ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

joi, 31 iulie 2008

Sa ne cunoastem cartierul - Episodul 1: PARCAREA

Dragi cititori care vizitati acest blog lasat balta de ceva vreme, permiteti-mi sa inaugurez o noua eticheta si o noua serie de posturi. Toate sub egida Sa ne cunoastem cartierul. Mai bine, mai profund si mai frumos.

Desigur, stiti din postari antice si de demult ca sint posesoarea unei garsoniere tip cutie in preafrumosul cartier Tei. Garsoniera la care bibilesc de aproape un an in scopul de a o face traibila, gazduibila si personibila. Ieri a fost marea inaugurare, respectiv eu si Popescu ne-am instalat calare pe magar in experienta numita prima noapte in Tei. Sa fie clar: din doi pirlitzi amariti si tineri, acum sintem ditamai latifundiarii cu proprietatzi si suferim de trauma alegerii, bre, adica unde sa stam: in Tei la mine, ca e infinit mai aproape de birourile noastre, sau in Lujerului la Popescu, ca sint doua camere si e mai "acasa"? In fine, o rezolvam noi cumva (va tin la curent), cert este ca acum suferim de nomadism si programam cu atentie distributia noptilor in... spatii. Azi la mine, miine la tine si tot asa. De fapt, e "azi la noi in Tei" si "miine la noi in Lujerului", ca tot aia e.
Am lungit-o cam mult. Eram la momentul in care, emotionati si patrunsi, ajungeam pe rind acasa, fiecare cu masina lui. Aseara, batzul scurt l-a tras Popescu, care a ajuns primul si-a inceput sa-i caute loc lui Fufu, sa-l lase peste noapte. Popescu n-are steaua mea. Steaua mea se cheama Steaua-Inconstientei-Care-Totusi-Se-Descurca. Deci, neavind aceasta stea, Popescu are considerabil mai putin noroc la pleshti. Cum ar fi locurile de parcare. Cine stie cartierul Tei sa ridice doua deshte si sa abandoneze lectura, ca nu va afla nimica nou. Cine nu stie.... ei bine, sa pofteasca a afla cum ca Tei e un cartier cu multi tei (evident!), diversi alti copaci si alei. Alei strimte, mici, inguste, serpuinde, sugrumate si ambitios botezate "strazi". Pe aceasta cale, as dori sa-l invit pe dom' primar Ontanu la o plimbare pe strazile astea. Neaparat cu masina dinsului, fara casco si pe inseratelea. Cistiga inca un mandat daca termina plimbarea fara nici o zgirietura. Primeste premiul doua mandate daca gaseste loc de parcare. Si daca ii matura pe toti lateralii si parcatii-in-curba, va fi ales primar pe viata.
Da. Oare cum as putea sa va descriu strazile cu dublu sens pe care nu incap doua masini? Marsarierele disperate cu morti si Dumnezei, da-te tu ca sa-ncap eu? Parcarile dublate, iesirile astupate, cocotzaturile c-o roata pe muchia bordurii, asezarile-n cish...? Excursiile deosebite pe jos de la masina pina la bloc, cind iei la talpa tot cartierul, caci ai gasit un loc la dracu' cu cartzi? Si, desigur, adrenalina nocturna, cind iti bate inima gindindu-te la masina ta, parcata intr-un loc strain, rece si bintuit de tot felul de mutre? Caci in episodul doi am sa va vorbesc despre caracteristicile etnografice are cartierului. Preafrumosul cartier Tei. Unde nu e loc, dar macar e liniste.
Deci, m-am mutat!

vineri, 25 iulie 2008

M@z@r3 de la MaMaYa

Da-da-da, domnul primar. Cel mai activ si mai modern: are conturi de hi5, Y!mess, facebook si blog. Domnul Mazare pare ca aduna bob cu bob toate tacticile care-l tin aproape de electoratul tinar. Intentie laudabila, desigur, care incearca sa mute un baiat de yachturi, taxe si faleze in liga unor politicieni care au ceva de spus (da, e o tara libera...)

(Radu Mazare's photos, Mamaia Exotic Car Show. Hi5, draga, ce credeatzi...?!?!)

Copii, astazi o sa vorbim despre blogul lui Mazare. Incep prin a va impartasi o indoiala personala: daca Mazare pune un singur pixel cu mina lui pe blogul ala, atunci eu sint un paun cu cinci picioare. In spatele rindurilor care intreaba sincer-ingrijorat de oportunitatea taxei de statiune sau de legitimitatea actiunilor lui Basescu, ghicesc condeie tinerele, minate-n lupta de suflul unei argumentatii tendentioase si induiosator de naive. Sa luam ca exemplu postul despre taxa de statiune (click, va rog, intru saltarea traficului lu' domnu' si lamurire aprofundata). Mamaia e un brand, anunta postul cu pricina, si pentru branduri platesti. Ce n-ati inteles?! A, si acum, lasati-ma sa va intreb politicos ce parere aveti voi: cu taxa sau fara taxa? Din acest punct, intra in discutie echipa de postare comentarii. Caci si aici e o echipa. Trebuie sa fie; una atinsa de aceeasi boala a naivitatii acute. Din 75 de comentarii, doar unul contrazice taxa. Unul singur, bre! Vreti voi sa-mi spuneti ca n-a trecut prin site-ul ala nici macar un opozant civilizat, care sa simta nevoia sa-l beshteleasca argumentat pe Mazare in tema taxei? Revin: ma indoiesc amarnic. Sint convinsa ca articolul ala a fost vizitat de o gramada de opozanti cu arsenale grele de mortzi, mame si Dumnezei - sa nu fi simtit unul nevoia sa-i zica macar un calduros huo! ? Greu de crezut.
La fel de multi suporteri are si-n cazul plingerii penale impotriva lui Basescu, a demolarii constructiilor pe pe plaja etc. Domnu' Mazare, sinteti un superb, un nemaipomenit, va rog, invatati-ma si pe mine cum sa fiu asa de popularaaaaa si cum sa nu mi se opuna nimeeeeeeeeni! Va rog io mult! Haideti, ca vreau si eu 95 de comentarii la un singur post, unde sa ma laude toata lumea.
Puteti...?

joi, 24 iulie 2008

Eu NU am fost la Metallica

Desigur, dupa cum deja stiti. N-am fost pentru ca mi-a fost rusine sa ocup un bilet doar de curiozitate si sa privez cine stie ce fan infocat si doritor, care l-ar fi putut folosi mai bine ca mine.
Stiti si ca am cautat disperata un bilet pentru Popescu. Stiti si ca l-am gasit. Ce nu stiti e ca am gasit si al doilea bilet, pe care i l-am cazat amicului si fratelui de cruce Mumy, sa se duca amindoi si sa traiasca momentul. Popescu - la tribuna, Mumy - la gazon. Despartiti. Ceea ce, sustin ei, a contat prea putin, caci, vorba lu' Popescu, la concert te duci sa asculti muzica, nu sa stai de vorba.
Cert este ca am vazut doi oameni fericiti la culme, surprinsi in ultimul hal de faptul ca, si cind lasi orice speranta, tot mai pot sa apara doua bilete din senin, bucurosi c-au fost la Metallica si ca si-au vazut un visuletz cu ochii.

Da, am vazut si eu concertul Metallica. Prin prisma:
- celor care se revarsau puhoaie la statiile Eroilor si Izvor - unde m-am dus eu sa ma intilnesc cu primul cedator de bilet -, imbracati cu tricouri negre si coafatzi cu coada de cal. Bonus pentru o distinsa doamna, aflata in jurul virstei de 50 de ani, care avea blugii rupti, parul albastru si jumatate de cap rasa. Now that's a real groupie!
- celor care au venit din celalalt capat al tarii ca sa vada Metallica a doua oara in Romania
- celor trei plouati (Popescu, Constantinescu si Mumy), care asteptau rabdatori la Eroilor; doi - biletele, al treilea - biletele celorlalti doi :-)
- sutelor de filmuletze postate pe YouTube, productie de mobile si camere foto micutze, pe care numai autorii le pot descifra
- unui Mumy care inca isi traieste extazul pe mess la status (Metallica... Cotroceni ... Wow)
- unui Popescu fericit care a aparut acasa la 1 noaptea, dupa ce a mers pe jos de la Eroilor la Ciurel si apoi la Lujerului si care, in toiul concertului, mi-a dat un sms in care imi spunea ca e tare si ca merci!
Desi nu i-am vazut, Metallica m-au emotionat si pe mine, pentru ca mi-au stirnit citeva bucurii. Emotional-participative :-)

La voi cum a fost?

marți, 22 iulie 2008

LE: myTRICKet.ro

I-am gasit bilet lu' Popescu!!!!!!!!!!!!!
Prietena unei colege stie pe cineva ai carui prieteni... etc. Miine la 6 ma duc sa-l iau. Ce dragutz e sa faci surprize! And this was providential, va jur: a sunat telefonul exact cind, din neant, ma plingeam la Za Grup ca sint fara speranta si ca mi-am luat gindul de la surprins Popeshti.

This goes out to colega mea Irina si telefonul ei minune. Saru'mina, fata!

LE: O ultrascurta. De incurajare, va rog.

VICTORIE! A fost nevoie de aproximativ 3 zile, 17 voturi si vreo 10 comentarii ca Tziki sa cedeze. Avem urmatoarele consecinte:
- un update la blogroll (in dreapta)
- un blogger nou
- un blog fraged
Pai, sa suflam in trimbitze si sa batem in tobe; Tziki si-a primit b(l)otezul!
Multumim nashilor care au pisat chestiunea cu rabdare: Mihoaca, Seliman, Adi Hadean si Ayame. Multumim si votantilor care s-au manifestat in cadrul pollului.
Ok, baby, we're going public with this! :)). Tziki, hev fan!

sâmbătă, 19 iulie 2008

O ultrascurta. De incurajare, va rog.

Bai, deci: am convins-o pe prietena mea Tziki sa reunte la infectia de Y360 si sa blogheze nextlevel, pe Blogger. Dupa momeli indelungi, a acceptat. Da' numa' daca poate sa faca restrictie de acces, ca e prea personal ce scrie ea acolo. Eu nu vreau s-o las cu restrictie de acces. C-asa nu vreau eu. Ca Tziki trebuie sa cunoasca lumea si lumea tre' s-o cunoasca pe ea. De-aia i-am si linkuit profilul in postul asta (clickaiti, va rog, sa-i faceti rata mare de vizualizari). In plus, ea scrie codat si liric. Deci n-o sa ghiciti in veci ce angoase o macina, pe concretelea. Si mai e si capoasa. Daca o toc de una singura, n-am nici o sansa s-o conving. Asadar, in calitatea mea de animal bagacios in treburile oamenilor, puteti sa ma ajutati sa facem niste valuri pentru ca Tziki sa-si deschida blogul catre publicul larg? Da? Bai, multumesc frumos, multumesc din suflet, sinteti niste amici virtuali adevarati!
Pentru asta, va rog sa votati in poll-ul din dreapta. Da, e formulat tendentios :-) Deoarece Tziki tre' sa-si faca blogul public. Dixit!

joi, 17 iulie 2008

myTRICKet.ro

Sa ridice mina sus toti aia care au ochii rosii de la cit au stat azi-noapte in fatza calculatorului. Ca sa ia bilete la Metallica. Corectie: ca sa se bata cont in cont, conexiune-n conexiune si refresh in refresh; totul pentru a prinde un bilet amarit dintr-o promotie si mai amarita de 1.000 de bucatzi, scoase last-minute de domnii de la myticket.ro.

La noi a fost legendar: Popescu a inceput cu rifreshu' de la 11:45. Beneficia de relatarile unui amic care a prins bilete on-line la editia trecuta de "doua fire, doua paie, ia biletu' cu bataie" si care acum se bucura de 3 bilete la Metallica. Stia exact cum tre' sa faca, ce tre' sa faca, sedea logat si cu degetu' bine asezat pe F5.
La 12.05 au inceput primele semne de panica: site-ul era blocat. Legatura telefonica directa cu prietenul Mumy (prieten vechi si frate intru disperarea de a prinde si el un bilet) a inceput sa devina mai alerta si mai sacadata. Ba, e jos!!!! Nu se incarca!!!! Ce mama dracului facem?!?!?!
La 12.30, Mumy - ITist vechi si cu experienta - reuseste sa intre de pe un server din Cluj (din alea patru la care se conectase el) si reuseste sa bifeze doua bilete. La tribuna, ca gazoanele se vindusera, probabil, in primele 10 secunde.
Reuseste si Popescu sa intre si sa bifeze tot 2 bilete, ca sa fie sigur.
Pina la 1.30 am asteptat sa se incarce pagina de accept la comanda. Am asteptat degeaba. Dar degeaba. Stiti, s-au dus dracului toate biletele, tot site-ul, si toti nervii nostri.
Pina la urma am reusit. A, nu, nu sa cumparam bilet la Metallica. Resemnat, Popescu a rezervat 2 bilete la Iron Maiden. Ca si Mumy ar vrea sa-i vada. Pe 4 august. Eu nu.
Si-acum mi se rupe sufletul cind imi aduc aminte mutra lui Popescu dupa ce a inchis calculatorul. O combinatie de castor furios cu catzel batut. Of, iubi, futu-i in git sa-i fut de idiotii dracului! Eh, nu-i un capat de tara... Asta e, n-am prins bilet la Metallica.

Daca vreti sa nu ramin cu sufletul rupt, poate are vreunul dintre voi un capat de tara in plus, sa-i fac o surpriza lui biet Popescu. Sa vada si el Metallica. Asa ca va astept cu propuneri. Bilet sa fie, ca de restul - ma descurc.

miercuri, 16 iulie 2008

Bucurestiul ca urbe adoptiva

Dono are un prieten care se muta la Bucuresti. Trecind Carpatii, desigur, ca sa fie ruptura si mai mare, mediul ardelenesc si mai violent sfisiat si trecerea si mai cumplita. Si zice Dono ca sa-l ajutam cu pareri, ca sa-i facem integrarea mai usoara. Biii-iiiineee!

Ideea acestui post - dincolo de pretextul narativ al prietenului-lui-Dono(-pe-care-eu-nu-l-cunosc!:)))-mutat-la-Bucuresti - este ca si Bucurestiul poate fi "acasa", indiferent de locul din care vii. Povestea asta m-ar exclude pe mine. Ploiesteanca de bastina, mutatul in Capitala a insemnat pentru mine fix cit o mutare din mahala in centru. Singurele lucruri care m-au atacat la sistem au fost:
a. blocurile interminabile care mi-au darimat idilismul celor 4 etaje intre care am crescut. Adica in orasul asta nu prea vezi cerul de-acasa. Trebuie sa iesi in fatza blocului.
b. lumea proasta. Intelegem prin "lume proasta" sculer-matritzarimea din cartierele muncitoresti gen Colentina, Obor, Tei, Rahova si Milita(u)ri, care inunda arterele, transportul in comun, magazinele si pietele. Si care nu prea se spala.

In rest, Bucurestiul m-a prins. Ma oboseste citeodata, ma scoate din sarite, dar m-a prins. Bucurestiul e un oras viu. E pentru toate buzunarele, pentru toate posibilitatile si pentru toate mentalitatile. Aici, indiferent de ce vrei sa faci, nu te plictisesti.
Exista o mie de cafenele, o mie de cluburi, o mie de muzee, citeva sute de teatre si tzshpe parcuri in care poti petrece (putinul) timp liber.
Exista stradute si case superbe in Dorobanti, Eroilor, Lipscani, Stefan cel Mare si Mosilor care te fac sa te crezi in alta tara.
Exista terase nemaipomenite, pe care nu le-au descoperit inca fitzoshii cu sclipici, pitite prin tot felul de locuri si locsoare. Care te fac sa te simti in vacanta pentru citeva ore.
Exista parcuri mici si cochete care te izoleaza de praf si aglomeratie.
Exista cluburi.
Exista galerii.
Exista expozitii.
Exista spiritul urban.

Exista si reversul bucolicelor de mai sus. Da, Bucurestiul are un trafic paralizat. Da, majoritatea firmelor sed in parcuri industriale cu beton si praf. Da, blocurile de pe marile artere sint poluate fonic ingrozitor. Da, exista tigani - si nu vreau sa aud pe nimeni cu political corectness, ca-l fac ipocrit! -. Da, exista multe dezavantaje.
Am un prieten bun care s-a mutat in Bucuresti prin 2006. Clujean de fel, respingea catireshte orice aluzie la mutare. Din "mitici" si "bbbucurrrresteni" nu ne scotea. Nimic nu era mai frumos decit Clujul, mai civilizat decit Clujul si mai deshtept ca ardeleanul. A facut-o, pina la urma, pentru sansa profesionala care i s-a oferit si despre care a admis ca n-o putea gabji in Cluj. Intre timp, a schimbat sansa profesionala initiala cu o alta. Dar tot in Bucuresti. Inca il injura, mai mult de dragul constantzei in pareri, dar nu pleaca dintr-insul.
Asa ca eu sustin cu tarie ca mutatul in Bucuresti nu dauneaza. E un oras in care gunoiul se imbina cu nestematele. E adevarat ca sapi mult pina sa ajungi la cele din urma, si sapi prin gunoi :), dar eu zic ca merita. Daca vi se propune sa veniti la Bucuresti, cintariti, alegeti, dar nu ezitati.

Si-o mai putem pune de o leapsa. Zappy - saptamina asta e pedepsita si tre' sa scrie mult; m-am gindit eu! - , Olix - ca si el e dezradacinat si si-a mai bulit si blogu'! si Cristi Lupsa - care e un ardelean venit in Bucuresti, plecat in America si reintors. Va dorim multe succese narative!

LE: asta merge bine cu postul de mai sus. Urban Violent.

marți, 15 iulie 2008

Fericirea. De dimineata?

Nu. Dimineata n-am fericiri, va asigur. Leapsa de la Esk zicea ca tre' sa-mi pozez cana de cafea si sa scriu despre ea. Eu nu beau cafea dimineata... As putea sa retraduc leapsa cu pricina si sa scriu despre fericirea de dimineata, dar, din nou!, n-am d-astea. Dimineata as sparge ceva cu cea mai mare placere. Pot sa fiu fericita in majoritatea timpului, dar nu dimineata.

Am alte fericiri, care se intimpla in alte momente. Se pune? Da? Deci pot sa scriu de ele? Multumesc frumos. Pe scurt si-n ordine aleatoare:

1. Flocaitul pisicilor. Sint foarte fericita cind pot sa flocai o mitza. O iau si-o pun cu burtzile in sus, o zgiltzii nitzel si dupa aia o pup. Inclusiv in bot. Desigur, pentru astfel de fericiri se recomanda pisici de apartament, despre care stiti exact pe unde au umblat, pe unde s-au tavalit si - mai ales! - pe unde si-au bagat nasul.

(Kivi. Inainte de flocaire.)

2. Plimbatul cu Popescu. Asta e fericire de week-end. De obicei, umblam citeva ore si doar pe jos. Plecam de la Lujerului si ajungem pina pe Lipscani, luam stradutele la pieptanat, ne oprim sa mincam, cautam un loc unde sa bem cafea, Popescu isi rememoreaza episoadele studentesti legate de locurile prin care trecem, iar eu masor in ani timpul care a trecut de ultima data cind am pus piciorul pe-acolo. Din cind in cind, mai facem si poze. Plimbatul ca fericire l-am descoperit la Praga, de revelion, cind umblam pina faceam platfus si gaseam tot felul de locuri si locsoare. Unde faceam poze.

(Placutza de strada pragheza. Popescu o citeste si acum cu dificultate.)

3. Ascultatul muzicii in masina. Despre asta am un post intreg, asa ca va scutesc de detalii. Uite un link spre o picanterie mai exotica. Si de scandal. Momentan, e number one in topul meu propriu si personal care (acum) include rusi betzi. Vorba vine. Baietzii sint foarte buni.
http://www.youtube.com/watch?v=OnRNFv8jmSg

4. Statul la mare. Pe plaja, pe linga plaja, pe dupa plaja, la soare, la umbra, pe nisip sau in apa. As sta la mare tot timpul. Si vara, si iarna. De fapt, ce ma face fericita e sa ma uit la mare. Da-mi o piatra lata pe faleza si-o tigara aprinsa si m-ai rezolvat.

(Mare bulgareasca. Asa se vedea de la o terasa.)

Cred ca 4 fericiri ajung. Leapsa era cu una singura, si aia de dimineata, de care eu n-am. Dar zic c-am scos-o la vopsea onorabil.
Zappy, ai primit si matalutza leapsa asta si bag seama ca te-ai fofilat... Si tu bei cafea dimineata! In plus, zic ca esti si fericita. Deci, alege!

joi, 10 iulie 2008

Gaudeamus, bre!

De astazi, tara noastra are cu doi licentiati mai mult. - Bine, are cu citeva mii mai mult, probabil, dar astia doi ne intereseaza acum - . Sa bata tobele si sa urle trompetele, asadara, pentru Lezorei si Misacheeeee!
Academicieni, nu gluma, domnii au reusit sa incheie un ciclu complet. De invatamint, adica. Facultatea o absolvisera, dar nu-i certificase nimeni: pe Misache - de virsta frageda ce are, pe Lezo - din lipsa de timp (al lui).

Lezorei a functionat pe principiul ce-i al tau e pus deoparte, dar iti ia ceva vreme sa capeti. Hartuit ani de zile de indatoriri profesionale, era un cibernetician nerecunoscut si stresat. Desigur, numai de cibernetica nu se tinea dinsul, dar toti subalternii Domniei-Sale intrau si ieseau din facultate in durata reglementara si cu patalama, numai Lezorei ii priveghea parinteste si se sacrifica iar si iar, dind dracului examenul de licenta. A trecut anul 2004 - Lezorei a absolvit. Licenta mai poate sa astepte. A trecut 2005 - Lezorei crestea profesional ca din apa, licenta scadea ca importanta. Au zburat 2006 si 2007 - Lezorei isi consolida cariera, iar licenta se prabusea in uitare. Micile picanterii magaresti care-i condimentau auzul (destul de dezvoltat, avind in vedere cognomenul), gen ce faci, bah; licenta aia...?!?! lunecau pe pielea-i ca apa pe gisca. Dar iata cum aduce legea ce n-aduce anul: speriat de faptul ca era ultima ocazie sa dea licenta in ciclul de 4 ani si sa nu fie asimilat valurilor viitoare, cu 3 ani de studii si obligativitate de master, Lezorei se scutura, se mobilizeaza, se pune cu burta pe carte timp de 4 zile si iese licentiatul anului 2008. Cu 9.25. Haoleu, Ureckiush, numa' atit?! Dar desigur, acum nu se mai da 10 deloc... Mda-da!

Misache, in schimb, s-a miscat cuminte pe axa timpului in intervalul stabilit. A strins din dinti pina la macinare in timp ce imperechea jobul cu sesiunea, s-a tirit, s-a stresat, a absolvit si-a dat examenul de licenta. Emotionate, femeile din Za Grup s-au ingrijorat mai abitir pentru Misi decit pentru ala mare de mai sus, gindind logic ca Misache e mai mic, deci mai fragil, deci mai supus stresului. Ei bine, ne-am emotionat degeaba, caci astazi, Misache a iesit victorios de la comisia-de-audiat-lucrari, purtind de ceafa trofeul: 10! Curat, luminat, ca argintul strecurat, pe munca cinstita si pe lucrare bibilita, scotzind pirleala pe week-endul in care n-a fost la mare ca sa stea si sa-si titireasca "licenta". A urmat telefonul de felicitare, cind Misache a fost poshtit pe calea undelor de la ureche la ureche pentru a i se adresa toate cele, rusinindu-l amarnic cu atitea laude. Cu aceasta ocazie, i s-au explicat si citeva chestii despre versiunile 2.0, cu aluzii destul de stravezii la Lezorei-su, aceasta versiune beta de 9.25, pe care discipolul l-a depasit frumos, pe rotund. Dar Lezo, baiat bun si cu inclinatii parintesti, s-a bucurat mai abitir 10-le lui Misache decit de propria licenta. Desigur, pedagogul sever care este dinsul n-a lasat sa se vada, ca sa nu si-o ia puietul in cap, insa noi stim cum sta treaba...!

Si iak-asha, a crescut zestrea intelectuala si certificata a Romaniei cu inca doua piese. Care piese trebuie sa dea de baut saptamina viitoare, c-altfel le ia mama dreacu' si saraceste IQul de tara de doua valori remarcabile!

luni, 7 iulie 2008

Reception desc

Asa se cheama receptia, locul acela unde shad fete dragutze, care zimbesc tot timpul si care te intimpina frumos, de cind pui piciorul in agentie.
Asa o fi la voi. La noi - ... mai dificil. Si-ale noastre sint dragutze. De fapt, e o chestie de gust. Da' sa zicem ca sint dragutze. In plus, cum e una dragutza + apta cu capul, salta rapid in alte departamente si vacanteaza (iarasi) locul...! Asa ca mai bine sa fie cum sint acum, caci avem nevoie de fete la receptie.
In fine, am convenit ca sint dragutze. Reusesc sa si zimbeasca, in principiu pina in ora 9.30 AM. De la ora aia incep cele 250.000 de telefoane simultane si le piere zimbetul ca maturat cu tirnul. Tot de atunci incolo incep si discutiile de tipul suna, te rog, la X si spune-i ca m-a blocat si tre' sa plec la intilnire. In momentul ala, devine nashpa. Devine nashpa in sensul in care fie suna la altul si coboara ala cu cheile de la masina lui care n-a blocat pe nimeni, fie uita. Asta e, sint multe chestii deodata si mai scapa.
Mai scapa si intimpinarea noilor colegi. Acu' vreo luna, ne-a venit o fata noua in departamentul de Creatie. Va reamintesc ca sintem o agentie cu niste departamente. In principiu, fetele de la receptie stiu ca pe apa cine-unde-ce. In dimineata aia, insa, nu s-au incurcat in principii:
Colega Noua: Buna, azi e prima mea zi aici...
Receptionista: Pe ce post?
C.N: Trainee copywriter
R: Bine, da' pe ce post?!?!?
C.N: Aaa... Copywriter
R: Te-ai angajat aici si nu stii pe ce post esti?!?!?!?!
C.N (in forul sau interior): ~!#$! %^&**!
R, insistind plictisita: La Client Service?
C.N: Nu, in Creatie...
Asta sa fie cel mai mic bai. Avem si alte baiuri, de diverse marimi. Unul de marime medie este ciurda de telefoane pe care le primesc zilnic: alo, Monica, e X-ulescu pe fir... Urmeaza, firesc, intrebarea nedumeritului: Cine plm e X-ulescu?!?! Suav: De la firma de productie TZ Aha. E a suta oara cind le explic ca Monica M de la Productie nu e totuna cu Monica T de la Client Service. Adica eu. Si ca toti X-uleshtii de la firme de productie o cauta pe ea, nu pe mine. Aoleu, scuza-ma!. Te scuz, si de data asta.
Dar al mai mare bai e reprezentat de mailurile pe allstaff. Azi am in inbox unul cu subiectul Plic nesdresat. Ce-o fi aia sdresare si cum arata un lucru nesdresat? Da, stiu, ok, a e linga s si, din graba... Tot nu e ok sa maninci litere si sa le dai asa, din virful pixului, in toata firma. E un job stresant, dar e si de eticheta. Cum ar fi sa apara un client in agentie si sa i se spuna Bua ziua, va rg sa luti loc putn pina vnie cloega mea de la etaj...
Dar topul topurilor l-a comis o fosta (slava Domnului!) colega de la descul cu pricina, care a trimis urmatorul meil (in redare aproximativa, ca e de mai demult):
Dragi toti,
Cine a venit cu un taxiu Meridian este rugat sa coboare la taxi deoarece si-a uitat in taxiu cotorul cu bonuri de taxi.

Elocvent. Doua zile ne-am intrebat cu totii cum o fi corect: taxi, taxiu sau amindoua?!

LE: Bai, am gresit. Am gresit ingrozitor. Mailul original cu taxiu e de o mie de ori mai nashpa. L-a recuperat o colega. Iata-l:
A venit la receptie un sofer de taxiu cauta o persoana de la noi care a venit cu taxiu sa coboare sa ii plateasca pentru soferului pentru ca se grabeste si si-a uitat si sapca in taxiu.
Eh...?!

miercuri, 2 iulie 2008

Pin' la fund!!!!

Exista un desen animat cu Tom si Jerry. Tom il leaga pe Jerry de sina unui trenulet electric, se suie pe locomotiva si da viteza ca-n filmele proaste de anii '20. Nimic nu se poate compara cu mutra lui Tom in momentele alea: limba fluturind intr-o parte, ochii incruntati; totul o combinatie de malefic talimb si tont, fericit pina-n draci ca e villain si imbatat de betia vitezei. Caut de o ora screenshot cu secventa asta si nu gasesc. Si ma oftic, pentru ca as vrea sa va arat exact fatza unui barbat cu covrigu-n miini pe autostrada, storcind fara mila si ultimul cal-putere din motor intru telul suprem: cit pot sa-i dau lu' asta?!?!?! Unde asta = masina.

Stind acasa in mod singuratic (Popescu munceste voios la birou, pe nushce proiecte multe si simultane), m-am apucat sa frunzaresc netul. Am ajuns, printre altele, pe ClubFiat.ro. Un forum care e asa, un fel de primarie de care apartine Fufu, pentru ca aici se string toti posesorii de Fiat si-si impartasesc chestii. Era sa scriu posedatii de Fiat. Poate era mai corect. Intre multiple threaduri despre zgomote ciudate, ponturi de depanare si piese ieftine, troneaza regele: Viteza maxima GP!! (redat exact asa cum vedeti aici). Pe larg, cu cit au reusit pasionatii sa mearga cel-mai-mult-si-mai-mult-vreodata-in-viata-lor cu un Grande Punto. Posturile ocupa noua pagini si se intind din noiembrie 2007. Ultimul post e de azi-dimineatza si l-a trintit, ati ghicit, Popescu. Cum iesirea la mare din week-end a prilejuit un dus-intors pe A2, nu se putea rata ocazia de testare solida si experta, endorsata si de pasagerul din dreapta, Amir (posesor de Ford Focus ST tunat - of, Pipsule!...). Care apoi trebuia impartasita la la baietzii aia de pe clubfiat.ro, sa nu piara, bietzii, in nestiinta. Mentionez ca n-am ciriit in nici un fel de pe locul meu din spate cind am vazut ca preaiubitul meu Popescu i-a ras 190km/h si cind am constatat c-am facut autostrada in cam o ora. Nici Pipsul n-a zis nimic, sforaind cu spor linga mine pe bancheta, pe acorduri de Ramstein, ca merge cu drumul.

Mda. Alarmant si periculos. Totusi, rid singura de vreo ora, exact de cind am descoperit threadul de mai sus pe forum si de cind am descoperit ca citesc fiecare post cu atentie nediminuata, minunindu-ma repetat de cita energie investesc barbatii in compararea si fluturarea performantelor de viteza. Cu masina, desigur. V-anunt ca nu exista unul sa nu-si fi atins masina cu sub 150 km/h. Unul se lauda cu vreo 236km/h masurati cu nushce vitezometru electronic, caci gradatiile cadranului erau demult depasite... Dupa care apar chestionatorii, un fel de Toma-Necredinciosii care se intereseaza de conditiile atmosferice, de configuratia masinii, de circumstantele rutiere etc care ar fi putut afecta in vreun fel rezultatul masuratorii. De pilda, se ciondanesc intre ei cale de vreo trei pagini pe tema mersului aspirat - adica unul dintre ei sustine ca a mers dupa un BMW si ca ala l-a ajutat sa mai cistige niste km/h in plus. Si da-i cu fizica, si contrazice-te, si explica tu ca n-are cum, bah, vezi de treaba... La sfirsit, am dat peste unul gind in gind cu mine: Bah, io n-am inteles nimic. Da, prietene, nici eu.
La capitolul "specii exotice", o amintesc pe unica femeie prezenta pe forumul respectiv: o fata care marturiseste ca mai mult de 140km/h nu i-a dat, ca i-a fost frica. Evident, biata de ea are cea mai mica viteza din cele afisate acolo. Si, la fel de evident, n-a luat-o nimeni in seama. Esti parte din gasca doar de la 160 km/h in sus. Daca n-ai reusit, piteste-te, sperietura mica. Si cind ma gindesc ca 160km/h a fost la noi viteza de intors, ca sa nu-mi mai consume atita, iubi, lasa, ca, uite, merg mai incet!... Mhm. Eu cind am atins 160km/h cu Fifi, tot pe A2, a fost asa, ca sa vad daca poate vreodata sa atinga viteza asta, macar pentru 10 secunde. Dupa care am revenit la 130 km/h, unde nu-mi mai tremura volanul. Dar, desigur, Fifi e Ford Fiesta de 1.3, nicidecum Turbojetul de 120 cp care e Fufu. Si, cel mai important, Fifi nu e Fiat GP. Cred ca de-aici pleaca diferentele.
M-am lamurit eu pe formul ala ca posesorii de Fiat GP sint niste regi. Ma rog, niste regi mai mici, niste regisori, cu tari de marimea Andorrei si a Luxemburgului. Asa e normal, ca sa lase loc imparatilor cu BMW si Mercedes (aia cu Ferrari sint, probabil, Stapinii Galaxiei si zic sa nu-i deranjam). In mini-regalitatea lor, discuta cu o seriozitate de-a dreptul tehnocrata despre tot felul de bare de rigidizare, capacele de pana-mea, placutze de frina, valve si supape, de zici ca esenta universul sade-ntr-insele.
Si stiti care e culmea? Majoritatea barbatilor apostrofati de femei cu nu va-nteleg ce naiba intrati in asemenea detalii cu masinile voastre raspund atotstiutori cu da' voi cind vorbiti despre pantofi...?!?!?! Gresit. Baietzi, sa stiti ca noi nu ne punem problema ca pantofii nostri devin cu 10% mai superbi daca le schimbam tocul sau le mai adaugam o bareta. Nici nu ne intrebam ce performante aerodinamice are rochia aia din vitrina si ce am mai putea pune pe ea ca sa ne creasca rata la agatzat-viteza. Noi le luam ca atare. ceea ce voi, cu masinile voastre, nu prea reusiti.
De asta, cind va vedem centurizati la volan, gata de intrare pe autostrada, peste fetzishoarele voastre iubite se suprapune cu incapatzinare imaginea de mai jos. Si atunci ridem cu hohote.

marți, 1 iulie 2008

Romania de 5 stele

Leapsa. A dat-o FuckYouTovarasi pe blogul lui Dono si, desi data la general, m-am simtit vizata pentru ca tocmai m-am intors dintr-un weekend la mare. Da, marea noastra aia cacofonica, cu megafoane pe plaja, cu hoteluri de o stea jumate de pe vremea lu' Ceasca si cu biruri pe sezlonguri de te fac sa-ti saie inima si portofelul. Si, cu toate astea, m-am simtit de 5 stele. De ce? Pentru ca am ales sa-mi bag piciorul in ea de Mamaie urlatoare, in Vama superaglomerata si-n Neptunul jalnic. M-am dus la Navodari. Nu, nu in tabara, ci intr-unul din multiplele hoteluri care abia s-au deschis in zona.
Hotel Minion (proprietarii nu stiu frantuzeste), catalogat la 3 stele, cu doar 150 RON camera / pe noapte, cu niste camere cochete si noi, cu mobila frumoasa, cu televizor si aer conditionat, toate in pretul camerei.

(Later edit: na si poza cu hotelul)

Proprietarii - sot si sotie - mai au un hotel in Constanta si, deci, oarecare experienta intr-ale domeniului. Sint niste oameni simpli, pentru care biznisul se numeste "afacere" si care-si doresc din rasputeri sa-si multumeasca ai tz clienti care le umplu cele 15 camere. Da, n-au restaurant in hotel. Nici nu-ti trebuie, ca la doar 3 kilometri e Scoica: kitchos, imens, cu liste lungi de asteptare si cu ore intregi de stat la masa, dar cu mincare bunicica. N-au nici bar la receptie. Nu-i nimic, ne-am luat noi bere si suc de la Penny Market. Dar n-au zis nimic ca ne-am lasat aparatele de aer conditionat pornite cind noi NU stateam in camera (ca sa gasim racoare) pina au sarit sigurantele, ne-au servit prompt de cite ori am avut nevoie de cheia de rezerva ca ni le uitam pe-ale noastre la consorti si consoarte plecati pe ici-colo, ne-au cedat fara discutii si fara bani o umbrela Coca-Cola ca sa nu ne frigem la plaja si ne intrebau de zece ori pe zi daca avem nevoie de ceva.
Inutil sa mai spun ca nu eram singurii in hotel si ca nu se fericeau la noi pentru ca am fi fost unicii clienti. La fel de inutil e sa va spun si ca era o curatenie teribela, monser, iar covorul ala gros si moale din camera era in permanenta aspirat si curatat. Urmareau plecarile si iesirile din hotel ca sa trimita cameristele in absenta si sa nu te trezesti tu, client adormit sau dezbracat, cu celebra fraza insotita de pocnet de clantza am venit sa iau cosu'!!!!, si n-au zis nici pis cind Popescu si-a parcat cu larghete masina pe un loc jumate, silind proprietarul hotelului sa-si catzere masina pe ripa. E drept ca era un Touareg, dar, totusi!...
In camera, pe patul imaculat te asteptau doua bomboane de ciocolata, iar la receptie statea un bol cu acelasi tip de bomboane (bune ale naibii!), total diferite de suratele lor cubaneze si tari din alte locuri. Si da, m-am simtit bine.
Mi-a placut atit de mult, incit am sa vreau sa ma mai duc. Si sint gata sa va sfatuiesc si pe voi sa faceti acelasi lucru. Tot la acelasi hotel. Minion.

Gata, leapsa mai departe la Zappy si la Esk. Doamnelor: Romania - vacanta - conditii misto. Unde?

Muzica de pedala

Tin foarte mult la CD-holderele mele din torpedou. Pentru ca in masina mea, de doi ani, nu s-a ascultat niciodata radioul. Am CD-uri facute de mine, evident (cu exceptia unui Faithless donat de Tziki de pe vremea cind aia de la Roton ii trimiteau chestii la redactie). In rest, totul e o salata muzicala cum n-ati vazut. Dar e salata mea si mi-o iubesc tare mult. De cind o am pe Fifi, am tot muncit la adunat melodii. Am facut colectii, am scos volume :-), le-am capacit si le-am selectat astfel incit sa nu-mi vina niciodata sa dau skip. Si mi-e tare drag de ele!...

Azi-dimineatza am pus un CD pe care nu l-am mai ascultat demult. Hard Drive I. II si III nu exista :-), dar la vremea cind l-am facut pe I eram ferm convinsa c-or sa urmeze si altele. Ma rog. Hard Drive I se deschide frumos, cu "Back in Black" si "You Shook Me All Night Long", de la AC/DC. Frumos in sensul ca-ti joaca piciorul pe pedala si-ti vine sa topai, desi stai pe scaun. Dupa aia te baga in mood "Paradise City" de la G'n'R si tropai zgiltiit la track 5, "Enter Sandman". Asta e foarte tare! Mentionez, tot de pe el, "Animal" de la Def Leppard, "Killer Queen" si "Cradle of Love" a lui Billy Idol. Sint de mare mood!

Mai am un CD care mi-e drag de nu mai pot. Face parte din colectia "L@b@reli" - scris asa dintr-un bun-simt subtire si fragil -, cu trei volume ("Diverse amestecaturi si labareli", "Labareli de cintat dupa ele" si "Labareli diabetice"). "Labarelile diabetice", caci de ele e vorba, e un CD cu multe amintiri. Se leaga de drumurile pe autostrada catre mare de anul trecut si de plimbarile nocturne prin Bucuresti. E destul de karaokic, avind in vedere ca are mult Richi e Povveri pe dinsul. Track 4 - "Cosa sei" si track 5 - "Canzone d'amore" au prilejuit asta-vara niste solouri memorabile (intrebati-l pe Urecki, care se fereste de-atunci sa-i mai dea cu glasul, din motive de cinti ca un magar bolnav, mai taci!) si inca mai sint goldies si acum. Track 10 - "Lily Was Here" a lui Candy Dulfer - e favorita lu' Pitika si, as indrazni sa afirm, a intregii zone Titan-Cora Pantelimon-Obor, care o asculta la maxim prin septembrie, in jur de 12 noaptea, cind treceam noi cu masina pe acolo. In plimbare.
Ma vad silita sa mentionez, tot la capitolul "plimbari nocturne cu femei tzicnite" si "Like A Virgin", a Madonnei ("Labareli de cintat dupa ele"). Nu discutam cit de penala e in context, ca stim deja. Dar ies niste schelelaieli foarte armonioase pe dinsa, daca prinzi tonul corect. Intrebati-o pe Tziki.

Urmeaza colectia "80's". Aici chiar exista I, II si III, facute in perioade diferite. Cel mai drag mi-e III-ul, care e muzica de Praga - Viena si Viena - Bucuresti. Una si una, domnule!: "I Want your Sex" a lui George Michael, "Voyage" - Desireless, " I Can't Dance" - Genesis, "The Night" - Valerie Dore, "I'm So Excited" - Pointer Sisters, "Addicted To Love" - Robert Palmer si piesa de rezistenta (si-a pus-o si alternativul de Popescu pe i-pod) "Bakerman", de la Laidback. Daca aveti basii bine reglati, e de vis! Tot aici s-a strecurat si-o ciudatzenie, frumoasa, insa: "Daar gaat ze", de la Clouseau. Domnii sint belgieni si cinta in flamanda. Mai nasol e ca-ti iese greu karaokele dupa ea, dar, cu putin exercitiu si cunostinte minimale din domeniu, reusesti.
Tot pe calatoria de asta-iarna cu Praga mai intra si niste CD-uri facute de Popescu, ca sa nu se inece in muzica mea. Cu d-alea d-ale lui, evident, dar care au ajuns sa-mi placa si mie. CD-ul "Cea mai tare muzica" + o mutra cu un dinte desenata de autor (nu stim de ce), contine tot felul de alternativitati. Dar deschide frumos cu "Alright" a lui Anouk, trece prin niste Gorillaz de care nu m-am atasat prea tare, si se rupe iarasi intru placute cu "Be Yourself" de la Audioslave, "Wide Open Space" de la Mansun si "Run Baby" de la Garbage. Pe aia cu "let's get stoned and watch TV" nu prea am inteles-o, dar banuiesc ca-i place lu' Popescu. Mare bonus, mare, ca mi-a redescoperit Marcy Playground cu "Sex & Candy". Eram in liceu cind o ascultam, si-mi placea foarte mult.
Apoi mai e CD-ul cu Travka. Au ajuns sa-mi placa. Track 2 - "Urban Violent" si Track 12 - "Corabia nebunilor" imi plac chiar foarte mult. Zdrangane si tipa, desigur, ca-s romani alternativi, dar au pe alocuri niste armonii demne de luat in seama. Moment special pentru Pitika: cind a ascultat prima data "Urban Violent" (Piti nefiind vreo alternativa de felul ei) s-a-nchinat cu doua miini si-a zis ca ea n-a mai auzit melodie care sa cinte despre "turban violet".

Mai am colectia de "Amestecaturi", denumita asa pentru ca reuneste tot felu', de la ATB la U2, pe acelasi CD. Colectia asta are vreo doua volume si contine, in majoritate, hituri singulare gen Yves LaRock sau zgiltiieli clubice, cam ca Tiesto. Si U2, dupa cum spuneam, sau Depeche. Fiecare cu balanganelile sale...
Si imi rasare o problema: familia noastra s-a marit cu Fufu, care are mp3player. Popescu - na, e tac-su, doar! - s-a desfasurat rapid cu 3 CD-uri, intitulate sugestiv "mp3 001", "mp3 002" si "mp3 003". Nu l-am intrebat de ce are un sistem de numerotare cu 3 cifre, ca mi-e frica de raspuns!... Dar pe Fufu il mai conduc si eu, din cind in cind. Si-acum sa-mi ziceti voi cum naiba selectez melodiile de pe 20 de CD-uri ca sa le bag intr-unul singur si s-ascult si eu muzicile mele in masina lui?!?!?!?!