are cartierului. Preafrumosul cartier Tei. Unde nu e loc, dar macar e liniste.
Deci, m-am mutat!