Ieri, pe Eminescu, stateam in coada de masini care se intindea pina la Dorobanti. Nimerisem exact in tentaculele acelei Cosa Nostra de spalatori de parbrize, care fojgaie sistematizat printre soferi, fiecare pe sectorul lui.
Stateam cu geamul de pe partea mea coborit, ca fumam. Ma abordeaza unul cu oferta - adica intinde sticla intrebator spre mine -, ii fac semn ca nu, se duce mai departe. Din spatele lui sare altul, care imi umple parbrizul de maclavais si incepe sa traga harnic cu racleta. Vai de capu' meu, ma gindesc, sint la decizie de criza. Bani la mine n-am sa-i dau, asta deja a inceput sa lucreze, am geamul coborit, ce sa fac sa nu-mi iau un scuipat intre ochi?!?!?! Incerc timid:
- Mai, lasa, ca n-am bani sa-ti dau...
- Ei, doamna, ti-l fac pentru cinci mii!
- Stiu, dar n-am nici un ban la mine!!! (si era adevarat, culmea!)
- Imi dai data viitoare cind treci pe-aici...
- Da, mai, da' de ce sa muncesti tu pe degeaba?
- Lasa, ca dai la altul, cind o sa mai vina la tine, nu-l gonesti si-l lasi sa-ti spele (hopa, sentimente de sindicat si breasla!!!!)
Imi face parbrizul bec, in toate colturile, insista pe stropii de noroi intarit si, intr-un final, termina. Deja mi se inmuiase inima.
- Multumesc frumos, sa fii sanatos!
- Si tu la fel, ca sanatatea e mai buna decit toate! si pleaca la masina urmatoare.
Am ramas melancolica, cu niste sentimente amestecate de uimire civica si duiosie umana. Si datoare unui spalator de parbrize!
Va rog frumos, daca treceti pe la Eminescu si vedeti un pusti de vreo 18 ani, negricios (ma rog, asa sint toti), cu tricou galben si cu cercel auriu in urechea stinga, dati-i cinci mii. De sufletul unui Ford Fiesta visiniu.
Postări
50 de meme-uri celebre si ce inseamna acestea
Acum 15 ore
