ATENTIE!

Puneti oaia pe mute (dreapta jos) sau inchideti boxele. De-acolo vine grohaitul...

vineri, 30 mai 2008

Sanatate, ca-i mai buna decit toate

Ieri, pe Eminescu, stateam in coada de masini care se intindea pina la Dorobanti. Nimerisem exact in tentaculele acelei Cosa Nostra de spalatori de parbrize, care fojgaie sistematizat printre soferi, fiecare pe sectorul lui.
Stateam cu geamul de pe partea mea coborit, ca fumam. Ma abordeaza unul cu oferta - adica intinde sticla intrebator spre mine -, ii fac semn ca nu, se duce mai departe. Din spatele lui sare altul, care imi umple parbrizul de maclavais si incepe sa traga harnic cu racleta. Vai de capu' meu, ma gindesc, sint la decizie de criza. Bani la mine n-am sa-i dau, asta deja a inceput sa lucreze, am geamul coborit, ce sa fac sa nu-mi iau un scuipat intre ochi?!?!?! Incerc timid:
- Mai, lasa, ca n-am bani sa-ti dau...
- Ei, doamna, ti-l fac pentru cinci mii!
- Stiu, dar n-am nici un ban la mine!!! (si era adevarat, culmea!)
- Imi dai data viitoare cind treci pe-aici...
- Da, mai, da' de ce sa muncesti tu pe degeaba?
- Lasa, ca dai la altul, cind o sa mai vina la tine, nu-l gonesti si-l lasi sa-ti spele (hopa, sentimente de sindicat si breasla!!!!)
Imi face parbrizul bec, in toate colturile, insista pe stropii de noroi intarit si, intr-un final, termina. Deja mi se inmuiase inima.
- Multumesc frumos, sa fii sanatos!
- Si tu la fel, ca sanatatea e mai buna decit toate! si pleaca la masina urmatoare.
Am ramas melancolica, cu niste sentimente amestecate de uimire civica si duiosie umana. Si datoare unui spalator de parbrize!

Va rog frumos, daca treceti pe la Eminescu si vedeti un pusti de vreo 18 ani, negricios (ma rog, asa sint toti), cu tricou galben si cu cercel auriu in urechea stinga, dati-i cinci mii. De sufletul unui Ford Fiesta visiniu.

joi, 29 mai 2008

Una scurta

La birou, Pipsul:
- Auzi, am intrat pe LinkedIn si ti-am dat add connection... Ti-a aparut?
Eu, cotrobaind prin mail:
- ...inca nu...stai asa... unde? Te-ai bagat?... Ia sa vad! (suna telefonul)
Popescu, suav de la distanta:
- Ce faci, draga? Auzi, cum bag oameni pe LinkedIn?!?!...

Telepatia functioneaza in moduri misterioase.

miercuri, 28 mai 2008

Inspiratie statusara

Si-acuma ma oftic ca la eradicarea infectiei de Y360 n-am salvat si postul despre status. Acum vreo doi ani, eram in plina ridicare de sprinceana vizavi de fervoarea poetica in care mi se scalda mai toata lista de messenger. Stele, lacrimi, inimi rupte, foarte multe puncte-puncte... Macinasem eu cit macinasem si m-am asezat cu toata greutatea (la vremea aia, era ceva!!! :-)) pe tot neamul statusofil, care-si trintea tot felul de panseuri adinci in 30 de pixeli latime, cit are main window la mess.

Trecura anii, am uitat de febra asta cu statusurile; intre timp lucrurile au evoluat - sau poate lista mea de mess a imbatrinit odata cu mine si si-a evacuat fluturii din cap -, acum se poarta linkurile sau secile stepped out / busy / not at my desk.
Insa azi, topaind din site in site, am dat peste o biblioteca de statusuri. Cu categorii, cu arhive, cu tematica; doritorul doar sa traga un copy de-acolo si sa-i dea paste in mess. Imi permit sa plagiez citeva la prima mina:

Fericirea socot că e undeva, deasupra omenescului, cu toate că-i făcută din mărunţişuri omeneşti şi nu se leagă de cel care nu încearcă, măcar de câteva ori în viaţă, să se ridice deasupra lui. (categoria "Statusuri despre fericire"). Moaaaa! Serios?!?!
Tot respectul pentru o fata din lista mea de mess care anunta atit: "happy :)". Simplu, discret, minimalist.

Fiecare cuvant e o speranta in plus… cu fiecare clipa trecuta moartea mea e mai aproape… iar eu inca visez… Aici sintem la subsectiunea "Statusuri triste". Logica acestei fraze ma darima si ma gindesc ca pustoaicele EMO se bat pe categorie, ca sint fraze de-alea cu multe puncte, de rostire intretaiata si cu lacrima-n git. Hai sa fim seriosi!

Tot la categoria de tristetzuri se gaseste si statusul urmator: Cand mi-a fost in viata bine ca un sarpe stateai numai langa mine cand mi-a fost viata amara ma-i lasat k pe un tren in gara prea multe vorbe n-au rost as da orice sa uit ce a fost ai plekt, plekt sa fi si la mine sa nu mai vi… Va anunt ca grafia e respectata cu sfintenie! Pe aceasta cale, as dori sa notific adminul site-ului ca depun o contestatie pentru ca statusul de mai sus sa fie relocat la categoria "Piztipoanca pansiva" (pilde diverse aici). Si, daca n-a listat aceasta categorie pe site, insist s-o creeze.

Avem si statusuri mai vesele si mai shukare:
- Vand mazare in coaja de cartof cu pioneze ruginite si vrej verde la cel mai mic pret de pe piatza…rog seriozitate
- DaK esti urata nu da buzz…Impushcate !!!
- Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca sa isi dezvolte ambele calitati
Revin cind va opriti din risul sincer si admirativ pe care vi-l provoaca aceste statusuri. Ca doar de aia sint listate la categoria "Statusuri beton"!

De ce fac clabuci in scris? Pentru ca, oricit de mare e prapastia dintre generatii, mi se pare ca astia (mai) micii de-acum se-afunda intr-un cartierism nasol, in care-si cultiva ca pe cartofi dorinta de-a iesi in evidenta cu orice pret. De cele mai multe ori, cu pretul unui ridicol care da in plins compatimitor. Mie-mi vine sa pling cind vad listari din astea. Pentru ca ma gindesc ca, daca as vedea in fatza ochilor persoana care le afiseaza cu mindrie, m-as duce intins si i-as spune: mai, omule, te faci de ris ingrozitor... cine dracu' te crede cu fericirile si visele si contemplarea mortii?!?!
Ca ultim pont pentru pasionatii de statusuri intelectual-maximaliste: cititi. Puneti mina si cititi taticii consacrati ai panseurilor si ai lucrurilor cu sens. O sa ramineti cu ceva in cap, pe care o sa-l impartasiti la prima mina si-n deplina cunostinta de cauza. Nu dind copy-paste de pe un site care se cheama statusuri-cool.com

Stepping out,
Eu

marți, 27 mai 2008

Tot felu' de chestii. Zilnice

Ma intreaba azi pe mess prietena mea Tziki ca ce-am mai facut. Ce-am mai facut de ultima data de cind am vorbit noi doua si-am concluzionat ca facem bine, ca totul e cum stim si nimic nu s-a schimbat. Dupa enshpe emoticoane cu scarpinat in cap, ridicat din umeri, zimbit, fluierat si pupat, am ajuns la concluzia ca ori trece viata pe linga mine si eu n-o vad, ori trec eu pe linga viata si ... aha, exact, nu ma vede ea. Adica mie nu mi se mai intimpla nimic? Sau n-am eu ce impartasi? Din seria "da' mai du-te naibii de plictisita", va prezint ziua de azi. Pe episoade.

Episodul 1. Disco highway
A tinut de la 9.00 pina la 9.20, cit am mers de la Televiziune la Ambasada Chinei. Jur c-am crezut ca-i o conspiratie cosmica: TOATE masinile de pe linga mine erau pline de soferitze care cintau. Pe cuvint de onoare. Stiti genul ala de sint singura in masina, nu m-aude nimeni, deci bag! N-am putut sa stric valul si m-am alaturat (cu geamurile inchise): True Blue - Madonna si Mamma Maria - Richi e Povveri. M-am oprit cind, dintr-un jeep tras in paralel cu mine, a inceput sa ma priveasca un ciine boxer. El avea geamul deschis; m-am temut ca m-aude si-o sa inceapa sa urle. Armonic.

Episodul 2. Foooooooood!
Avem noi un loc, un locshor, un locutz unde ne ducem ca la oaza. E in Tei, in parc. De la 14.00 pina pe la 15.30 ne-am alimentat temeinic, ca-ntre fete. Am mincat. Am fumat. Am birfit. Am birfit. Am fumat. Am mai mincat ceva. Ne-am urnit cu lene si regret, in timp ce birfeam. Ne-am intors ca uitasem pe masa pizza lu' Urecki, care ne rugase sa-i luam ceva la pachet. Am stat in aglomeratia aia ordinara de la Hotel Caro. Am ajuns inapoi in firma pe la 16.00. Pardon!

Episodul 3. Messenger talk
Coada. Mici segmente si fragmente de viata cu Zappy. Apar sistematic, pe rind si toti deodata, Tziki, care vrea sa stie ce mai fac (asta fac, bre!), Bianca - care ma cauta, saraca, de azi-dimineata, Popescu cu mici chestiuni punctuale si administrative - linkuri pisicesti pe youtube, ma duc in bst / am iesit din bst etc. In paralel, ruleaza taskurile de job pe care nu vi le detaliez, ca n-au haz. Las' sa ziceti ca stau degeaba la birou!

Episodul 4. Contratimp
Fumatul in fata firmei, periodic si regulat - vorba lu Pitika - . Plecam in formatii de 4 sau 5 catre locul desemnat. Pe drum, 3 se pierd: ba i-a cautat nustiucine, ba s-au intilnit cu X, cu care voiau sa vorbeasca de ieri pe nustiuce proiect, ba si-au adus aminte ca voiau sa mearga la baie de acum trei ore. Cind se reuneste tot efectivul intial, aia care au ajuns primii urca inapoi, c-au terminat tigarile, iar intirziatii ramin stingheri, macar sa fumeze daca tot au coborit pentru asta. Tigara singuratica n-are nici un haz.

Episoadele 5-6-7. SF
De aici incep sa presupun cum o sa arate. Probabil pe la un 19.45 o sa plec de la birou. S-ar putea sa trec pe la Pitika, k mi-e dor de niste hainutze lasate la ea in pastrare, de cind cu mutatul. Probabil c-o s-o mai balanganim ceva vreme, ca n-am mai stat numa' noi doua de nustiucind. Cred ca pe la 21.00 o sa ma duc sa-l pescuiesc pe Popescu, azi pedestrash de comitet, ca vrea sa se duca la bere cu un prieten si, deci, n-a putut sa ia masina (Fufu plinge orfan pe marginea pasajului Lujerul, de aseara). O s-ajungem acasa pe la vreun 10, o sa stam sa mincam, sa fumam si sa ne relatam birourile pina pe la un 11 jumate, dupa care o sa ne culcam.
Singurul lucru cert din toata aceasta schema e ca miine am intilnire la client. La 9 dimineata!

Deci, darling, ziua voastra cum a fost?

luni, 26 mai 2008

Stil pur ca zapada si cele sapte regulici

Episodul doi din seria Micului Tratat de Redactare e ambitios: vrea sa vorbeasca despre stil. Desigur, sapte reguli nu-s de-ajuns, dar magarul si-a facut reclama falsa in titlu ca sa va pacaleasca cum ca-i scurt. Deci, sa n-o mai lungim si sa purcedem:

Nu exista "stilul perfect". Nu exista nici macar "stilul corect". Stilul tine de condeiul fiecaruia, asa cum il arata si etimologia, unde stilusul anticilor romani insemna unealta de scris. In schimb, stilul este, fara discutie, atragator sau dezagreabil. Si aici e tot o chestie de gust - sint oameni care se dau in vint dupa propozitiile simple ale lui Hemingway, pe cind altii prefera dezvoltatele lui I. Teodoreanu, de pilda. Cred, totusi, ca o calitate fundamentala pe care trebuie s-o aiba un stil atragator este sa fie inteligibil. Usor de inteles. Usor de urmarit. Usor de citit. Deci, cum obtinem inteligibilitatea? (cine-l pronunta corect din prima primeste premiu!...). Pai, o obtinem cu o serie de nu-asha-uri, dupe cum urmeshte:

1. NU UITATI PROPOZITIA PRINCIPALA din fraza. Ea e steaua voastra, calauza, luminita si nordul. Puneti-i cite subordonate vreti voi, daruiti-i n agenti descriptivi, dar pastrati clara legatura de subordonare; trageti sageti dinspre si inspre ea cu ajutorul celorlalte propozitii. Nu mai e nevoie sa adaug ca va veti baza maxim pe semnele de punctuatie (mici digresiuni pe subiect aici), care va servesc logica frazei cu nadejde si simt de raspundere. Iata un exemplu, cu zeitza Virgula si nu numai:
Nici nu mai stiu de cite ori m-am dus sa vad filmul ala care mi-a placut foarte mult inca de cind eram mica pentru ca era cu Alain Delon care e un tip superfrumos si de care toate pustoaicele de la mine din fatza blocului erau indragostite.
Sa rescriem in spiritul inteligibilului:
Nici nu mai stiu de cite ori m-am dus sa vad filmul ala, care mi-a placut foarte mult inca de cind eram mica (pentru ca era cu Alain Delon - un tip superfrumos si de care toate pustoaicele de la mine din fatza blocului erau indragostite -). Nu pare olecutza mai usor de citit? Si nici nu i-au trebuit prea multe operatii estetice, doar citeva:
- un implant de virgula
- un lifting de atributiva cu niste paranteze
- o liposuctie de pronume relativ cu o bara ("care [era]"), care a transformat o atributiva intr-o apozitie.
Detaliile acestea tehnice sint pentru pasionati. Ideea e ca putem folosi semnele de punctuatie ca sa facem lucrurile mai clare si sa nu taiem din lungime. Ce-i lung nu e neaparat neclar (desigur, aici exceptiile sint mai frecvente decit regula...), ci doar prost punctat.

2. NU SUPRAPUNETI AMANUNTE. Adica nu explicati un lucru de mai mult de doua ori decit daca v-o cere importanta lui in economia frazei si vreti sa faceti o subliniere de sens. Altfel va veti pierde in derivate si derivatzele. Din aceeasi categorie face parte si detalierea fiecarei chestii, dupa cum ii vine rindul in relatare. In cazul acesta, veti deveni niste maniaci ai parantezelor vesnic deschise si niciodata inchise. Are o mare legatura cu punctul 1 si tine si de orientarea voastra catre actorul principal al textului. Trebuie sa aveti un solist in toata tarashenia, iar restul ideilor sa fie backing vocals. Imaginati-va o relatare de genul:
Am intrat inauntru si linga usa statea exact cu spatele la mine - de fapt, in biroul ala stau vreo trei oameni, fiecare cu desk-ul lui, pusi in L, doi pe latura lunga, linga geam, unul pus in unghi drept fata de ei; ala de linga geam e amarit, vai de capu' lui, nevasta-sa e bolnava si au doi copii, in fine - asa, deci cum spuneam, statea cu spatele la mine X...
Va rog sa descoperiti voi relevanta dispunerii spatiale a celor trei birouri si a povestii triste de viatza. Eu n-o gasesc!
De obicei, pacatul asta apare in relatarile orale, dar, credeti-ma, sint destule exemple si pe net, pe care nu vi le listez, ca nu-i frumos... Ca pont, daca intr-o fraza va vine sa spuneti prea des in fine, / ;asadar, /, deci: / sa revenim:, ceva e intr-o oarecare neregula. Inseamna ca ati detaliat prea mult si starul relatarii voastre s-a inecat pe undeva, prin prima parte a traversarii.

3. NU REVOLUTIONATI GRAFIA. Greselile voite de gramatica, re-grafierea unor cuvinte din perspectiva fonetica (mai ales din engleza: feshan, apointmant, diliveri) sint superamuzante si dau multa savoare textului. Cu conditia sa nu fie suprafolosite. Va dau ca exemplu mega-hiper-ultracelebrul Pitzipoanca.org, la linkul asta, ca sa vedeti extremul. Desigur, domnisoara nu e vreo editorialista si nici nu face blogging, da' poate o paleste vreo idee la un moment dat, ca-i o tara libera... si-atunci sa te tii!
Tot la acest capitol se inscrie si stilul nashpa-grammar, adica folosirea anacolutului. Ruperea frazei si impanarea ei cu greseli de logica e o tehnica deosebit de amuzanta - seamana cu ce am scris mai sus, la suprapunerea de amanunte -, dar risca sa oboseasca la un moment dat. Frazele lui Caragiale si Musatescu abunda in anacolute - ca de-aia ne plac! -, dar abunda cu masura. Va dau o piesa clasica aici, "Art 214" a ploiesteanului nostru de aur si venin, de unde va recomand cu precadere sa studiati discursul Tarsitii Popeaschii, vaduva lu' priotu' Sava de la Caimata, care a darimat-o Pache cind a facut bulevardu' al nou. Si o sa intelegeti ce vreau sa spun. E un stil savuros, dar aveti grija cu el.

4. NU VA PIERDETI IN METAFORE. Bineinteles ca poezia textului tine de condei, de atmosfera si de intentia autorului, ca sa zic asa. Dar sugestia la sugestie la sugestie il pierde pe bietul cititor pina la ratacire totala. Floarea de argint a Mamei-Natura cadea lin, peste ochii adormiti ai caselor, intr-o perdea de forme visatoare izvorite din surlele acoperisurilor. Adica ningea linistit seara, peste ferestrele neluminate si peste fumul din hornuri. Mai pe scurt, mai concis si mai urmaribil. Nu trebuie s-o luati taman de buna, caci asta e o opinie personala: eu prefer stilul sec. Am ramas traumatizata de timpeniile de compuneri din clasele 1-4, cind ni se cerea sa realizam o compunere pe tema iernii, in care sa folosim minim sapte imagini frumoase. Imaginile frumoase erau bashinile astea poietice numite metafore. Asta nu inseamna ca va este interzis sa le folositi, dar folositi-le cu masura si cu relevanta pentru text. O utilizare de exceptie a metaforei - pe care eu o gust teribil - se gaseste aici, unde toata biografia lui Darius Groza e scrisa in cheie metaforica, dar al dracului de bine intoarsa. Jos palaria!

5. Asta e o regula noua, pe care o impune tehnologia: NU ABUZATI DE EMOTICOANE!!!!! Credeti-ma, ca stiu despre ce vorbesc din proprie experienta :P. Emoticoanele ca emoticoanele, mai aduc un pic de culoare, dar schemele lor, reminderele in plain text pot fi ucigatoare. Ia vedeti cum suna asta:
Am pierdut metroul de dimineatza:(((((( si iar am intirziat:(((((. Noroc ca a fost o problema generala cu traficul:))))) si au intirziat majoritatea colegilor :)), asa ca am trecut neobservat:P. Urraaa! Sint asa de fericit, ca v-as pupa pe toti:))) :X:X:X:X. Ca sa rezumam, tineti minte ca hirtia, fereastra de blog sau e-mailul nu sint messenger. Pe de alta parte, daca nu puteti si nu puteti fara emoticoane in text, inseamna ca sinteti dependenti de mimica si gesturi si s-ar putea sa va exprimati stralucit in mod oral. Give it a try, poate veti fi urmatorul Demostene!
6. NU GHILIMELIZATI IN EXCES!! Va rog din suflet. Ghilimelele au fost lasate de Dumnezeu pe hirtie ca sa scoata in evidenta si ca sa arate citatele. Omul denatureaza meniri, asa ca, acum, ele sint cel mai des folosite la "ironie". Oameni buni, ghilimelele jignesc cititorul. Pentru ca ii lasa impresia ca scriitorul nu-l crede in stare sa sesizeze un sens ascuns decit daca i-l vira in ochi si i-l semnalizeaza cu becuri si indicatoare: asta e cu sens schimbat!!! Atentie: am facut o ironie! Bagati de seama c-aici am vrut sa spun altceva cu asta!!! Maica, te credem pe cuvint. Sensul se mai ia si din fraza, nu "trebuie" sa-l "blindezi" cu "cirje" d-astea de "stat in fatza". Ei, nu va scoate din sarite propozitia de adineauri? Pe mine da! Quo erat demonstrandum.

Prea de-ajuns cu postulatele, as vrea sa ma retrag si eu, nu inainte de a concluziona cu numarul 7 si piatra de temelie a regulilor despre stil:
7. FITI NATURALI! Scrieti asa cum va vine. Lasati deoparte sindromul aoleo, ramine scris! Ce daca e scris? Scrisul e o forma de comunicare. Daca nu va e rusine sa vorbiti, nu trebuie sa va fie rusine nici sa scrieti. Nu va formalizati excesiv, nu fiti tzepeni, nu fiti rigizi, nu incercati sa pareti amuzanti cu orice pret, nu incercati sa imitati stiluri (desi asta iese, de multe ori, inconstient), nu periati prea mult, dar nici nu verificati prea putin, fiti echilibrati. Tineti minte ca, daca va place voua, le va placea si altora. Nu la prima, ci la a zecea lectura. Si folositi cu incredere functia "editare articol" si dupa trei zile, daca descoperiti vreo greseala sau vreo constructie neplacuta.
Incercati sa respectati o mica parte din cele sapte reguli ca sa nu primiti niciodata mesajul blogin failed. Fara ghilimele, ca sinteti isteti si va prindeti singuri.

PS: sint la al saptelea post-edit. Pina acum am corectat niste virgule, doua cratime rebele, trei alineate si doua forme de plural. Daca vreti sa aprofundati problema si sa va antrenati, verificati periodic recomandarea din blogroll, "Tipsuri si tricksuri despre scriitura". Baiatul care scrie acolo are pedigree redactional certificat si chiar stie despre ce vorbeste. Have fun while training yourselves,
Eu

vineri, 23 mai 2008

Blog (s)talking

In principiu, trebuie sa le multumesc celor despre care o sa vorbesc mai jos. Adica vreo 3 IP-uri care-mi viziteaza pagina din sfert in sfert de ora. Zilnic. Din statcounter cetire. Ceea ce inseamna mai multe lucruri:
1. ca pagina asta o tin minte (deci, o fi interesanta)
2. ca-mi salta traficu' (ma rog, asta e la mindrie personala, ca mai mult decit satisfactie nu scot din acest blog :))
3. ca ceva ii face sa ma caute si sa ma citeasca in mod constant - si aici se desparte craca-n doua: fie din ura, fie din placere.

Totusi, ma simt stalkuita (tx Zappy pentru termen, ca eu nu-l gasisem de una singura), mai ales ca nu gasesc referrer-ul, deci nu stiu cum au ajuns oamenii astia la mine-n pagina. Ei, probabil ca angoasa asta o sa-mi treaca. Insa ma intereseaza motorul de declansare - deformatie profesionala - care le determina comportamentul de consumatori. Consumatori de blog paideceic. Poate se plictisesc si dau refresh la citeva site-uri in continuu, sperind ca mai apare ceva nou care sa le alunge plictiseala. Poate sint dintre cei pe care i-am pomenit magareshte in posturi mai putin fair-play, cu link cu tot (astea sint trackbackurile, draga Anonimule, ca tot ma intrebai), si acum cauta razbunare :p. Poate le place cum scriu. Poate le place mascota saitului. Poate sint fanii lu' Behaitza si vin din cind in cind s-o hraneasca.
Oricare ar fi cauzele, come visit me cind aveti chef. Sa stiti nu postez chiar in fiecare zi, dar macar de doua ori pe saptamina tot o fac. Daca vreti sa scapati de apasat F5 de 10 ori pe zi sau de clickait linkul din browser history, va recomand sa va abonatzi la prospaturi prin mail. Baietzii aia de la FeedBurner sint foarte dragutzi si va anunta ei cind apare marfa noua pe blogul asta. Abonarea prin mail va va scapa de addictionul reloadului. Care e o problema (believe me, I know!...).

Apa rece si dulceata n-am, dar va primesc oricind. Cu conditia sa veniti din placere.

miercuri, 21 mai 2008

Vecini de clasament

Daca cineva s-a ostenit sa inventeze trafic.ro, ma ostenesc si eu sa-l utilizez. Il clickai mai ales de cind am descoperit ca schimbarea locului in rank iti deschide nenumarate perspective. In materie de altii-ca-tine-care-vor-sa-faca-blogging.

In cele ce urmeaza, am de gind sa va impartasesc citeva spoturi. blogspoturi., cu scuzele de rigoare ca nu va dau si linkurile (ok, poate la un moment dat n-o sa ma pot abtine si voi calca atit pe cuvintul meu, cit si pe coada proprietarului de blog, dezvaluind adresa completa).

Sa incepem, intr-o ordine absolut intimplatoare, cu o laureata de rang mijlociu. Care zice asa: "Blogul meu este despre moda, si nu oricare ci cea de strada. Ma adresez unui public tanar, in special fete". (grafia se pastreaza intocmai) Cu care ocazie am priceput ca haute-couture, moda de podium si aia din casa sint niste pirituri relativ ordinare. Za thing e "cea de pe strada". Moda, nu altceva... Stiti care e tragedia? Domnisoara autoare savirseste o facultate de jurnalism, undeva, prin nordul tarii, unde copchilasii studenti sint siliti sa stie a scrie si a folosi toate semnele de punctuatie. Duduia adopta un stil despre care am mai discutat noi aici si care dovedeste multe lucruri, inclusiv ca ispravitul frazelor nu-i prea sta in fire. E adevarat ca distinsa urbe de unde e dinsa dadu multe talente dizainareshti, dar Irina Schrotter si surorile Vlasov n-au cum s-o ajute. Nu cu blogul.

Catarindu-ne printre ranguri, mai gasim ceva. Blog. Pareri personale. Diverse chestii destepte dar nu numai. Parerea mea! La cum descrii blogul, s-ar putea sa fie si parerea noastra. Diverse chestii destepte dar nu numai (lipseste o virgula, prietene!); in aceasta logica, aici trebuie sa se gaseasca si monotone chestii proaste. Din cauza de dar nu numai. I rest my case.

Premiul "evidenta face diferenta" se acorda succintului Un blog in care-mi exprim gandurile prin posturi. Locul 19** (deci are macar 3 vizitatori speriati pe pagina). Va anuntam, stimate domn expresiv si exprimant, ca un blog este facut aproape in exclusivitate din posturi. Poate sa contina niste poze si niste feeds, dar, in general, contine posturi. Si pozele sint tot posturi, deoarece - what do you know? - you post them. Adica le publici. Daca cineva inventeaza blogul facut din alte unitati decit posturile, il rog sa dea de stire in toata blogosfera. Pentru ca va fi scos inventia secolului.

Inventie care ma duce la urmatoarea descoperire. Acest blog doreste sa spuna cateva cuvinte despre retete de succes in general despre marile inventii gen google, yahoo, youtube, despre filme si muzica de succes. Daca maine apare ceva nou Si totul se opreste exact la fel de brusc cum vedeti si aici. Nu stim ce se intimpla daca miine apare ceva nou, dar pot sa va spun ca blogul asta e o antiteza a noului: ultimul update e din iunie 2007, adica de pe vremea cind gadgetul i-Phone era pe cale de lansare. Minunat! Ca orice blog de gadgeturi, inventii si succese lungi si dese, s-a ajuns la dinsul prin numita cea mai frecventa cautare reteta de sarmale!!!!! Minunat reloaded!

Acord premiul special al juriului pentru cea mai tare descriere de pe trafic.ro, sectia (atentie!!!!) Bloguri: Acesta nu este un blog. NU INTRA AICI ! Ei bine, numa' de-a dracului, ii las linkul si va rog sa intrati. Cred ca asta era si ideea din spate. Drept pentru care ii schimb premiul in "istetul de pe linga prima mie".

Si nu pot sa nu impartasesc cu voi o mostra de blog civic, democratic, persuasiv si, mai ales, moldovenesc: Blogul meu unde cetateni pot citi despre mine, faptele mele pentru cetateni si multe altele!!! Me, me, me, myself, me, me, me! Pardon, blog electoral, fiind, vine asa: pick me! pick me! pick me, me, me!!!! Acest supra-eu colectiv se cheama Botomei Vasile si este candidat de primar. Exact asa cum auziti, chiar daca suna a pui de strutz. Il endorseaza insasi entitatea-mama: Partidul Democrat-Liberal ureaza mari succese candidatului de primar Botomei Vasile validat de Biroul Electoral Municipal Bacau.
Hai noroc, bre!

Daca aveti codul de trafic.ro pe pagina, vizitati-l mai des. Si, ca niciodata, rugati-va ca rangul vostru sa fluctueze cit de mult posibil. Va veti descoperi tot felul de vecini interesanti, carora le veti face trafic din simpla curiozitate de a vedea cine a emamant descrierile respective. Reclama-i sufletul comertului.

Va saluta,
Un blog in care unul intreaba si tot el raspunde. Un prost, adica.

marți, 20 mai 2008

Academia de Arta si Muzica FLORIN SALAM

Deci nu va mintzesc, minca-v-ash, dupe cum puturati sa aflati si din presa care scriiaza pe subect, Dumnezeu' la manele isi facu hacademie, neamule!
Azi, pe la Ambasada Chinei, se uita la mine de pe-o tabla un afis constelat, in multe exemplare. Prin amabilitatea lui Ioan T. Morar (de unde am dat copy-paste fara stirea dinsului), afisul se uita acum si la voi.
A discuta pe marginea paradoxului de alaturare "academie" + "arta" + "muzica" + "Florin Salam" e ca si cum ai dori sa descoperi daca e normal ca pe Dunare sa curga pietre. Deci n-o s-o fac. Insa ma pregatesc sufleteste sa aud si de:
"Fundatia pentru Politologie si Diplomatie GIGI BECALI"
"Academia de Stiinte Financiare FNI"
"Inalta Scoala de Coregrafie ANDA ADAM"
"Grupul de Studiu pentru Retorica si Argumentatie C.V. TUDOR"
Toate astea pentru ca domnul Salam a aratat ca exista puterea si posibilitatea de a crea un precedent. Si iete-asa vom trai cu totii intr-o lume mai vesela, unde ne vom hlizi mai des in trafic la vederea posterelor care anunta gaini cu trei picioare, de genul asta.
Si pentru ca tot aveam o discutie cu Zappy despre vibratii cosmice si energii declansatoare (femei, deh!), trebuie sa va spun ca, dupa ce am scapat de sub atenta priveghere a afisului cu Academia lu' Salam, am nimerit sub botul Maybachului condus de Politologul-Insusi. Probabil era-n drum spre o conferinta despre Confruntarea Civilizata in Arena Politica. Fiecare dupa specialitati.

vineri, 16 mai 2008

sEMiOtica unei generatii

Acest post nu este o analiza socio-stiintifica a fenomenului EMO. Este o transcriere (nevirusata de inversunare) a unor judecati interioare. Utilizarea unor termeni academico-enervanti se datoreaza faptului ca n-am avut la indemina altii mai cuprinzatori.

Copilashii Emo nu se numara printre preferintele mele. Chiar deloc. Foste posturi necizelate dau intr-insii ca-n fasole, din motive cit se poate de personale si subiective. Simt nevoia, insa, sa reiau tema din alte puncte de vedere, oarecum mai obiective dar egal fascinante. Cum ar fi codul lor.

Ca orice subcultura (= diviziune socio-demografica care impartaseste aceleasi norme, in cadrul unei culturi mai mari, nicidecum o cultura mai proasta ca altele), generatia EMO isi are propria semnalistica, propriul cod de apartenenta si o tipologie caracteristica a imaginii. Pe romaneste, ca la pasari: o recunosti dupa pene. Din punctul asta de vedere al penajului, pe mine m-au fascinat. Vin dintr-o generatie a carei iconica era destul de sablonarda si maniheista, adica ursuletzii erau ursuletzi, trandafirii cu spini erau trandafiri si Depeche, iar capetele de mort cu oase si singe prelins erau orori si Metal. Adica semnele erau bine clasificate, iar semnificatiile nu-si ieseau din categorie si nu se imperecheau aberant. In sistemul nostru euclidian de gindire de-atunci, era absolut imposibil sa alaturi fuzziness infantil (vezi ursuletzii) cu oroare adulta si de vena (craniile). Era ca si cum ai fi imperecheat un iepure cu o musca si te-ai fi asteptat sa si iasa ceva. Probabil din cauza ca grupurile sociale care acordau semnificatiile respective aveau o proiectie de statut bine definita si nu simteau nevoia s-o amestece.

In general, fiinta umana functioneaza dupa niste rituri ale compensarii sau potentarii. Respectiv, din vremuri imemoriale si de la samani incoace, omul isi punea pe el ceva care sa-i aduca lucruri sau sa-i mareasca lucruri deja existente (nu va ginditi la prostii!). Era o protomagie a similarului, prin care imitau ceea ce voiau sa dobindeasca. De aici provin majoritatea superstitiilor noastre de reprezentare, de pilda negru = ghinion pentru ca era asociat cu moartea, cu pamintul, cu noaptea, cu necunoscutul, cu teama. Preotii triburilor purtau masti grotesti pentru a se asemana cu zeii si a dobindi puterile divine caracteristice zeilor respectivi. Si tot asa. Tragind de linia timpului pina-n prezent, descoperim ca simbolistica adoptata ranforseaza niste trasaturi dorite. Metalarii tirau dupa dinshii insemne ale fascinarii prin teroare si ocult (simboluri macabre, lanturi, cruci, zgarzi, plete paduratice, alea-alea), punkerii serveau o gama simbolistica care sa arate clar protestul fata de o societate inchegata, deci burgheza si retrograda (mai multe aici), asadar bine-ati-venit, mai acelor de siguranta, tzoalelor rupte si voi, creste in toate culorile etc

In sfirsit, dup-atita introducere, ajungem si hotpointul acestui post: care-i treaba cu iconica emo? Ce poate sa spuna un soricel pufos cu ochii scurshi? De ce craniile au aluri de iepuri si pisicute? De ce negrul se combina cu niste culori neon-candy-like? De ce tot acest amalgam al iconicii de copilarie cu macabrul de virsta adulta? In nota intepretarii personale, privesc totul ca o negare a evolutiei. EMO nu vor sa creasca. Evita sfera adulta, simultan cu dorinta unei maturizari firesti. Sint prinsi intre doua virste psihosociale, refuzind in mod egal avatarurile fiecareia (responsabilitatile asociate cu maturizarea, lipsa de poezie a adultului, dar si nerecunoasterea de statut si nesemnificativul social al copilariei) si tinjind dupa avantajele incontestabile pe care, totusi, cele doua perioade le au. Nu sint niste anacronici temporali, ci niste anacronici de stadiu. In mod cert, iconica EMO este puberala. Simbolurile ei se decodifica in imaginea unor copii care se joaca cu imbracamintea celor de la KISS si cu filmele de groaza de categorie B. Papusi voodoo, grafica macabra (vezi stilul Emily the Strange si 80% din zdrentele de la TRF), curcubeu luminos din care rinjesc cranii cu norisori, sal palestinian cu borderi grasutzi si colorati...
Pe undeva, suspectez acest curent ca este o fronda teribila si ca inglobeaza o ironie initiala acum-uitata, in care cineva a vrut sa vada cit de mult se pot atrage doua contrarii: simbolismul non-aspirational al copilariei (carui teenager ii suride ideea de a se juca cu papusile si de a fi considerat not-grown-up de catre societate?!) si simbolurile de forta impusa ale virstei adulte (teama, frica, groaza, intunecarea). Exista o non-inchegare structurala care pe mine, personal, ma duce in sfera de fals. De nefiresc, adica de nenatural. Poate de aceea ii consider pe EMO niste poseurs, iritanti prin lipsa de substanta a demersului pe care-l afisaza. Poate de aceea maninca bataie pina la loc comanda atunci cind subculturile mai pure (din punct de vedere al amestecului de sfere semnificate) ii prind pe linga dinsele. Poate de aceea exista tzshpe posturi si filmuletze deja folclorice, care ii iau peste picior si care transeaza net, pina la ura, relatia dintre restul lumii si EMO. Poate de aceea au atita apa la moara pentru a se simti neintegrati, neintelesi si nefericiti.

Poate de aceea, prin acelasi mecanism al dobindirii si compensarii a ceea ce nu ai, una din expresiile caracteristice ale codului EMO este "true".

PS: si citeva surse de documentare autorizate, daca doriti sa aprofundati subiectul:
Wikipedia
Forumul pushtanilor EMO din RO
Cultura EMO
Everybody Hurts: An Essential Guide to Emo Culture

joi, 15 mai 2008

Puncte-puncte. Mic tratat de redactare

Ma rodea de mult timp sa ordonez niste teze interioare cu privire la actul scrisului. Actul scrisului nu ca o descarcare, nu ca o consecinta a scinteiei generatoare si alte treburi de analiza subtextului. Mai degraba niste reguli de igiena a redactarii. Cum ar trebui sa arate o bucatica de text ca sa fie curata, organizata si incitanta la citit. Sau, ca sa fiu onesta, cum ar trebui sa fie ca sa-mi placa mie. Si, probabil, si altora.

Astazi vorbim despre PUNCT.
Punctul se foloseste in mod judicios si bine gindit. De obicei, punctului ii sade bine singur, taind discursul in bucati mici ca sa-l faca alert (si telegrafic, aveti grija!) sau in bucati mai mari, ca sa dea amploare. Ginditi-va la punct ca la bataia de toba a textului vostru: ii da ritm si ii creeaza atmosfera. Nu bateti in toba ca apucatii: veti produce o armonie care seamana cu o ciocanitoare la pom. Nici n-o loviti o data pe ora, caci va adoarme publicul in sala si va pleaca de pe pagina. Gasiti-va singuri acel swing si taiati textul vostru dupa el. Vine natural si, daca e natural, e placut.

Pentru momente de aur si de maxim efect, punctul capata inca doi frati si formeaza un trio: punctele de suspensie. Va marturisesc sincer ca le urasc. Imi pare rau ca le urasc, dar le urasc. Punctele de suspensie sint niste sirene perfide si ordinare, care-ti cinta unduit in ureche pina nu poti sa-ti mai scoti melodia din cap, pina ti-o fac imn si-ti pervertesc iremediabil stilul. Punctele de suspensie marcheaza, dupa cum o arata si numele, SUSPENSIA (what do you know, really?!?!?): suspensia unui gind, a unei idei, a unui demers de comunicare. Nu e oprirea neta si dura a punctului, este risipirea funigelica in 4 zari a unei fraze. E lina si fina. Atit de lina si de fina, incit seduce pina la orbire si, de aceea, din 10 scriitori, 7 isi lasa propozitiile sa se risipeasca iremediabil intr-o plutire stravezie pina se alege praful de dinsele. Nu pot sa nu va marturisesc ca astia 7 scriitori sint fete (dupa niste statistici monicesti, deci empirice si subiective) si, majoritatea, abia acum incep sa scrie.
Excesul de suspensie trece de finetze si sensibil si da in nevertebrare ideatica si lipsa de continut. Un text plin de suspensii imi da impresia unui comunicator neatent, care vorbeste in capul lui, cu falca rezemata pierdut intr-o mina, in timp ce ignora suveran auditoriul si traseul mesajului. Mai nou, si visatorii astia sufera de lipsa de timp si, in loc de trei puncte, trec numai doua. Exemple nemuritoare:
"Da..m-am dus la concert..nu mi-a placut..era multa lume..nashpa..asta-i viata.."
"Azi ploua...(observati ca mai sint si utilizatori clasici, de 3 puncte, nu de 2) si n-am chef de nimic... Nici ieri n-a fost mai bine, ca n-a iesit soarele toata dimineata... si tot mohorit a fost..."
Desigur, magaritzele astea de puncte de suspensie se potrivesc doar cu textele spleen-ice, unde mohoreala si nefericirea transcend si cel mai mic gind. Viziunile sint intunecate, reci, fine, stravezii si risipicioase. Mpfui!, daca-mi permiteti un fonfleu personal la gen, dar nu asta e important. Poti da textului tensiune dintr-o gramada de unelte stilistice:
- epitete
- metafore
- arhitectura de fraza
- (si) punctuatie
Indrazniti sa folositi juxtapunerea ca sa cresteti intensitatea, indrazniti sa trintiti punctul ca sa rupeti brusc, indrazniti sa folositi semne de exclamare ca sa atrageti atentia. Scrieti ca si cind ati vorbi. Colorati-va scrisul frumos, fara stridente, dar si fara monotonii. Dirijati-va propria simfonie cu grija si puneti toate instrumentele sa cinte, ca sa iasa un tot inchegat si maiestrit. Pentru ca diferenta intre scriitori si tastatori sta in viziunea de ansamblu, in ochiul critic si in rescriere. Stergeti, taiati, refrazati, reconstruiti si modificati pina cind (vi se pare ca) e perfect.

PS: ati atins succesul atunci cind va recititi voi pe voi cu placere si fara pic de remuscare sau jena. In fond si la urma urmei, nu faceti publicistica editoriala. Faceti blogging.

miercuri, 14 mai 2008

Widget, draga, da?

Sint batrina. Atit de batrina, incit am descoperit chatul in anul I de facultate si navigarea pe net tot atunci (ca o consecinta la mirc). Sint in continuare suficient de batrina incit sa inteleg bloggingul abia acum, desi l-am studiat in facultate la cursuri.

Si da, desigur, sint destul de batrina pentru a-mi prinde urechile in tot felu' de dracii pe care bloggerii de meserie le utilizeaza si-n somn, dar care pentru mine sint o adevarata enigma. Pot banui la ce folosesc, dar nu inteleg decit dupa mari chinuieli (si niciodata la intreaga capacitate!) cum se folosesc de fapt. O, da, pe unele le am si eu, dar le-am postat in blog intr-un demers al experientei, in care ma jucam cu ele ca sa vad ce fac si CUM fac exact. Iata o scurta lista de nedumeriri care frizeaza stupizenia:

- ce palaria mea e Twitter? Asta e inclusiv la categoria "si ce naiba face, mai precis?!", plus "de ce il folosesc oamenii?"
- htf functioneaza Feedburnerul si de ce naiba tre' sa redirectionez (mi s-a parut mie) subscriptionul de la Atom?
- ce Dumnezeu e ala trackback? Poate-l fac si eu, dar nu-mi dau seama...
- de ce unii au domeniu http://icsulescu.ro/, in timp ce altii tiriie cozi de blogspot, typepad sau wordpress?
- de ce ma sfatuieste blogspotu' sa aliniez poze cu div float cind habar n-am html si nu stiu cum as putea sa-i dau copypaste in editarea de post? Poate in editare html... pe care eu nu-l stiu. ...Da' daca-mi pune poza FIX acolo unde vreau eu, mai c-as fi dispusa sa-l invat!
- care-o fi diferenta intre RSS si cititul normal in browser? Aici poate sint eu timpita la maxim ca deschid RSSu' din browser; poate as putea sa-l citesc direct din clientul de mail...?

Astea sint cestiuni arzatoare la ordinea zilei; altele au fost lamurite pe parcurs. De pilda widgetul, pe care l-am inteles cind l-am vazut si n-as putea sa-l explic altcuiva pina nu i-l arat. Sau cum naiba customizai sablonu' de post asa, frumos, cu marimi de fonturi si culori. Ori realizarea unui voting poll... Mi-aduc aminte cind mi-am trintit un My Visual DNA pe pagina, cu care ocazie m-am prins de scripturile HTML si de codurile de widget. Cred ca l-am bagat si l-am scos de vreo 5 ori, furioasa ca nu sta acolo unde vreau eu. In pagina, that is... :-) Si-am observat ca, atunci cind descoperi HTML script, te loveste un sindrom din ala, tip coada-de-paun, in care-ti vine sa-ti impodobesti blogul cu ce-apuci. Analizind retrospectiv, constat ca sablonul meu minimalist, ordonat si luminos s-a transformat intr-un fel de rochie cu buline. Pe care am s-o port, probabil, pina-mi ramine mica si-mi iau alta. A se citi pina trec de etapa cu-ce-se-maninca-bloggingul? si vad daca am vena pentru dinsul au ba.
Si-mi cer scuze oficial ca, prima data cind am incercat sa folosesc Blogger, am renuntat de nervi ca nu puteam sa-mi fac o pagina. Pentru ca nu-mi dadeam seama cum.
PS din re-edit:
dupa ce l-am postat, din cauza acelui div float redat intocmai, mi-a dat o eroare de HTML (careia i-am dat ignore, bineinteles!) si postul meu se lafaia gros pe toata pagina, in timp ce toata bara din dreapta - fundul de pisica, poza de monica, linkurile de responsabilitate civica etc - sa ghemuise in subsolul paginii. I really suck at this!

luni, 12 mai 2008

www.nimic.com

Vorba lu' Caragiale: zice ma-sa ca-i bolnav, ca abia s-a sculat dupa lingoare! Ce-o fi lingoarea, nu stiu (ma rog, m-am interesat dup-aia, ca nu facea s-o trintesc asa), da' mie-mi evoca o lene nashpa, in care si gindul de a ridica un deget reprezinta un efort secatuitor.
Ieri am avut lingoare.
Ajunsesem in asemenea hal de plictis, incit mi-era sila si sa caut ceva instructiv de facut pe net. Adica de citit, cum ar fi, ca la mine cam asta e maximu' de instructie. Ajunsesem la destramare cu site-urile uzuale, iar inboxu' la mail... parca nu era al meu: 20 de mailuri, 20, frate!, in loc de cotidienele si traditionalele 150!!!!! (si ieri a fost luni, culmea!). Deci, a fost ceva in aer. Ceva nasol. Ma facea sa am o lipsa teribela de chef, monser, pe care nici macar ultimele aditziuni de la cocalari si pitzipoance n-au reusit sa mi-o anuleze. Am ajuns pe tot felul de site-uri, prin referer la referer la referer, am examinat, am googleuit, am citi, am dat refresh pina mi s-au facut ochii lingura. Am avut o lene internauta sau, mai precis, o lene traita internautic care imi modificase pina si sistemul de raportare interioara. Pentru ca, ieri, ziua mea incepuse sa arata asa:

12.30: http://www.n-amchefdenimic.ro/
13.00: http://www.mi-efoame.org/
13.30: http://www.chiar-imi-ghioraie-burta.net/
14.50: http://www.iarn-ammailurinoi.com/
15.00: http://www.vreauacasa.ro/
16.00: http://www.interviul-e-abia-la-sapte.com/
17.30: http://www.fumezcammult.net/
19.30: http://www.mi-ampierdutvremeac-ooaie.fuck.it/
20.30: http://www.plecsprecasa.ro/

Nu clickaiti pe linkuri, ca nu duc niciunde. Cel putin asa cred, ca n-am incercat, marturisesc cinstit. Va duc in mintea mea de ieri, care gindea cu click si enter si care avea rata de refresh foarte joasa. Atit de joasa, incit parca-mi coborise in fundul mega-ultra latzit si lipit de scaun.
Ce zi, domnule, ce zi!...

Apropo:
1. http://www.nimic.com/ chiar exista si tine niscai companie de productie filme, parca
2. azi am avut 2 intilniri de cite doua ore, pina acum, si-mi mai vine o fatuka la interviu. Destinul se razbuna pe http://www.ziua-mea-linistita-de-ieri.hmm/

Of!

miercuri, 7 mai 2008

Frumoasa din blogosfera adormita

Sarind din post in post, ajung intr-unul care anunta un concurs de miss. Pe bloguri. Cea mai sexy bloggeritza. De fapt, cea mai frumoasa poza cu o fata care scrie-chestii-pe-net. Moaaaaa! Autorul postului e baiat, deci e iertat din start. Iertate sint si bloggeritzele dornice de afirmare, care au sarit cu propunerile si autopropunerile. Totul pentru trafic!
Una dintre ele e chiar foarte frumoasa. Rectific: poza uneia dintre ele e chiar foarte frumoasa. Vezi poza, vrei sa vezi si continutul. Care n-a fost pe gustul meu, asta insemnind multe puncte de suspensie si fraze suspendate in suspinul sentimentului (mi-a iesit o aliteratie deosebita :P). In fine, decent.
Bai, dar mai iashte una.... Doamneeeeee! Nu pot sa nu va dau linkul. Va rog, mergeti pre pagina dinsei, eventual votati-o in concursul cu pricina si nu uitati sa va minunati. Domnisoara zice ca e copywriter. Io zic ca as vrea sa stiu unde :)). Oricum, adresele sale de mail dovedesc o imaginatie aparte. Ca si pozele. Keep on going, dragutza, e minunat, un pic mai pe spate si mai in vint, daca se poate,...asa,...gata, asta e!
Si m-am indepartat de subiectului acestui post: concursul "Cea mai sexy blogaritza". Revin: in perceptia mea umila, e ca si cum te-ai duce la MIT, sa zicem, si ai zice ca vrei sa faci concurs de tricouri ude. Blogul presupune lucru cu continutul intelectual si nu neaparat cu forma fizica. Sau ma insel. Da' nu cred. Oricum, nu stiu de ce, dar acest concurs imi suna a paradox. Astept concursurile "Cele mai obraznice posturi" si "Cel mai infipt blogger".
Iiiiiih!

Eu